Mogosoaia - povesti din alte vremuri

TIPĂREȘTE

Intr-o dimineata insorita de toamna tarzie cand afara se scuturau ultimele frunze aramii m-am trezit intrebandu-ma: " Azi unde fugim de acasa? ". Mi se facuse dor sa ma pierd pe potecile padurii de la marginea lacului, sa stang in suflet caldura si culoare pentru o iarna intreaga, sa-mi reamintesc povesti cu domni si domnite din alte vremuri...

Altadata situat la 15 km de Bucuresti, pe drumul ce leaga Bucurestiul cu Tirgovistea, astazi, urmare a extinderii continue a capitalei, putem spune ca Mogosoaia e palatul de la marginea Bucurestiului. De un farmec aparte in toate anotimpurile, eu cred ca palatului brancovenesc i se potriveste cel mai mult atmosfera de sfarsit de toamna, cand soarele bland invaluie intr-o lumina alba cladirile, lacul, padurea, cand frunzele se desprind usor din copaci, asezandu-se intr-un covor multicolor sub pasii trecatorilor, cand trandafirii albi din gradina venetiana de la malul lacului se incapataneaza sa infloreasca, avand delicatetea domnitelor din timpuri apuse.

Destinul palatului, a carui istorie parcurge 300 de ani, poarta peste vreme amprenta primului si a ultimului proprietar, domnitorul Constantin Brancoveanu si printesa Martha Bibescu. Pe la 1680, Constantin Brancoveanu, pe atunci mare postelnic, atras de frumusetea acestor locuri atat de apropiate de capitala, cumpara satul Mogosoaia, cu padure si lac, de la vaduva boierului Mogos, care a dat pentru totdeauna numele ei mosiei pe care o vanduse viitorului domnitor.

Pentru inceput, Constantin Brancoveanu a ridicat, in 1688, la marginea satului biserica cu hramul Sf. Gheorghe, numita atunci "Sf. Gheorghe din Pajiste", zugravita in 1705 de pictorul grec Constantinos. Renovata in 1912 de familia Bibescu, biserica apartine in prezent parohiei Mogosoaia, . In zilele de sarbatoare putem aprinde o lumanare pentru cei dusi din neamul nostru si pentru cei care ne-au lasat, peste timp, biserica si palatul.

Palatul Mogosoaia, ridicat de domnitorul Constantin Brancoveanu pentru fiul sau Stefan, a fost terminat la 20 septembrie 1702, asa cum atesta inscrisul din zid, deasupra usii din foisorul estic al palatului. Constructia este reprezentativa pentru stilul brancovenesc, devenit in timp leit-motiv al arhitecturii romanesti. Nu putem sa nu remarcam deplinul echilibru intre simplitate si ornamentare excesiva, fondul romano-bizantin cu influente gotice, imbogatit cu elemente orientale, renascentiste si baroce. Specifica constructiilor brancovenesti este armonizarea deplina a arhitecturii cu peisajul. Nu intamplator palatul a fost ridicat pe malul lacului, fatada se reflecta in apa, padurea din jur creaza atmosfera plina de mister iar gradinile amenajate in stil venetian si englezesc intretin atmosfera romantica. Eleganta Venetiei si fastul Orientului s-au regasit in acest loc.

Dupa ce in 1714 Constantin Brancoveanu a fost executat la Constantinopol impreuna cu cei patru fii ai sai, Stefan, Constantin, Radu si Matei si cu ginerele sau, Sfetnicul Ianache pentru ca a refuzat sa treaca la mahomedanism, Mogosoaia a fost confiscata de Imperiul Otoman, palatul a fost devastat, jefuit si apoi transformat in han.

Palatul a fost rascumparat de domnitorul Stefan Cantacuzino si dupa 3 ani, in 1717, a revenit urmasilor de drept ai lui Constantin Brancoveanu, eliberati de turci din exilul fortat.

Dupa 1830 palatul care fusese devastat in timpul razboiului ruso-turc si al Revolutiei de la 1821 a trecut in posesia domnitorului Gheorghe Bibescu iar intre 1860-1880, Nicolae Bibescu a renovat Palatul Mogosoaia, a construit pe locul unui vechi conac Vila Elchingen, denumita dupa numele de fata al sotiei sale Helene-Louise si a amenajat cavoul familiei in parc.

In 1911, George Valentin Bibescu, aviator de renume, presedintele Federatiei Aeronautice Internationale, cumpara palatul si il daruieste sotiei sale, Martha. Martha Bibescu, figura charismaica a vietii culturale si politice, descendenta a ilustrelor familii aristocratice Lahovary si Mavrocordat, poeta, romanciera si memorialista, a iubit Mogosoaia si s-a ocupat restaurarea palatului, lucrarile fiind indrumate de arhitectul-sef al Venetiei, Domenico Rupolo.

Lucrarile de restaurare au fost intrerupte in timpul primului razboi mondial cand Mogosoaia a fost bombardata. Intre 1921-1922 se amenajeaza terasele dinspre lac in stilul gradinilor venetiene, se planteaza livada, se refac gradinile englezesti.

Martha Bibescu readuce stralucirea de odinioara a palatului iar inteligenta si nobletea sa de spirit fac din Mogosoaia locul preferat al politicienilor, ambasadorilor, artistilor vremii. Lordul Thompson, prim-ministrul Constantin Argentoianu, istoricul Nicolae Iorga, scriitorul Mihail Sebastian sunt doar cativa dintre oaspetii de seama ai Marthei Bibescu. In timpul celui de-al doilea razboi mondial palatul devine loc de intalnire al diplomatilor aliati, o perioada fiind inchiriat legatiei elvetiene.

Dupa 6 martie 1945 mosia Mogosoaia a fost nationalizata fortat de guvernul comunist. Martha Bibescu reuseste sa declare palatul pe care l-a iubit atat de mult monument istoric dupa care este obligata sa paraseasca definitiv tara, plecand in Anglia si dupa aceea in Franta. Fiica Marthei, Valentina, ramasa in tara, a fost arestata impreuna cu sotul ei, Dimitrie Ghica, fiind eliberati abia in 1956 ca urmare a eforturilor diplomatice ale Marthei Bibescu.

In prezent Palatul Mogosoaia, devenit Muzeu al Traditiei Aulice, este gazda numeroselor expozitii permanente si temporare, organizeaza concerte, simpozioane si alte evenimente culturale. O plimbare prin saloanele denumite sugestiv Sala Franceza, Sala Transilvana, Sala Turco-Persana, Sala Fanariota, Sala Cancelariei Domnesti, Sala Ortodoxa, Sala Sfatului Domnesc, Sala Scoartelor, Sala Hartilor ne da ocazia sa admiram obiecte din vremuri demult apuse: tablouri, obiecte de mobilier, covoare, tapiserii, argintarie, carti vechi.

Pe timpul lui Constantin Brancoveanu etajul apartinea familiei princiare iar la parter erau amenajate camerele servitorilor. La subsol, in vechea pivnita domneasca, este in prezent amenajat un spatiu expozitional denumit Lapidarium care adaposteste relicve arhitectonice.

Vila Elchingen gazduieste doua sali de conferinte, un restaurant si spatii de cazare. Restaurantul in care am mancat ca de fiecare data cand am mers la Mogosoaia este varuit in alb, cu tavan boltit si geamuri cu arcade si pervaz gros din lemn, atmosfera este discreta si eleganta fara ostentatie, mancarea este proaspata si gustoasa, meniul diversificat si servirea ireprosabila. Pe terasa restaurantul poti savura o cafea sau un ceai admirand palatul si gradina englezeasca.

Soarele bland al sfarsitului de noiembrie ne-a calauzit pasii spre turnul portii de unde privelistea padurii aramii si a palatului e minunata, spre cuhnia brancoveneasca, acum spatiu expozitional, spre cavoul familiei Bibescu, spre serele construite de mesteri francezi si spre ghetaria unde se pastrau vara, sub stuf, blocuri de gheata din lacul Mogosoaia. Am admirat ultimii tandafiri al toamnei si luciul tacut al lacului. E mai putina lume in noiembrie la Mogosoaia si poate de aceea imi place mai mult, e atata liniste pe cararile din padure incat iti auzi gandurile.

S-au amenajat alei asfaltate pentru biciclisti, locuri de joaca pentru copii si iarna, in timpul sarbatorilor exista chiar un orasel pentru cei mai mici. Sub pretextul unei plimbari binevenite in aerul curat al padurii luati cu dumneavoastra pe cei mai tineri membrii al familiei si veti fi surprinsi cata deschidere au pentru istoria neamului nostru, cata curiozitate le starneste aceasta vizita si cator intrebari le vor cauta raspuns.

Plecam spre casa cu gandul la domnitorul Constantin Brancoveanu care ne-a lasat cea mai cutremuratoare dovada a iubirii de neam, jertfindu-si fiii pe altarul tarii si al credintei strabune si la fermecatoarea Martha Bibescu, scriitoare cunoscuta sub pseudonimul Lucile Decaux ,,premiata a Academiei Franceze, membra a Academiei Regale din Bruxelles, consiliera a presedintelui francez Charles de Gaulle, despre care Francois Mauriac spunea"cea mai admirabila inteligenta de femeie pe care o cunosc", moarta in exil departe de tara ei iubita.

Ne intorcem in Bucurestiul nostru cenusiu, cu altfel de "doamne" si altfel de "domni" care ne randuiesc vietile, cu gandul la nobletea si puterea de sacrificiu despre care povesteste, celor care vor sa afle, Mogosoaia.

---

VIZUALIZĂRI: 4504 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI