Vizită la ”Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”

TIPĂREȘTE

Unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat anul trecut este domeniul brâncovenesc de la Mogoșoaia. Am mers acolo într-o sâmbătă după-amiază pe la începutul lunii iunie și am avut parte de o vreme superbă în acea zi, astfel că am plecat spre casă după ora 19.00.

Am ajuns în acel loc venind dinspre București; am traversat centura capitalei și am intrat în localitatea Mogoșoaia. Ajutați fiind de un program instalat pe telefon, am sosit repejor la intersecția cu strada Constantin Brâncoveanu, unde am virat stânga și am găsit loc de parcare pe marginea străzii. Am intrat într-un magazin din zonă pentru a cumpăra câte ceva de ronțăit și o sticlă de apă, apoi am pornit la pas către domeniul brâncovenesc aflat în fața noastră, la numai câteva minute.

Am intrat pe porțile larg deschise și am continuat pe o alee mărginită de copaci falnici; din loc în loc, floricele multicolore ornau covorul de iarbă verde. Pășind pe acea alee, gândurile ne-au zburat la istoria de peste 300 de ani a obiectivului. Începând cu anul 1681, viitorul domnitor Constantin Brâncoveanu -pe atunci mare postelnic- a început să cumpere pământuri în zonă, fiind atras de frumusețea acestor locuri apropiate de București. Majoritatea parcelelor de pământ au fost cumpărate de la văduva boierului Mogoș, de la ea dăinuind în timp numele Mogoșoaia.

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Palatul Mogoșoaia avea să fie naționalizat, iar noi lucrări de restaurare au fost efectuate începând cu anul 1977. În prezent, domeniul poartă următoarea denumire: ”Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”. (Pentru acest scurt istoric am conspectat informații din două surse, respectiv Wikipedia și acest site).

Biserica având hramul ”Sfântul Gheorghe” poate fi admirată înainte de a trece prin gangul de sub turnul porții. Biserica se află în stânga și pridvorul deschis (în stil brâncovenesc), susținut de câteva coloane era încărcat cu ghivece de flori. Tricolorul flutura la intrare, iar covorașul roșu arăta faptul că acolo se desfășurau ceremonii religioase (am văzut apoi mai multe mirese care realizau ședințe fotografice în curtea palatului). Această biserică nu este pictată la exterior, iar cele câteva ferestre mici sunt încadrate de ornamente dreptunghiulare din piatră, meșteșugit sculptate. Acest lăcaș de cult a reprezentat paraclisul domeniul brâncovenesc de la Mogoșoaia.

Turnul porții străjuiește curtea interioară a complexului și este prevăzut cu un gang ce permite accesul vizitatorilor. Turnul este o construcție impozantă și are în partea de sus o platformă acoperită, susținută de mai multe coloane, un loc ideal pentru realizarea unor poze de la înălțime. Se poate urca în acel balcon pe o scară aflată în lateral. Noi nu am ajuns acolo sus deoarece, atunci când am intrat, pe trepte era în plină desfășurare o ședință foto.

Imediat ce ajungi în curtea complexului, dintr-o privire îți poți da seama de structura obiectivului. În dreapta intrării de află cuhnia (bucătăria brâncovenească), în stânga este casa de oaspeți, iar în față apare silueta palatului Mogoșoaia.

Cuhnia este o construcție interesantă (de forma unui pătrat, din ceea ce mi-am putut da seama). La fel ca celelalte construcții din cadrul complexului, cuhnia este și ea prevăzută cu un pridvor deschis pe două laturi, susținut de coloane impozante. Acoperișul este prevăzut cu patru turnuri de aerisire.

Casa de oaspeți se află pe latura cealaltă a curții. Această construcție a fost adăugată de către Nicolae Bibescu în perioada 1860 – 1880 și purta inițial denumirea de Vila Elchingen (numită după numele de fată al soției sale, Helene-Louise). Vila a fost realizată respectând stilul brâncovenesc al locului și este la fel de frumoasă ca palatul aflat în apropiere. Pridvorul deschis de la parter este susținut de coloane solide și mai rare decât cele aflate la etaj. La parter funcționează un restaurant destul de căutat, judecând după faptul că majoritatea meselor din exterior erau ocupate. Nu am mâncat acolo, așa că nu pot oferi detalii despre tarife sau despre prețuri.

Mai trebuie spus că -din ceea ce am citit pe internet- după Al Doilea Război Mondial a fost amenajată în Vila Elchingen o Casă de Creație a Uniunii Scriitorilor. Dintre cei care au locuit periodic acolo și au scris opere memorabile pot fi amintiți Marin Preda, Fănuș Neagu, Nicolae Breban sau Zaharia Stancu. Despre Marin Preda voi mai adăuga anumite informații, mai ales că scriitorul a decedat în camera sa de la Mogoșoaia, în noaptea de 15 – 16 mai 1980 (la vârsta de 57 de ani). Operele acestui scriitor se bucurau în acea perioadă de o popularitate în creștere, iar creațiile ”Delirul” (1975) și ”Cel mai iubit dintre pământeni” (1980) i-au atras autorului antipatia comuniștilor români, dar și a vecinilor sovietici. Așa că moartea sa timpurie, precum și diversele informații contradictorii au născut anumite teorii ale conspirației, conform cărora Marin Preda ar fi fost asasinat. De către cine? Nimeni nu a putut da un răspuns exact la această întrebare... Mai multe detalii despre nefericitul eveniment sunt prezentate în acest articol.

Spațiile verzi din jurul palatului sunt adevărate oaze de relaxare în zilele călduroase de vară. Noi ne-am plimbat pe o alee din dreapta, ajungând în câteva minute pe malul lacului. Am zăbovit mai mult acolo, ne-am așezat chiar la un moment dat pe iarbă și ne-am bucurat de priveliște. În apropiere, un pescar aștepta în liniște marea captură.

În vecinătatea palatului am admirat trandafirii și am făcut mai multe fotografii, iar partea opusă a domeniului brâncovenesc nu am mai explorat-o, întrucât doream să vizităm colecția muzeală din palat. Mai trebuie spus că în parcul Mogoșoaia se află cavoul familiei Principelui Nicolae Bibescu. Acest cavou a fost realizat în anul 1870 și a fost restaurat în anul 1997.

Palatul Brâncovenesc găzduiește Muzeul Tradiției Aulice, înființat în anul 2000. Fiind sâmbătă după-amiază, accesul în palat era permis până la ora 18.45. Noi am intrat în muzeu pe la ora 18.00, împreună cu un grup de elevi care sosiseră acolo ceva mai devreme. Nu ne-a deranjat acest lucru, am avut și noi de profitat întrucât am urmărit parțial explicațiile ghidei care a însoțit grupul. După ce am plătit taxa de intrare, am primit niște cipici de plastic pe care i-am pus peste pantofi, o măsură menită să protejeze pardoseala muzeului.

Am urcat la etaj și timp de 30 de minute am trecut dintr-o sală în alta, admirând diferite piese de mobilier, dar și elemente deosebite de arhitectură. Dintre denumirile sălilor prin care am trecut, aș putea aminti Sala de Onoare, Sala Tronului, Sala Ortodoxă sau Cancelaria Domnească. Un loc deosebit este și loggia de la etaj care oferă o priveliște frumoasă către lacul din apropiere. Pe malul celălalt al lacului lucrurile nu mai sunt chiar atât de atrăgătoare (vile și alte acareturi îngrămădite printre pomii de acolo).

Revenind la colecția muzeală a palatului, pot fi admirate exponate precum frumoasele țesături expuse pe pereți (lucrări cu vechime considerabilă), cuferele meșteșugit sculptate, o vitrină Biedermeier (Viena, secolul al XIX-lea), icoanele vechi, vasele de ceramică, niște hărți, cărți bisericești vechi (dintre care aș putea aminti un Triodion din anul 1747, București), jilțuri, dar și unele picturi abstracte. Majoritatea pieselor expuse provin din donații.

Aproape de finalul prezentării, ghida ne-a condus afară și ne-a invitat către un alt spațiu, amenajat la subsolul Palatului Brâncovenesc. Într-o sală pătrată sunt expuse mai multe fragmente provenind de la fosta Mănăstire Văcărești. Există și o machetă a acestui lăcaș de cult. Am citit faptul că mănăstirea a fost ctitorită în anul 1716 și a fost demolată în anul 1986, la solicitarea lui Nicolae Ceaușescu. Fragmentele expuse acolo ”spun” o poveste tristă a unui important fost obiectiv construit în stil brâncovenesc.

Ar mai fi de precizat că pentru vizitarea colecției muzeale din incinta palatului am plătit câte 6 lei de persoană. Programul de vizitare din acel moment era: luni – închis; marți-vineri, între orele 10.00-18.00; sâmbăta și duminica, între orele 10.00 și 19.00. Ultimul acces era permis cu 15 minute înainte de ora închiderii.

După mai bine de două ore petrecute vizitând acest frumos domeniu brâncovenesc, sosise momentul să plecăm spre casă. Umbrele tot mai lungi din jurul nostru ne-au însoțit pașii pe aleea principală, către ieșire. Am plecat de acolo încântați și ne-am propus să mai revenim cândva. Concluzionând, recomandăm vizitarea acestui domeniu brâncovenesc aflat atât de aproape de București.

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 1875 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI