Manastirea Sfanta Ana - Orsova

TIPĂREȘTE

Intr-un review din anul trecut promiteam o dezvaluire pe larg a zonelor turistice din Orsova si imprejurimi; iata-ma venind cu primele informatii. Si nu din intamplare am ales ca in primul meu review despre Orsova, din acest an, sa scriu despre Manastirea Sf Ana

Intre anii 1936-1939, Pamfil Seicaru, ctitoreste Manastirea Sf Ana, de la Orsova, careia ii da numele mamei sale.

Pamfil Seicaru (1894-1980), un cunoscut ziarist din perioada interbelica, a luptat aici ca tanar sublocotenent, al regimentului 17 infanterie, in anii razboiului pt Rentregirea Neamului (1916-1918) si care pt faptele sale de arme a fost distins cu titlul de Cavaler al Ordinului ''Mihai Viteazu'' de catre Regele Ferdinand 1 al Romaniei. Ctitoreste aceasta Manastire pe coama Dealul Mosului, unde in 1916, ziaristu scapa cu viata, in urma exploziei unui obuz, impreuna cu cavalerul sau de arme Petre Gavanescu.

Manastirea constituie totodata prinosul sau de recunostinta adus memoriei camarazilor sai de arme, care au sfintit cu sangele lor aceste locuri in vara anului 1916, dar si ''in memoria tuturor eroilor cazuti pt o Romanie Mare'', dupa cum el insusi scria in actul de donatie al manastirii catre mitropolia Olteniei, act notificat la Munchen in 24 martie 1975.

Constructia manastirii s-a executat intre anii 1936-1939 pe baza unui proiect al arhitectului Stefan Peternelli, executia lucrarilor fiind condusa de inginerul Gheorghe Betelevici din Cernauti, inimosul diriginte de santier fiind Grigore Sarbu, care mai tarziu devine primar al orasului Orsova.

Constructia manastirii a fost precedata de taierea prin padure a unui drum de acces pietruit, fiind numit ''Drumul Eroilor'', ce urca din centrul vechi al orasului Orsova serpuit printre dealuri, care pe parcursul sau de 1500 de m, era strajuit de 7 troite si banci din lemn de stejar in care erau sapate dedicatii pt fiecare regiment ce a participatla luptele de la Alion, Cerna si eliberarea Orsovei in vara anului 1916. In deceniul al saselea aceste troite fiind distruse de intemperii si de elemente iresponsabile, fiind irecuperabil pierdute.

Arhitectura manastirii se inscrie in maniera vechilor noastre biserici de lemn cu inerentele modernizari aduse stilului rustic romanesc.

In proiectie verticala, Manastirea Sf Ana, are forma literei ''U'' mare. In centru se afla biserica cu plan trilobat si cu turla centrala, cu ferestre ce au avut initial geamurile pictate in imitatii de vitralii. Pe cele doua laturi se afla chiliile, care impreuna cu biserica inchid o curte interioara. De jur-imprejurul manastirii pe interior se afla o sala-tinda continua, acoperita, marginita de o prispa si din loc in loc de stalpi sculptati ce sustin cosoroaba acoperisului.

Peretii bisericii au fost captusiti cu zidarie din caramida, aplicanduse o pictura murala, realizata de I. Ivanescu din Bucuresti in tehnica ''fresca'' cu culori aduse din Italia si Spania.

Din pacate aceasta pictura iconografica bizantin-ortodoxa, in anii '70 este acoperita de un strat de var alb, in forma sa originala pastranduse doar in turla. La mijlocul anilor '70, manastirea, din cauza puterii ateiste de la conducerea tarii, se transforma in restaurant si camping. In partea din dreapta a manastirii se afla restaurantul, cu terasa spre golful Cerna. Actuala turla a bisericii, desrvea drept receptie a campingului. Toate acestea nu sunt amintite in manastire actualmente, pt nu a fi stanjenita viata monahala.

Catapeteasma sculptata in lemn de tei-stramutata in anul 1967 la Manastirea Timiseni-jud Tims.

Odata terminate lucrarile, manastirea trebuie tarnosita cu hramul ''Sf Ana'', dupa numele mamei ctitorului si introdusa in circuitul monahal ca manastire de maici. Din pacate Episcopul Vasile Lazarescu-viitorul Mitropolit al Banatului, a refuzat tarnosirea motivandu-si opozitia prin aceea ca lucrarile de constructie nu au fost precedate de acordul episcopului si de indatinata amplasare a manastirii. Contenciosul prelungindu-se in timp, sfintirea a fost mult intarziata datorita izbucnirii celui de al doilea razboi mondial, iar dupa terminarea razboiului din cauza regimului ateist, care nu a inteles sa sprijine astfel de actiuni.

Odiseea manastirii s-a sfarsit prin sfintirea sa, la 2 decembrie 1990. Intre anii 1993-1997 au avut loc ample lucrari de restaurare, refacerea picturii murale fiind realizata de Maria si Grigore Popescu din Bucuresti, lucrari care au fost incununate cu o sfintire in 1999.

Se implineste astfel, dupa o jumatate de veac, un act de fireasca dreptate si cuvenita reparatie morala. Astazi Manastirea Sf Ana, este un asezamant de calugarite, condus de Maica Stareta Iustina Popovici.

---

VIZUALIZĂRI: 10287 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI