Teleportați în „1001 de nopți” ...

TIPĂREȘTE

Partea a doua a vacanței noastre thailandeze avea să se petreacă în insula Phuket. Ca să mă lămuresc unde-ar fi bine să ne stabilim baza, am pus mâna, ca de fiecare dată, pe studiat: citit, vizionat foto și filmulețe etc. Am pierdut câteva ore prețioase din viață, cu alte cuvinte.

Acum, întoarsă de mult acasă, pot să vă spun asumat: dacă sunteți genul nostru, adică mai mult pe drumuri, nu prea contează unde anume vă cazați, decât în măsura în care, spre exemplu, vreți să fiți aproape de o plajă sau ceva magazine sau de o piață de noapte, caz în care e musai să alegeți o aglomerare urbană. Cel mai mult contează spațiul de cazare ca atare, să vă ofere confortul pe care-l doriți. Altfel, dacă mizați pe excursiile organizate (și ar fi bine s-o faceți; traficul în Phuket e un coșmar, a închiria mașină/scuter mi se pare o opțiune mega-stresantă), chiar nu contează de unde vă preiau și unde vă aduc înapoi băieții, având în vedere că locurile de plecare în excursii sunt diferite și împrăștiate pe toată insula, ba și în afara ei.

Insula Phuket are formă lunguiață, fiind legată de mainland printr-un pod, în partea nordică. Aeroportul Internațional Phuket se află tot în nord și există o șosea principală ce străbate miezul insulei pe toată lungimea, de la nord la sud. În mod normal, acest drum ar fi parcurs în maxim o oră; practic, din cauza aglomerației, faci mult mai mult. Capitala omonimă se află pe țărmul sud-estic (n-am apucat s-o vizităm; am înțeles că ar deține un frumos centru vechi, cu influențe portugheze), iar cele mai apreciate stațiuni turistice sunt pe coasta opusă: Patong, Karon, Kata.

Am decis să evit Patong după ce am citit că balamucul ar fi maxim pe-acolo. Ne știți, căutăm locuri mai pașnice, în general... Am zis să fie Karon sau Kata sau pe-acolo. Am luat booking-ul la puricat și am înțeles ideea: resorturi uriașe, camere de mai multe feluri, fiecare serviciu sau moft suplimentar se traduce într-o diferență de preț, uneori considerabilă. Cu cât mai aproape de mare, cu atât mai scump. Și parcă nimic nu făcea să-mi tresalte inima cu adevărat; totul părea banal, previzibil, comercial... Aș fi vrut ceva care să-mi urle în cap în fiecare moment că sunt acolo, în Phuket-Thailanda și nu în altă parte!

Și iată-l, în sfârșit, așteptându-mă cuminte să-l descopăr! Sawasdee Village – resortul din visurile mele!

Sawasdee (în thailandeză, e salutul tradițional, pe care-l auzi la fiecare pas, însoțind împreunarea palmelor în dreptul inimii și o ușoară aplecare a capului: „sawasdee!” ) Village este un resort de 4* (www.phuketsawasdee.com) care se află în Kata, nu pe prima linie, ci pe o străduță perpendiculară pe cea principală. Se autodefinește drept „o comoară exotică de artă și cultură thai” , oferind 4 tipuri de camere diferențiate prin suprafață, numărul de posibili ocupanți, facilități și – desigur – preț, un restaurant și 2 pool-baruri, mai multe piscine (dintre care una lungă de 150 m!) și un centru spa. Toate decorațiunile sunt inspirate din vechile legende hinduse, totul este asezonat cu o abundență vegetală greu de egalat. Ușor de pătruns în poveste – am concluzionat văzând fotografiile de prezentare!

Pe booking erau disponibile 3 feluri de camere: cele mai simple, aflate în preajma restaurantului, cele cu acces direct la piscina-râu și ceva vilișoare cu piscină privată. Astea, ultimele, s-ar fi lăsat cu rinichi vânduți, primele păreau banale și aveau multe comentarii nașpa, în schimb varianta din mijloc părea să fie fix ce ne trebuia! Antamat, deci, cu anulare gratuită până cu 4 zile înaintea sejurului, pentru 5 nopți, preț aproape 650 euro; mic dejun inclus.

Hotelul poate oferi transfer (contra cost) de la aeroport, citisem asta, dar m-am trezit cam târziu să solicit. Mi-au răspuns că, din păcate, capacitatea lor de transport este depășită, însă am putea lua un taxi din aeroport și că prețul corect pe care ar trebui să-l plătim este 1000 thb (27 euro). Fix așa am făcut. Drumul mi s-a părut lung și obositor, ne aflam la oră de vârf, aterizaserăm pe la 17 și am ajuns la hotel după mai bine de 2 ore. Se înserase deja, plouase și era un pic cam răcoare (însă vremea avea să-și revină rapid).

Intrarea din stradă (o mică fântână arteziană, apoi un zid arcuit, cu nișe în care sunt plasate statui șezând în poziția lotus) nu te previne defel despre ceea ce vei găsi înăuntru: alei mărginite de vegetație exotică, parfumată, felinare colorate, mici pavilioane prevăzute cu locuri de relaxare! Asta la prima vedere, în drum spre recepție, care se află într-o clădire separată, de forma unui dom. Fiind întuneric, n-am dibuit-o chiar din prima, dar în apropiere sunt permanent (aveam să constatăm ulterior) bellboys meniți să te ajute. Așa că, după un „sawasdee” rostit din toată inima, ne-am pomenit cu bagajele înhățate și invitați să intrăm.

Cele 3-4 puncte de lucru de la recepție erau deja ocupate cu alți turiști, am așteptat puțin până am fost preluați. Am completat ceva hârtii, am achitat cazarea (cu cardul) și am lăsat garanția solicitată (2500 thb, doar cash; noi n-am avut atâția thb, însă ni s-a acceptat fără probleme o bancnotă de 100 dolari, pe care urma s-o primim înapoi la plecare). În semn de bun venit, ni s-a legat la încheietura mâinii un șnur alb-roșu (cum sunt cele de la mărțișoarele noastre, dar mai groase); „pentru noroc” , ni s-a spus. Am primit cartelele magnetice de la camera 331 și ceva informații despre mic dejun și alte facilități oferite de hotel. A, și un voucher de reducere la oricare din poolbaruri (de care aveam să uităm ca pământul, deci ne-am trezit cu el acasă; ce-i drept, nici n-am prea fi avut când să-l folosim, poolbarurile fiind deschise cam când nu prea eram noi prin zonă...).

Același băiat amabil ne-a înhățat din nou bagajele și ne-a condus spre cameră, urmând un labirint de alei aflate în semiîntuneric. Peste tot am întrezărit aceleași plante luxuriante, felinare filigranate, tot felul de statuete și vase decorative extrem de sugestive pentru cultura thailandeză, toate făcându-ne să zâmbim încântați (le vom admira pe îndelete în zilele ce vor urma, mereu descoperind alte și alte amănunte fermecătoare).

Un lucru cu care nu ne-am mai întâlnit până acum: la căderea nopții, pe unele alei, precum și pe fundul piscinei-râu, se aprindeau niște luminițe multicolore (fibră optică, a zis Tati). Le văzusem în poze și mă încântaseră, însă realitatea era de-a dreptul copleșitoare! De maxim efect chestia asta, mai ales „steluțele” din piscină, ce deveneau ușor tremurătoare sub micile unduiri ale apei! Absolut minunat! (Și deasupra patului, în cameră, aveam un fel de boltă pe care, cu ajutorul unui întrerupător special, puteam face să se aprindă „steluțe” asemănătoare. Ca în „1001 de nopți” !)

Camerele cu acces direct la piscină sunt dispuse pe 2 șiruri, de-o parte și de alta a „râului” . Intrarea se face de pe partea opusă, desigur, din câte un coridor comun. Tânăra noastră gazdă a deschis ușa camerei ce ne fusese alocată și, înainte de a intra, s-a descălțat, pășind desculț înăuntru (e semn de respect în Thailanda să umbli fără încălțări de stradă în casa omului!). Apoi a așezat cartela magnetică în lăcașul special și întreg spațiul s-a umplut de lumină. Ne-a prezentat pe scurt noul nostru habitat și facilitățile oferite, noi i-am mulțumit corespunzător și ne-am luat rămas bun (pentru moment; aveam să ne tot întâlnim prin resort în zilele următoare).

Camera are o suprafață totală de 48 mp (adică e mărișoară) și este împărțită în mai multe secțiuni. Holul de la intrare cuprinde o mică zonă de chicinetă și este despărțit de dormitor printr-un perete din lemn frumos filigranat. Pe peretele opus patului, cât toată lungimea camerei, sunt 2 încăperi distincte, cu intrare separată: garderoba și baia. Baia, la rândul ei, este formată din alte 3 încăperi distincte: WC-ul, partea cu chiuveta și dușul. Din duș se poate ieși direct pe terasă, la fel și din dormitor, iar de pe terasă se fac trepte ce coboară în piscină. Asta în mare. Voi prezenta mai jos câteva detalii.

Am avut pat matrimonial, așa am solicitat când am făcut rezervarea și s-au ținut de cuvânt. Un pat uriaș, foarte confortabil, îmbrăcat în lenjerie albă, din bumbac satinat, cu câte 2 perne de fiecare și cu un pled subțirel pe post de învelitoare. La venire, am găsit prosoapele de baie tot pe pat, aranjate în formă de elefănței. Pe o parte a patului se afla o noptieră, pe cealaltă o măsuță rotundă, pe care ne aștepta un bol cu câteva fursecuri ambalate, din partea casei. Prize și întrerupătoare de ambele părți și câte o mică veioză cu braț mobil. În capătul dinspre fereastră mai era un pat mai mic, gen canapea. În colțul opus, o masă-birou, un scaun, oglindă pe perete, dar și oglindă mică pentru machiat, o veioză, materiale promoționale, iar jos, alături, un coș de gunoi.

Vă spuneam că în hol se afla un fel de spațiu de serviciu, dotat cu cele necesare pentru prepararea ceaiului sau cafelei. Sincer, n-am investigat calitatea celor oferite. Pe blatul de deasupra, alături de cana electrică, am găsit 4 sticle cu apă din partea casei. Asta a fost porția pentru tot sejurul, spre deosebire de hotelul din Bangkok, unde apa ambalată se completa zilnic (n-a fost bai să mai cumpărăm, era super-ieftină, dar n-am putut să nu remarc). Alături, un răcitor silențios, ce avea să se dovedească foarte util. A, și 2 umbrele într-un colț (din fericire, n-a fost nevoie să le folosim).

Garderoba ne aștepta dotată cu mai multe chestii: prosoape și halate de baie, câte o pereche de șlapi, un seif, uscător de păr și soluții contra țânțarilor. Evident, spații de depozitare.

Podeaua este în întregime din lemn lustruit, ferestrele sunt acoperite cu perdele și draperii. Aer condiționat, normal; silențios și eficient, l-am folosit chiar și noaptea. Wi-fi de calitate bună.

Baia este echipată cu o chiuvetă ce imită pe exterior piatra nefinisată, de mare efect și cu o oglindă uriașă, cu decorațiuni specifice în zona inferioară. Săpun lichid și pliculețe cu tot felul de smacuri, pe care oricum nu le-am folosit, dar e bine de știut că erau. Inclusiv alifie post-ciupitură de țânțari, just in case. Zona asta centrală era despărțită printr-o ușă de zona cu WC-ul și prin altă ușă de cea unde se afla dușul. Pe ușa dinspre duș scria s-o ții musai închisă cânt te afli în acțiune, altfel aburii ar putea declanșa detectorul de fum din baia principală. Lângă duș, pe un răftuleț, erau 3 recipiente – săpun lichid, gel de duș și șampon – iar dușul putea fi acționat normal sau sub formă de ploaie fină (chestia asta cu ploaia fină mi-a plăcut maxim!).

Punctul forte al acestei cazări a fost, desigur, terasa! În primă fază n-am inspectat-o decât sumar și doar prin geam, deoarece bellboy-ul ne prevenise că „e ora țânțarilor” . Dealtfel, un avertisment în acest sens se afla scris chiar pe ușa culisantă, împreună cu recomandarea de a ține mereu ușa închisă. Ulterior aveam să constatăm că nu era dracul chiar atât de negru. Adică da, pe la 7-8 seara era „ora țânțarilor” , te cam bâzâiau, dar ne dădeam cu Autan și ne acopeream cât puteam părțile expuse și bestiile însetate de sânge n-aveau pic de succes; cel puțin eu nu m-am întors acasă cu nici o ciupitură. Pe urmă începeau să dispară, probabil de oftică, iar noi puteam sta liniștiți să admirăm clipocitul steluțelor colorate pe fundul piscinei.

Terasa este dotată cu 2 șezlonguri ce încadrează o măsuță. E acoperită, iar plantele așezate pe partea dinspre apă asigură oarece intimitate. Lucrul cel mai fain este, precum am spus, că poți coborî direct în piscină, iar când ieși, poți folosi dușul fără să lăcărești toată camera. Super-inteligentă mișcare, bravo arhitectului! Fiecare terasă este separată printr-un paravan de terasa alăturată.

Piscina-râu pe care am avut-o la Sawasdee Village a fost, probabil, una dintre cele mai faine din viața mea de până acum! În primul rând, că are margini neregulate, curbilinii și mici „peninsule” cu palmieri și plante exotice. Chiar în apropiere de camera noastră erau suspendate sus, pe axul central, un fel de clopote din care ziua curgeau jeturi de apă; imaginați-vă efectul sonor, dar mai ales cel tactil, când te preumblai pe sub ele! ???? Dacă mai înaintai puțin, ajungeai într-o zonă cu coloane răsărind din apă, apoi în zona barului cu elefănței decorativi, pe urmă într-o zonă străjuită de statui de nimfe. Pare fantastic, dar e adevărat și sper să vă lămurească mai bine pozele (și poate oi găsi și un filmuleț). Adâncimea fiind de 1,2 m, era perfectă și pentru înot, dar și pentru plimbare agale prin apă. Apa destul de ok ca temperatură, cel puțin după prânz și foarte curată, era un nene care în fiecare dimineață elimina cu meticulozitate orice impuritate vizibilă. Mai era o piscină comună, însă n-am avut vreme s-o testăm.

Micul dejun se servește zilnic între 8 și 10 în restaurantul resortului (care are încă o intrare din stradă și unde oricine poate veni să servească prânzul sau cina). Există o sală centrală încăpătoare și, cu câteva trepte mai sus, un fel de terasă acoperită cu vedere la un bazin decorativ. Mesele de la margine, de lângă apă, erau cele mai vânate și am văzut că se practica rezervarea lor pentru unii clienți (la micul dejun). În fine, noi am găsit loc fără probleme acolo în 2 din cele 3 zile când am reușit să prindem prima masă a zilei chiar la deschiderea restaurantului; în alte 2 dimineți am ratat-o, fiind „nevoiți” să plecăm în excursii înainte de ora 8.

Oferta era ceva mai săracă decât la Eastin, în Bangkok, dar suficientă cât să ai ce alege: mezeluri, un soi de cașcaval, ouă ochiuri și omletă, legume, fructe exotice. Erau multe preparate calde, majoritatea din bucătăria thai, dar și ceva chestii mai europene, precum chicken fingers sau cartofi copți. Cafeaua (modestă) sau ceaiul îți erau servite la masă de angajați.

Am mâncat și prima cină la restaurantul hotelului, despre asta voi povesti altădată.

Centrul spa se afla chiar vis a vis de restaurant, am intrat în ultima zi, de curiozitate. Oferă tot felul de proceduri (masajul la mare cinste, normal), însă prețurile erau mult mai mari decât prin vecini. Prin vecini – mă refer la micile saloane de masaj ce se înșirau unul lângă altul, chiar pe străduța noastră, pe alese. Am beneficiat și noi într-unul din ele de această experiență de neratat, iar raportul calitate/preț ni s-a părut imbatabil: un masaj al picioarelor (o oră) = 300 thb (8 euro), iar un masaj thailandez (tot o oră) = 500 thb (13,5 euro).

A, cât pe ce să uit, mai aveau o chestie: o încăpere gen lounge, spre folosință comună, dotată cu mese încadrate de canapele și fotolii. Pe un blat găseai în permanență recipiente cu mai multe tipuri de fursecuri și toate cele necesare pentru a-ți prepara un ceai. Există și toalete și ne-au fost de mare folos în ultima zi, căci am avut unde să ne schimbăm și să ne pregătim pentru drumul de întoarcere spre casă.

Că veni vorba, desigur, au serviciu gratuit de păstrare a bagajelor și au fost amabili să ne comande un taxi (am rugat încă de la check-out) pentru ora stabilită de noi, pentru aeroport (tot 1000 thb a costat).

Împrejurimi. La 5 minute de mers se află un supermarket „7Eleven” destul de bine aprovizionat (dar mereu plin cu ruși, care par că într-una au nevoie să cumpere câte ceva). Câteva restaurante bune se găsesc nu departe, la 5-15 minute de Sawasdee Village (vom dezbate). Piața de noapte și bazarul – cam tot 15-20 de minute. Plaja ar fi foarte aproape în linie dreaptă; în realitate, se fac vreo 20-30 de minute, pentru că e despărțită printr-un gard uriaș de șosea, gard ce trebuie ocolit prin dreapta sau prin stânga. Altfel, e o minunăție de plajă, lungă de vreo 2 km, lată de câteva zeci de metri, cu nisip alb și fin, aproape ca făina, cu intrare lină în apă și cu vălurele inofensive (când nu se transformă în tsunami????). Are multe zone organizate, dar și mai multe zone libere și este umbrită pe alocuri de copaci; nouă ne-a plăcut mai mult zona nordică a plajei Kata. Există întreprinzători ce închiriază umbrele de plajă (100 thb/oră).

Spre sud, nu departe, Kata se prelungește cu Kata Noi, un fel de suburbie mai micuță și parcă mai cochetă, cu o plăjuță faină, de aceeași factură. Dacă închiriați un tuk-tuk, în câteva minute vă poate duce sus, pe șoseaua principală, într-un punct de belvedere de unde aveți o splendidă imagine cu plajele Kata Noi, Kata și Karon.

Concluzii: M-aș întoarce la Sawasdee Village fără să stau pe gânduri! Desigur, în același tip de cameră. Cu mare probabilitate, noi n-o să mai avem parte (ne-am propus să revenim cândva în Thailanda, însă pentru alte zone), dar vă recomand cu căldură acest resort dichisit și confortabil, care o să vă facă să vă simțiți ca într-o poveste cu iz exotic!

---

VIZUALIZĂRI: 1963 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI