GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
A doua oara in Fundatura Ponorului. Aceleasi emotii.
TIPĂREȘTEAm mai scris un review referitor la Fundatura Ponorului (vezi impresii) si ma bucur ca articolul meu a fost primul despre aceasta destinatie pe AmFostAcolo. In acel traseu am avut ghinionul sa ne prinda ploaia care nu vroia nicicum sa inceteze, asa ca practic am vazut Fundatura doar dintr-o casuta de lemn unde ne adapostisem. Ne-am promis atunci ca ne vom intoarce si am avut o zi cu cer senin si soare arzator de aceasta data. Am ales sa facem acum traseul pentru ca am fost intr-un traseu in Retezat, si erau doar 10 km din Rau Barbat pana in Federi. A doua zi o aveam libera asa ca s-a potrivit perfect. Fundatura Ponorului se afla in Muntii Sureanu (vis a vis de Retezat) si este lunca formata de Raul Ponor, care o traverseaza. Este o zona joasa, cu iarba prospata, loc perfect pentru pascut animalele. De aceea satenii si-au construit aici salase, pentru a sta pe perioada verii cu animalele. Zona este inconjurata de munti impaduriti.
Accesul se face de pe soseaua dintre Hateg si Petrosani, unde se face stanga spre Ponor-Federi. Drumul este foarte bun. Acest traseu nu este marcat turistic. Dar noi am aflat data trecuta de la sateni pe unde sa o luam ca sa ajungem la Fundatura. Exista mai multe carari care te duc in acelasi loc, dar am ales sa facem acelasi traseu ca data trecuta. Nu de alta dar aveam febra musculara de cu o zi inainte, din Retezat, asa ca nu aveam dispozitia necesara sa ne ratacim. O sa descriu pe scurt traseul pana acolo pentru cei care nu au citit celalalt articol.
Cand am ajuns in satul Federi am urmat soseaua asfaltata pana cand aceasta s-a terminat si am ajuns la niste garaje. De acolo se face stanga pe o carare care urca. Lasam in urma satul si casutele lui, si murele si alte fructe de padure si dupa 30 min de urcare usoara ajungem la o intersectie. Acolo se afla o casuta de lemn intr-o poienita. Facem dreapta, tot in sus pe langa ea si de aici incepe distractia. Timp de 45 min am urcat sustinut pe o carare tare neprietenoasa, cu sol rosiatic si cu pietroaie peste tot. Chiar nu imi era dor de ea. Ne-am mai intalnit cu sateni pe acest drum si cu animalele lor. Dupa zona cu bolovani cararea intra frumos in padure, deja nu mai e chiar atat de dificila. Umbra padurii ne ajuta mult. E ca o gura de aer proaspat. Cararea ajunge imediat la un drum forestier lat si acolo facem dreapta. Ne relaxam intr-o plimbare frumoasa prin padure.Din drumul forestier ajungem la o carare care coboara brusc in stanga,mai ingusta.O luam pe acolo,tot prin padure.Mai avem putin.Cand iesim din padure este o intersectie si facem dreapta spre Fundatura,coborand la ea.Si cararea din stanga duce cred tot acolo dar ocoleste pe culme. Am facut 2 ore din Federi pana am ajuns, deci nu e un traseu lung. E de urcat intradevar, dar merita din plin efortul.
A fost primul traseu pe care l-am facut de doua ori. Nu facem niciodata acest lucru pentru ca sunt atatea locuri frumoase de vazut in tara noastra. Dar prima data cum a plouat nu am putut sa ne bucuram cum vroiam noi de acest loc. Asa ca chiar trebuia sa mai venim o data. Ne-am oprit bineinteles sa admiram de sus acest loc minunat. Culmea... chiar daca il stiam, ne-a trezit aceleasi emotii. Bucurosi am coborat inca vreo 10 min pana am ajuns la primele casute. Am ajuns si langa casuta unde ne-am ferit de ploaie prima data si ne-a apucat nostalgia.
Vroiam neaparat sa ajungem la Raul Ponor care ofera atata farmec luncii. Il auzeam de departe. Doar ca in unele portiuni iarba este mare si este apa pe portiuni mari, cred ca mereu e inundata lunca si a trebuit sa sarim cateva garduri de lemn sa gasim locuri mai uscate. Am ajuns la malul raului si priveam fascinata pietricelele care straluceau in apa lui limpede. O gramada de libelule parca metalizate se intreceau deasupra apei. M-am asezat pe mal pana baietii si-au spalat bocancii si am savurat indelung momentul. Apoi am luat-o exact pe cursul raului ca sa vedem toata Fundatura. Fiecare salas avea gardulet de lemn, capite de fan si poienite cu flori salbatice. Salasele sunt asezate fara nici o ordine. De aceea arata atat de frumos, fiecare pe colina lui. Este plin de pace acest loc si foarte verde. Dupa ce ne-am plimbat cat ne-am plimbat am hotarat ca trebuie sa stam jos undeva macar vreo 2 ore sa ne bucuram din plin de tot.
Cam greu de gasit umbra. Copaci nu sunt in lunca decat la margine, pe sub stanci. Dar noi vrem undeva langa apa. Vedem in sfarsit un copac, trecem raul pe un bustean si ne aruncam pe jos. Suntem chiar langa un gard de lemn. Doamne, cat de bine e! Baietii mai ca au adormit dar eu in asemenea loc nu pot dormi nici daca vreau. Am facut poze o gramada si cand am terminat am mers in rau sa il simt cu picioarele goale. Apa rece chiar m-a trezit la realitate. Privesc jocul fluturilor si al libelulelor. E foarte liniste. Doar vitele care pasc dupa gardulet perturba linistea cu sunetul talangilor. Una s-a apropiat si puteam auzi cum rumega iarba proaspata. In rest... doar Ponorul cu apa lui repede ce fuge neincetat. Sotul meu mi-a gasit o pietrica argintie foarte frumoasa pentru ca stie ca imi plac atat de mult si imi iau din fiecare traseu cate una. E cea mai frumoasa amintire de acolo.
La un moment dat a venit un drumet cu niste sticle goale si ne-a aratat si noua de unde merge sa ia apa rece, de la izvor. Am luat si noi dupa aceea sticlele, am traversat lunca,am vazut cele doua casute alaturate din dreapta raului,am deschis poarta casei in curtea careia se afla izvorul si am inceput sa il cautam.Iarba e mare si nu il vedem niciunde.Dar exista o mica poteca care duce exact pana in fundul gradinii si acolo il auzim deja.Tare bine ne-a prins apa proaspata si rece. Cu regret, dupa 2 ore de leneveala dar si extaz am pornit inapoi spre Federi. Locul e perfect pentru camping. Vom face intr-o buna zi si acest lucru.
Nu stiu ce are acest loc de ma bucura atat. Eu, sotul meu si inca un prieten, in aceeasi formula in care am fost si prin ploaie, suntem marcati de aceasta Fundatura, de aceasta bucatica verde de natura pura. Am fost prin multe locuri pana acum, in multe trasee. Dar aceasta pace nu am gasit-o nicaieri. Fara sa ne spunem un cuvant toti trei ne-am dat seama ca este traseul nostru de suflet si ca acest loc este primul in care ne vom intoarce iar si iar.
Trimis de noi doi in 22.08.16 19:22:03
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în M-ȚII ȘUREANU (Orăștiei).
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (noi doi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 45.61408100 N, 23.27066500 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@noi doi: Ciudat ca in patru zile nimeni, deşi au votat 20 de cititori articolul si foarte mulţi pozele, nu a avut curajul de a scrie un ecou. Aşa ca fiind mai tânar indrăznesc să scriu eu primul ecou.
Mai întâi scuze pentru întârzierea cu care scriu acest ecou. De regula la articolele voastre scriu mult mai repede un ecou pentru că se referă la locuri deosebite.
Descrierea drumeţiei ma face să-mi amintesc de vremea când aveam anii voştri şi, aproape săptămânal, eram în drumeţie in Bucegi. La ora 7, cu aproximaţie luam un rapid (45, Maramureş) până la Sinaia, la 9 - 9,30 coboram, puneam rucsacii în spinare şi până la Poiana Stânii nu ne opream. De aici oriunde mergeam eram acasă şi nu ne mai deranja nimeni şi nimic. Se pare ca reprofilarea mea, din 1969, pe ghid, pe lângă faptul că mi-a permis să fiu în excursii, din aprilie pâna in octombrie, cam săptămânal, mi-a limitat cumva si raza excursiilor şi drumeţiilor. Faptul că am fost pe Trasfăgărăşan de o sută de ori nu inseamnă că am vizitat mai mult decât cineva care a fost în 20 de excursii în 20 de locuri diferite, chiar dacă a străbătut o distanţă de patru ori mai mică. Este dezavantajul turismului de masa, sau în grup, dar aşa se făceau excursiile pe vremea aceea. Turismul individual nu avea dezvoltarea de acum, când nu ştiu dacă mai reuşesc să strâng turişti de un microbuz, ce să mai vorbesc de un autocar. Imi amintesc că in anii 1977 – 1979, de la Punctul Turistic de la Braneşti, pleca pe Transfăgărăsan, săptămânal cel putin un autocar la întâlnirea de la ora 12 cu prietenul meu, Moş Martin.
Revenind la articol, dar şi la poze, nu pot decât să remarc frumuseţea locurilor, dar şi dragostea voastra pentru drumetie şi natură. Când iubeşti natura, orice descriere a ei va fi totdeauna plăcută.
Rămâneti in continuare la fel ca acum, iubitori de natură şi drumeţii şi veţi avea în mine, mereu un admirator.
Numai bine şi călătorii plăcute!
Rog așteptați...
@liviu49: Cunosc multe persoane care prefera sa petreacă concedii de fiecare data in acelasi loc. Acolo se simt bine si revin cu drag in acelasi loc. Noi suntem genul de turisti activi si spontani si nu ma vad vreodată sa repetam locuri. Ma simt bine in locuri noi, care ma surprind mereu si cel putin in viitorul apropiat Fundatura Ponorului este singurul traseu pe care imi doresc sa il fac de cate ori am ocazia.
E frumoasa meseria de ghid turistic, foarte multe persoane care ma cunosc spun ca mi s-ar potrivi si mie manusa 
Chiar daca nu toti cei care iubesc natura au ocazia sa si lucreze in acest domeniu al turismului e important macar in timpul liber sa ne bucuram sufletele si sa facem ce ne place mai mult.
Nu ma surprinde neaparat ca nu a mai scris nimeni alt ecou, pentru ca pozele sunt suficient de frumoase. Probabil au considerat ca cuvintele sunt de prisos.
Multumesc mult si ma bucur ca împărțim aceeasi pasiune pentru natura! Călătorii frumoase!
Pozele sunt absolut superbe, toate! Plaiuri mioritice… Iubesc zona asta în mod special!
Da, Fundatura Ponorului e un loc special, e un loc minunat
Ați făcut o excursie foarte mirifică, noroc cu traseul că v-ați descurcat, așa nemarcat, drumul e destul de lung și cu intersecții și nu-i ușor de ținut minte când ai repere doar amintirile…
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2022 Fundătura Ponorului sau Cum a fost în ” Palma lui Dumnezeu” — scris în 22.05.22 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Zona sacra de sub Cununi, LA VARTOAPE — scris în 20.03.17 de buterfly* din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2016 Fundatura Ponorului - Palma lui Dumnezeu — scris în 20.06.16 de noi doi din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- Jul.2013 Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina — scris în 28.07.13 de baby eyes din ORășTIE [HD] - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată