Valea Rea - Moldoveanu

Cum să atingi Nirvana - sau ziua în care m-am învins pe mine însumi

De Valea Rea mă leagă o frumoasă amintire... Eram prin studenţie şi "făceam" Făgăraşul de la Curmătura Plaiul Foii (separaţia de Piatra Craiului) la Valea Oltului. Traseul a fost atunci unul de anduranţă şi l-am terminat în 6 zile şi jumătate, din care numai o jumătate de zi am luat o pauză la Cabana Podragu (vorba vine, că de fapt în noaptea respectivă a trebuit să suim înapoi în creastă să recuperăm pe unul care căzuse în cap..., după care am apucat să punem şi noi capul jos la Podragu doar câteva ore).

Ei, ziua în care am suit Moldoveanu a fost cea mai grea, pornisem de dimineaţă de la lacul glaciar de pe Valea Urlea unde avusesem cortul şi, seara am ajuns la Cabana Podragu.

În acest traseu de 1 zi, a venit şi momentul în care am trîntit rucsacul jos şi i-am zis colegului meu (tura am făcut-o în 2) că nu mai fac nici un pas înainte fiindcă pur şi simplu nu mai pot. Eram în locul de pe creastă unde ajunge Valea Rea... De oboseală, Viştea şi Moldoveanu mi se păreau ceva gigantic şi inaccesibil, dincolo de puterile mele de a le face faţă la acel moment.

Amicul meu s-a enervat cumplit, se anunţase că se strică vremea şi el era la a 4-a tentativă de parcurge creasta Făgăraşului într-o singură tură. Dealtfel Moldoveanu şi Viştea erau învăluite în ceţuri şi vremea dădea semne de îngrijorare.

După ce a boscorodit suficient nenorocul, a urlat puţin şi a dat cu şutul în câţiva bolovani, colegul mi-a zis: Gata, nu avem ce face, coborâm pe Valea Rea, îl dăm naibii de Făgăraş şi asta e! Şi, fiindcă tot nu mai avea importanţă timingul ne-am aşezat jos şi am început să mâncăm biscuiţi cu miere. Împăcat cu situaţia în acest timp, amicul s-a apucat să îmi povestească despre Valea Rea în timp ce încerca să îmi arate în direcţia respectivă diverse chestii.

Ca prin farmec, pe măsură ce mâncam - mă jur - cele 2 vârfuri au început să scadă în înălţime! Nu voi uita niciodată senzaţia pe care am avut-o atunci, a fost ca în filmele de desene animate... Iar pe măsură ce se micşorau vârfurile, ceţurile începuseră să se dea deoaparte şi o lumină parcă magică le poleia, în timp ce norii de furtună se duceau spre Valea Rea...

Evident senzaţiile de mai sus erau numai imaginaţia mea stoarsă de oboseală şi probabil de scăderea glicemiei, dar ceea ce ştiu e că după ce am terminat acei biscuiţi cu miere ascensiunea părea ceva rezonabil, aşa că am deschis gura şi am zis: "- Hai! Mergem în sus şi nu coborâm pe Valea Rea acum! ".

Uite-aşa am ajuns până la urmă la Valea Oltului şi fiindcă în ziua respectivă tot avusesem un moment de cumpănă, a trebuit noaptea să nu fie cu odihnă ci cu suit înapoi în creastă şi coborât din nou la Podragu...

P.S. Visez să fac - last time - Făgăraşul dintr-o singură tură, dar acum nu cred că va mai fi posibil, am cu 16 ani mai mult decât atunci, iar în decembrie schimb prefixul care de atunci va începe cu 4 ...

@Qvadratvus: Te înțeleg și aprob. Totuși, speranțe rămân. Crede-mă, la 55 de ani și eu gândeam că nu mai ajung pe Moldoveanu într-un weekend. Soția, și ea având 54 de ani, este cea care nu a renunțat nici un moment. Succes și speranță!

Aş dori să ştiu cam câţi km aţi parcurs pe jos, ce a însemnat ca timp şi dacă traseul este marcat corect.

@sorindezmi: După cum cred că știi, lungimile traseelor montane se măsoară mai degrabă în timpul necesar parcurgerii, considerat pentru un drumeț cu rezistență medie. Ce pot să-ți spun este că nu am fost nevoiți să parcurgem pe jos porțiuni pe care le puteam străbate cu mașina. Repet ce am scris și în review:

- stână-platoul Valea Rea - 1 oră 45;

- platou-creasta Făgărașului la curmătură - 1 oră;

- curmătura Viștea-vf. Viștea Mare - 1 oră;

- Viștea Mare-Moldoveanu - 45 min.

Acești timpi includ și pauzele. Mai ține cont că am fost un grup cu vârste de la 40 la 55 de ani.

Traseul este marcat foarte vizibil, triunghi roșu până pe creastă, punct roșu până la Viștea și bandă roșie, parcă, până la Moldoveanu. Nu ai cum sa te rătăcești, mai ales că toate reperele și destinațiile (inclusiv cele intermediare, se văd de la distanță - aproape că nu am folosit harta montană). Baftă.

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru aceasta destinatie.

Mutat la rubrica "M-tii Fagaras, Lacul Capra, Vf. Vanatoarea lui Buteanu" (deja existenta pe site); sters rubrica dublura introdusa de autor

@Puiu2010: multumesc mult, Stima

@webmaster77: Multumesc pentru sprijin!

@sorindezmi: Oricand cu placere, mai ales pentru cei ce iubesc muntele.