Grota cu altar din leagănul montan al Bucegilor

TIPĂREȘTE

Pentru amatorii de drumeţii montane şi exploratori ai frumuseţilor munţilor din frumoasa nostră patrie, Munţii Bucegi pot fi consideraţi, pe drept, cei mai cunoscuţi din turismul neaoş.

Parcul Naţional Bucegi mi-a fost din adolecenţă cel mai la îndemână, fiind responsabil de multe momente trăite cu adrenalină la maxim, provocând istorioare ale aventurilor petrecute indiferent de anotimp, mijloc acu´ de aduceri aminte cu nostalgie.

Trecând peste prăpăstioasele mele amintiri, în articolul meu o să încerc să vă atrag atenţia despre una dintre cele mai fascinante minuni naturale şi după cum se spune, ar fi cea mai frumoasă din România.

Pot spune că am ceva experienţă în explorarea cavernelor, iar recenziile mele îmi stau drept mărturie - : Peştera Muierii şi Polovragi (vezi impresii), una dintre cele mai moderne din ţară - Peştera Valea Cetăţii (vezi impresii), Peştera Dragonului din Mallorca (vezi impresii), Peştera lui Rajko din Serbia (vezi impresii) şi... vor urma altele!

Această lume aparte este captivantă, atît pentru cei cu o experienţă bogată, cât şi pentru începătorii cu diferite capricii.

Traseul :

Consecvent ca orice cireşar mioritic am abordat varianta logică a drumului DN 71 de pe Calea Moroieni, traseu străbătut în condiţii rutiere decente.

După aproximativ 7 kilometri, un indicator ne îndrumă spre DJ 713 cu miros de asfalt proaspăt. Ruta continuă aproape 9 kilometri până ajungi pe DJ 713A, iar apoi continui pe DJ 714 ce duce spre Cabana Zănoaga şi Lacul Bolboci.

Nu am ocolit lacul şi cabana cu acelaşi nume spre rezervaţia naturală Cheile Tătarului, deoarece acest sistem carstic cu elemente floristice rare, l-am tot vizitat de-a lungul pelerinajelor montane prin Bucegi.

O să înţelegeţi mai jos de ce am ales acest drum prin dreapta lacului, până la Cheile Coteanului, acolo unde întâlneşti din nou DJ 714.

După 5 kilometri ajungeţi la rezervaţia naturală Turbăria Lăptici .

De aici până pe Platoul Padina traseul se desfăşoară în mod automat, fără alte indicaţii.

Lacul Bolboci :

Situat la o altitudine de peste 1400 de metri, se înscrie în peisajul feeric montan de pe Valea Ialomiţei, în spatele unui baraj înalt de 55 de metri şi lung de 455 de metri.

În aval se află râul Bolboci, între Cheile Zănoagei şi Cheile Tătarului, având o suprafaţă de 97 de hectare, pe o lungime de 2,2 kilometri.

Ne-am oprit preţ de câteva zeci de minute pe o suprafaţă destinată şedinţelor foto pentru a imortaliza şi contempla lacul de acumulare ce a devenit un punct de atracţie turistică deosebită, farmecul dat de apa ireală cristalină în care se oglindeau pădurile de conifere şi... oportunitatea de a lua masa în Cabana Bolboci, amplasată lângă lac.

Turbăria Lăptici :

Fără taxă de vizită!

Rezervaţia naturală botanică a fost până acum ascunsă ochilor turiştilor de zi cu zi!

Se află la poalele munţilor cu acelaşi nume, la 1500 de metri altitudine şi cuprinde o mlaştină pe o suprafaţă de 16 hectare.

Datorită solului scăzut în nutrienţi, mlaştina adăposteşte elemente florale rare, printre care şi oreofitul balcanic. Sedimentele de culoare brună formează depozite de turbă ce se găsesc la baza tulpinilor de molid, pin, mesteacăn, ienupăr...

Din anul 2013 autorităţile locale au amenajat un podest din lemn fără marcaje, astfel că vizitatorii pot proteja muşchii oligotrofi.

Oameni buni, nu vă abateţi de la acest traseu; credeţi-mă că este o destinaţie pe care trebuie s-o bifaţi!

În fine, am ajuns pe Platoul Padina situat la 1500 de metri altitudine, loc în care ne-am parcat autovehiculul, urmând per pedes drumul Cheile Peşterii. Acestea au o lungime relativ mică, dar îţi oferă umbră deasă la adăpostul vegetaţiei arborifice şi răcoare dată de pârâul ce curge în aval, străjuit de Turnul Seciului, loc arhicunoscut în iniţierea amatorilor de alpinism.

Chiar dacă este străbătută anual de zeci de mii de turişti, valea a rămas una dintre cele mai sălbatice zone carstice din Bucegi, marcată de multe cascade ce asigură zgomotul de fond în ecoul versanţilor.

Peştera Ialomicioarei / Ialomiţei

Orar : 9 -17 (fără ziua de marţi !) Preţ : 10 lei/adult, 5 lei / copil

Data descoperirii acestei pesteri nu se cunoaste cu exactitate, însă legendele localnicilor o amintesc încă din anul 1500. S-a lucrat la amenajarea ei abia două secole mai târziu. Din punct de vedere istoric, aceasta a fost amintită pentru prima oară într-un hrisov prin anul 1840, iar din anul 1897 a devenit obiectiv protejat speologic.

La intrare eşti întâmpinat de Schitul Ialomiţei, ctitorit de stareţul Maxim Bădoiu, având hramul Sfinţilor Petru şi Pavel.

În anul 1993, arhiepiscopul de Târgovişte sfinţeşte lăcaşul de cult care este săpat în stâncă.

A fost vizitat în iunie anul 1996 de însuşi Prea Fericitul Patriarh al României.

Am întâlnit în remeţie o parte din călugări cu bărbi răvăşite şi priviri îngropate în galeriile subterane ale veşniciei.

Este o ocazie ca un bun creştin, să aprinzi o lumânare însoţită de un moment de rugăciune.

Lângă casa de bilete se află Bijuteriile pământului, un spaţiu dedicat florilor de mină de aceeaşi vârstă cu peştera. Donaţia acestora din partea inginerului Ion Enescu din anii ´40 a prins contur abia în anul 2010 sub îndrumarea stareţului Calnic Dandu.

Mineralele au diferite forme şi dimensiuni, iar cele mai reprezentative sunt cele din cuarţ, stibmit şi zinc (blendă).

Înainte de a intra în sala mare misterioasă (Sala Mihnea - Vodă) cu arcadă naturală veţi întâlni panouri într-o stare îndoielnică, ce evocă istoricul peşterii, o hartă şi reguli de a preîntâmpina accidentele pe podeţele alunecoase.

Desfăşurându-se pe o lungime de aproape 500 de metri, prin aducţiunea apelor care a perforat Muntele Bătrâna, s-au format calcare jurasice superioare şi galerii active fosile care ajung la 1610 metri şi la 10 kilometri de izvorul râului.

După parcurgerea a aproximativ 115 metri, veţi trece prin zona Pasajul făcând ,,mersul piticului ´´ printr-un compartiment stâmt, întortocheat şi cu plafon jos.

În locul numit La Răspântie itinerariul îţi propune o bifurcaţie.

În partea de nord, una dintre galerii te conduce spre Bolta lui Decebal şi La lacuri unde găsim nenumărate icoane în jurul unei cruci din lemn.

La pod se observă o galerie mai mică, denumită Galeria Apelor, obiectiv de admiraţie pentru turişti şi motiv de studiu pentru speologi.

La capătul peşterii, după ce treci de bolovani mari alunecoşi, se află Altarul într-o zonă de captare a apei potabile, în care vizitatorii aruncă monede considerate semne de noroc. Dorinţa aceasta de cinstire a spiritelor este interzisă şi există chiar un panou ce avertizează acest fapt.

Piatra altarului este o cruce cioplită în piatră înconjurată de icoane şi lumânări, înfrumuseţată de formaţiunile rare şi domurile înalte.

Am lăsat la sfârşit traseul variat şi antrenant ce duce spre Grota Urşilor, Cascada interioară şi Grota Sfintei Maria - obiective ce stârnesc admiraţie în factorul geologic păstrând legătura ecumenică.

Amplele lucrări de amenajare includ pasarele şi trepte dotate cu balustrade ce strălucesc ca aurul pierdut în bătaia iluminatului, provocând văluri transparente şi un motiv temeinic, ce te îndeamnă la scrierea acestor rânduri.

Datorită conservării de excepţie, peştera este catalogată drept valoare naturală internaţională, România ocupând locul al doilea în Europa în rândul cavităţilor carstice, datorită celor peste 1900 de peşteri situate pe teritoriul ţării noastre.

Vacanţe frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 4319 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI