Arhipelagul Phi Phi - 3 insule, 3 paradisuri diferite

TIPĂREȘTE

N-am mai scris de mult, aproape că am uitat cum se face... Vremurile îs cam nebune, nici eu nu-s departe de ele... Să profit, deci, poate-mi trece (aproape-nebunia). Glumesc. Chiar îs bine, sănătoasă (sper), Doamne-ajută!

Deci, în Phuket aflându-ne, ne gândirăm noi: ce să prășim pe-aici?! Prea multe nu-s de făcut – plajă, bălăceală, mâncat-băut – de-astea... Bine, ar mai fi, dar nu-s de noi (curioșii n-au decât să caute pe Goagăl). Ne-am lămurit rapid, odată ce am pus piciorul pe pământ tailandez: un mare NU mașină închiriată, deoarece trafic de coșmarul coșmarului! Rezultă cumpărat excursii. O variantă ar fi agențiile locale. Sunt convinsă că majoritatea sunt ok, or mai fi și țepe. Din lene, am decis să recurgem la recenta noastră amică, aplicația GetYourGuide, pe care o recomand încă o dată (un echivalent de booking pentru cazări). Or fi o lecuță mai scumpe ofertele lor, dar știi că mergi la sigur. Plus că – repet – poți rezerva și plăti on line și poți anula fără penalizări până cu 24 de ore înainte.

Buuun... Prima pe listă era, desigur, celebra Maya Bay, gazda unei pelicule mediocre, pe care însă am văzut-o de câte ori am putut de dragul peisajelor luxuriante - wow, wow, wow! (și, un pic, și de dragul lui Leo di Capri, de ce să nu recunosc?!). „The Beach” îi zice, o știți sigur. Nu mi-aș fi imaginat la vremurile alea că-mi voi afunda vreodată piciorușele în nisipul ăla alb și fin ca făina, dar... iată-mă la doar un click distanță!

Ei au mai multe excursii ce implică micul arhipelag al insulelor Phi Phi (citiți Pi Pi), iar noi am ales-o pe aceea „early bird” , pentru că ne promitea aglomerație minimă și nouă nu ne place balamucul. Click și imediat 112 euroi de căciulă fură reținuți din buzunarul nostru virtual. De banii ăștia, eram încredințați că vom fi pescuiți de la hotelul de reședință cu noaptea-n cap (asta „cu noaptea-n cap” nu prea mi-a plăcut, recunosc), că vom fi transportați cu un microbuz climatizat până la locul de îmbarcare (Royal Phuket Marina) , că vom fi plimbați pe mare cu o barcă de viteză de ultimă generație, opriți la locurile de interes și ghidați corespunzător, hrăniți și „udați” cum se cuvine, returnați în port și mai apoi, desigur, depuși la hotelul de reședință. Totul în decurs de 8-9 ore.

Deci da, ne-au luat din fața hotelului pe la 5 dimi, am făcut vreo oră până în marina, unde ne-au adunat pe toți, din cele 4 zări ale insulei, într-o așa-numită sală de mic dejun. N-a fost cine știe ce ospăț, doar niște felii de pâine unse cu margarină și/sau gem, ceva lapte cu chocapic, banane (astea bune-rău!), cafea, ceai. Să zici că nu pleci la drum cu burta goală. De lăudat gestul, oricum. Sunt și toalete acolo, desigur, curate și perfect echipate, thailandezii sunt foarte atenți la acest detaliu.

Pe urmă ne-au împărțit pe ghizi, în funcție de țara de proveniență. Pe noi ne-au asimilat grupului vorbitor de limba engleză și am apreciat; probabil că dacă am fi vrut la alt grup, ne-ar fi mutat fără probleme. N-am vrut, n-am avut de ce. Am aflat, de asemenea, că agenția locală ce se ocupa de noi se numește Siam Adventure și, după o sumară căutare pe Google, ne-am relaxat total, înțelegând că am încăput pe cele mai bune mâini (sau pe-acolo).

Odată cu prima geană de lumină, s-a dat pornirea. Ghidul nostru ne-a condus la barca pe care urma s-o împărțim cu italienii, treabă ce se va dovedi de bun augur pentru noi doi; ce vom rata în engleză, vom pricepe negreșit în italiană (că doar colindarăm și noi prin Italia și, în plus, văzurăm și niște filme pe Netflix, nu?). Uite, pe ghidul nostru thailandez vorbitor de engleză uitai cum își zice, însă pe ghidul Marco, italian aclimatizat, l-am ținut minte (poate pentru că aveam să-l întâlnim și în ultima excursie?!) În fine...

Barca – modernă, cu locuri pe ambele părți laterale, plus 3-4 în spate, plus 3-4 în față, într-un compartiment separat. Recomand aceste ultime locuri din față, de unde aveți vizibilitatea cea mai bună. Noi n-am fost atât de inspirați... (Mai ales că aici, în excursia la Phi Phi, se acceptă ca aceste locuri să fie ocupate; când aveam să mergem la Insulele Similan, nu s-a acceptat, acolo se străbate o bucată bună de „mare liberă” , tangajul este enorm, pe când la Phi Phi se străbate un golf, valuri mai mici, tangaj rezonabil chiar la viteză mare.) ‘Fo 30 de oameni să fi fost de toți în bărcuță.

Deci străbăturăm golful cu viteză maximă, cam o oră dură. Arhipelagul se află în Golful Phang Nga/Marea Andaman și este compus din câteva insulițe, dintre care vreo 3-4 îs mai degrabă niște cocoașe împădurite ivindu-se dintre valuri. Două îs mai mărișoare: Phi Phi Leh, aia cu filmul și Phi Phi Don, care-i cea mai mare și singura locuită. Am fost anunțați din start că vom începe cu Leh, vom continua cu Don și, la final, doar în scop de relaxare, vom încheia cu una dintre cocoașe, zisă Bamboo Island. Avea să fie la un moment dat și o pauză de snorkeling, activitate care pe mine nu mă pasionează defel (nu dați cu pietre!).

Pe la 9 și un pic motorul bărcii își scăzu dintr-o dată zumzetul, viteza se reduse, începurăm să fim înconjurați de cocoașe, semn că aproape am ajuns. Maya Bay e într-un golf scobit între stâncile de pe țărmul vestic, însă noi am acostat fix în partea opusă, la un debarcader format din plăci de plastic plutitoare, îmbinate între ele. Asta pentru că zona limitrofă celebrei plaje este parc național și acolo nu-i voie să faci o grămadă de chestii. Mai demult era dezmăț pe-acolo, din câte am citit, orice fel de ambarcațiune, mai mult sau mai puțin poluantă, putea să tragă la mal, pe plajă, oamenii puteau face (aproape) orice le trecea prin cap, ceea ce a dus în scurt timp la deteriorarea gravă a mediului. În consecință, guvernul a decretat zona parc național și a închis-o vreo 4 ani, lăsând vreme barierei de corali să se refacă. De fapt, fusese redată turismului de masă cu doar câteva luni înainte de venirea noastră și în termeni stricți: nu tu bărci, nu tu înotat, nici măcar drone n-ai voie să înalți. Doar să te uiți și să te minunezi! Și, cel mult, să-ți înmoi tălpile în apa de cleștar a lagunei.

Am fost anunțați că avem la dispoziție în jur de un ceas și n-am mai pierdut timpul, de la debarcader am urcat cele câteva rânduri de trepte. La casa de bilete am fi avut treabă doar dacă am fi venit pe cont propriu, ceea ce e perfect posibil, mai ales dacă-ți stabilești baza în Krabi (e mult mai aproape decât Phuket) sau chiar în Phi Phi Don. Pentru informare, programul de vizitare este 7-17, zilnic, iar prețul 400 thb adulți (10,8 euro), 200 thb copii 3-14 ani (de 10 ori mai puțin pentru localnici). La intrarea în parcul național sunt afișate regulile casei și o mică hartă.

Traseul de vizitare este foarte bine delimitat și străbate jungla (pe o distanță scurtă), ocazie pentru noi să cunoaștem câteva specii de arbori și arbuști și chiar de viețuitoare (nu neapărat în realitate, ci reproduse sub formă de machete). Fiecare intervenție în mediu a fost făcută implicând materiale naturale, de exemplu stâlpii de lemn ce delimitează traseul sunt legați între ei cu funii. Totul este perfect curat și bine organizat. Există un centru de vizitare (noi l-am găsit închis) și toalete. La intrarea în clădirea cu toaletele au pus un mic bazin cu apă, să nu duci nisipul înăuntru.

În maxim 5 minute am ajuns pe un fel de ponton de lemn, de unde se poate admira plaja în toată splendoarea ei! Wow, wow, wow, într-adevăr! Un arc uriaș, perfect, de mare desenată în nuanțe deschise de bleu-cenușiu și turcoaz, dublat de un alt arc de nisip alb! Totul aflat în îmbrățișarea strânsă a stâncilor aproape verticale, mai mult sau mai puțin acoperite cu vegetație. Un tablou ce te lasă fără suflare!

Se intră pe plajă prin capătul din stânga, unde este un loc special în care să-ți lași papucii și alt loc de făcut poze (pe acesta l-am lăsat pentru final). Altfel, ne-am bucurat de loc și de atmosferă, de nisipul alb și călduț, de valurile abia perceptibile, de culorile mării (puțin estompate din cauza pâclei de nori ce acoperea cerul, dar tot minunate). Ne-am plimbat până în capătul opus, am făcut zeci de poze. Am încercat să conștientizăm cât mai mult bucuria de a fi, în sfârșit, acolo!

Cu regret, când s-a apropiat ora, a trebuit să părăsim acest colț de paradis și să ne întoarcem la debarcader. Următoarea ar fi trebuit să fie laguna Pi Leh, aflată în altă scobitură a insulei, cumva mai la nord, însă ghidul ne-a explicat că, din cauză că a fost o perioadă secetoasă și nivelul apei a scăzut mult, barca noastră nu poate intra acolo; altfel, după cum am văzut în poze, e un loc cu ape turcoaz-electric, bun pentru snorkeling. L-am salutat din mers și ne-am continuat drumul, tot pe lângă țărmul estic al insulei.

În capătul său nordic, se află Viking Cave; nu ne-am oprit, doar am defilat pe lângă ea (asemeni Mayei, este deocamdată închisă turismului). Ghidul ne-a povestit că-i un loc populat de o specie de păsări ce-și construiesc cuiburile folosindu-și saliva bogată în proteine, iar localnicii obișnuiesc să recolteze aceste cuiburi, mult apreciate în unele restaurante de lux. Ciudaaat!...

Am lăsat-o pe Phi Phi Leh în urmă și, încet-încet, ne-am apropiat de Phi Phi Don. Monkey Bay ar fi fost și ea în programul excursiei noastre, însă tot apele mai puțin adânci decât de obicei ne-au împiedicat să acostăm. E o mică plajă nisipoasă pe care obișnuiesc să coboare maimuțele de pe stâncile din preajmă. Oricum, nu văd de ce le-am invada noi, oamenii, teritoriul... (La întoarcere, era plin de bărci tradiționale, din cele numite long tail boat, și de oameni coborâți pe plajă, și de maimuțici, pe care le-am admirat de la distanță.)

În fine, noi am poposit pe plaja sudică a insulei, în dreptul Koh Phi Phi Hospital. Urma să petrecem acolo un ceas și jumătate; unii au preferat să traverseze istmul (maxim 100 m) până pe plaja nordică (pe care ghidul a recomandat-o ca bună de bălăceală), alții pur și simplu să se plimbe prin mica localitate, alții (printre care și noi) să se cocoațe, însoțiți de ghid la punctele de belvedere.

Există mai multe asemenea terase panoramice, le găsiți și pe Google Maps sub denumirea de Phi Phi Viewpoint 1,2 și 3, numărul fiind direct proporțional cu altitudinea. Ghidul ne-a recomandat 1 și 2; o fi meritând și 3 dacă ai timp suficient... Oricum, mie-una mi-a cam atârnat limba de-un cot și abia am avut timp să-mi trag sufletul și să fac câteva poze. La zona 1 se ajunge urcând multe, multe trepte, zici că nu se mai termină treptele alea. E drept, cu cât înaintezi, cu atât vederea e mai faină. La 2 ajungi pe o cărare, printre zeci de specii de plante și flori minunate (și țânțari; dacă te oprești, e jale). Priveliștea de sus merită însă efortul: istmul cu cele 2 plaje, satul și stâncile din spate formează un tablou de neuitat! E și o cafenea acolo, sus, dar - atenție! – nu comercializează alcool și e interzis să bei orice fel de băutură alcoolică oriunde pe traseu, riști o amendă usturătoare! Cărarea continuă până la viewpoint-ul 3 și, din ce am văzut pe hartă, și mai departe, pe munte, spre nordul extrem al insulei.

Altfel, insulița e un loc cosmopolit și foarte fain, ceva mai autentic decât Phuket, din câte mi-am dat seama. Are hoteluri și pensiuni, restaurante, magazine, chiar și serviciu de spălătorie pentru turiștii ce călătoresc timp îndelungat. Are un punct unde poți să-ți încarci pet-ul cu apă de băut la prețuri modice. Și facilități medicale, precum am amintit. A, și plaje minunate presărate de-a lungul țărmului său extrem de franjurat! Mă visez zăcând și nefăcând (mai) nimic câteva zile acolo, dar... cine știe?!...

În fine, veni din nou timpul s-o luăm din loc... De-acum, din cutiile depozitate pe centrul bărcii, gazdele au început a scoate minuni: bănănuțe aromate, felii de pepene și ananas, băuturi răcoritoare. Tare bine au prins!... Și aveau să rămână disponibile în continuare, să se servească fiecare după doleanță.

Au „dezvelit” și echipamentul de snorkeling și de asemenea cine a vrut a luat. Curând a urmat pauza dedicată acestei activități, undeva, în largul mării. Cum nu mă pricep, nu știu să vă dau prea multe amănunte, dar se pare că se pot vedea tot felul de animăluțe marine drăguțe, inclusiv puiuți de rechin, despre care ghidul ne-a asigurat că-s perfect inofensivi (brrr).

... Toate pânzele sus (vorba vine) – Bamboo Island, venim! Sincer, după Maya, aici mi-a plăcut cel mai mult! Am debarcat pe o plajă micuță, acoperită din abundență cu același nisip alb și fin, în plus mai erau niște rădăcini uriașe (de mangrove, cred) uscate, care dădeau un contrast deosebit și un aer de sălbăticie. Dincolo de perdeaua de copaci, la umbră, ne aștepta zona de picnic, dotată cu măsuțe și scaune de lemn și, desigur, cu toalete. Uitai să vă spun, dar cred că bănuiți că și insulița asta e tot parc național, deci ambient protejat prin lege și de fapt o cheamă Ko Mai Phai.

Alte cutii au fost aduse din burta bărcii și din ele băieții noștri destoinici au încropit ditamai bufetul: pui și pește gătite în stil thai, orez și cartofi, câteva feluri de salate, ba chiar și dresinguri pentru acestea. Farfurii, tacâmuri, șervețele – tot ce trebuie. Și apă îmbuteliată. Există un chioșc de unde am cumpărat bere.

Cam 2 ore aveam alocate pentru Bamboo, așa că după ce ne-am ospătat, ne-a rămas timp suficient pentru mai multe reprize de bălăceală și pentru oarece socializare cu un mic varan curios, ce dădea târcoale bagajelor noastre. Iar la final făcurăm o scurtă plimbare (cam 5 minute) până pe țărmul nordic, unde se află plaja de snorkeling, după cum ne spusese ghidul, ocazie cu care am putut admira ceva vegetație de nisip, printre care niște frumoase flori movulii.

Obosiți, dar fericiți, ne-am îmbarcat pentru ultima dată pe ziua în curs. Drumul de întoarcere a decurs monoton, fără peripeții și în aproximativ 2 ore fiecare își regăsea căsuța temporară, atât de familiară...

Mi-a plăcut mult excursia – modul de organizare, locurile deosebite vizitate, programul relaxant (mai puțin urcatul la punctele de belvedere; dar nah, nu m-a obligat nimeni, io mi-am căutat-o și de fapt nu regret deloc! ????), mâncarea, grija mămoasă a ghidului. Aș repeta experiența și poate c-o s-o facem dacă vom ajunge cândva în Krabi. Recomand experiența Phi Phi, desigur!

Locuri deosebite - Maya Bay (plaja din filmul „Plaja” , cu Leonardo di Caprio), insula Phi Phi Don (un paradis locuit, ceva mai autentic) și insulița Bamboo, bună de bălăceală și snorkeling.

Și distracție, și relaxare.

---

VIZUALIZĂRI: 1977 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI