GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
San Gimignano - New York-ul medieval al Toscanei
Mergând spre Siena, la aproximativ 14 Km de Certaldo, cam la jumătatea drumului dintre Florenţa şi Siena, se află San Gimignano sau „Oraşul cu turnuri frumoase”. Nu puteam să trecem prin Toscana fără să îl vedem, chiar şi pentru câteva ore. Oraşul este vizibil de la distanţă, fiind ridicat pe vărful unui deal, la 334 deasupra nivelului mării. In secolul al 14 –lea existau 72 turnuri, fiecare familie bogată din oraş construind unul, arătând, in felul acesta că are puterea economică. In prezent, mai pot fi văzute doar 13 turnuri.
Potrivit legendei, doi fraţi patricieni romani, Muzio şi Silvio, participanţi la complotul senatorului Lucius Sergius Catilina, au fugit din Roma după eşuarea complotului şi s-au ascuns pe locurile actualului oraş, construind două castele – Mucchio şi Silvio. De aici incepe ridicarea şi dezvoltarea viitorului oraş San Gimignano.
Numele oraşului vine de la Episcopul de Modena - Geminianus - care a apărat oraşul de ocupaţia hoardelor lui Attila, devenind apoi, după canonizarea sa, patronul spiritual al oraşului.
Datorită aşezării sale, de-a lungul Viei Francigena, oraşul a cunoscut o importantă dezvoltare în evul mediu, devenind un loc de tranzit pentru pelerinii care călătoreau spre Roma.
Zidurile originale aveau șapte porți de intrare în oraș, din care, mai găsim în prezent doar cinci: Porta San Jacopo, Porta delle Fonti, Porta San Giovanni, Porta Quercecchio și Porta San Matteo.
Dacă vii dinspre Certaldo, aşa cum era şi cazul nostru, intrarea in oraş se face prin Poarta San Matteo, ridicată pe zidurile care formează cel de al doilea cerc al oraşului, ridicate in sec. al 12 –lea.
Numele porţii vine de la Via San Matteo, principala stradă a vechiului oraş, pe care am intrat şi noi imediat ce am trecut pe sub arcul dublu al porţii.
Am părăsit repede Via San Matteo, şi am urcat uşor spre Rocca di Montestaffoli, o fortăreaţă construită de florentini in 1353. Cu o formă pentagonală, având un perimetru de aproximativ 280 m, fortăreaţa are patru turnuleţe la fiecare colţ, dintre care doar unul mai este vizitabil. Merită micul efort de a ajunge aici, pentru minunatele vederi panoramice ale centrului istoric şi ale împrejurimilor oraşului.
După ce am făcut câteva fotografii, am plecat mai departe şi, trecând pe lăngă Muzeul Vinului (unde te poţi documenta despre vinurile locale şi le poţi şi degusta) am ajuns in Piazza delle Erbe din care, am intrat in Piazza Duomo trecând pe lângă frumoasele scări care duc la intrarea în basilica Collegiata di Santa Maria Assunta.
Aflată in inima oraşului, mica Piazza Duomo este, după spusele localinicilor, una dintre cele mai frumoase din Italia. Aici sunt cele mai multe monumente publice şi private, piaţa fiind in evul mediu centrul vieţii politice şi religioase. Piaţa marchează intersecţia dintre Via Francigena (de la nord spre sud) şi drumul Pisa-Siena (de la este la vest).
Mai întâi am vizitat basilica Collegiata di Santa Maria Assunta. Construită in secolul al 12-lea, in stil toscan romantic, Collegiata, este in acelaşi timp atât un loc de rugăciune cât şi un muzeu de artă sacră. In interior, sunt fresce executate de Benozzo Gazzoli, Jacopo della Quercia, Lippo Memmi, Taddeo di Bartolo, Domenico Ghirlandaio şi Bartolo di Fredi.
Domul şi Muzeul de artă sacră sunt deschise zilnic in perioada de vară, intre orele 10.00-19.30 (exceptînd duminica, când se deschide de la ora 12.30, după oficierea slujbei), iar biletul de intrare costă 6 Euro de persoană.
Lângă scările care duc la intrarea in Collegiata, se află Palazzo Comunale sau Palazzo Nuovo del Podesta.
Palazzo Comunale a fost construit la sfârşitul secolului al 13-lea, şi a devenit primăria oraşului după ce aceasta s-a mutat din Palazzo Vechio del Podesta. Nu se ştie exact după planurile cărui arhitect a fost construită clădirea dar legenda i-a atribuit acest merit lui Arnolfo di Cambio.
Palazzo Comunale găzduieşte incă din anul 1852 Muzeul Civic şi Pinacoteca unde se pot vedea lucrări ale unor importanţi artişti florentini şi sienezi ca Benozzo Gazzoli, Filippino Lippi sau Pinturicchio.
Cea mai importantă sală din Palazzo Comunale, este cea în care avea loc şedinţele consiliului general, numită Sala di Dante, după numele poetului Dante Alighieri, care a fost în San Gimignano pe la 1300.
Dar, pe lângă toate acestea, cel mai mult merită să urci in Torre Grossa, care, cu inălţimea lui de 54 metri, este cel mai înalt din San Gimignano. De sus, poţi admira oraşul dar şi împrejurimile.
Palazzo Comunale işi păstrează chiar şi azi atribuţiile de primărie a oraşului, după cum aveam să constatăm chiar in acea zi, asistând ad-hoc la o cununie civilă. Mirii au sosit cu un micuţ Fiat 500 vechi, şi au fost intâmpinaţi de mai multe domnişoare de onoare imbrăcate in elegante rochii negre. Pătruns de emoţia momentului, mirele, după ce a coborât din maşină, a uitat să tragă frâna de mână aşa că maşinuţa o luase uşor cu spatele la vale. Dar a oprit-o din mers şi totul s-a terminat cu bine.
Pe lângă Collegiata şi Palazzo Comunale, în Piazza Duomo mai este o clădire importantă – Palazzo Vecchio del Podesta cu turnul Rognosa.
Aflat chiar vis-a-vis de Basilica Collegiata, Palazzo del Podesta a fost construit în anii 1200 şi mărit in anii 1300. După ce primarul s-a mutat in Palazzo Nuovo, in anul 1298, clădirea a primit denumirea de Palazzo Vecchio, şi a devenit mai intâi inchisoare (impreună cu Palazzo Chigi-Useppi aflat in imediata vecinătate) apoi un hotel de lux iar mai târziu şcoală publică de băieţi.
Turnul Rognosa are 51 metri înălţime, fiind al doilea după Torre Grossa. Numele de Rognosa (soios) vine de la faptul că aici, aşa cum am spus mai devreme, a fost o închisoare.
Tot in Piazza Duomo, vis-a-vis de Palazzo Comunale se află Torri dei Salvucci, sau Turnurile Gemene, care au aparţinut celei mai importante familii Ghibeline din oraş – familia Salvucci.
Construite pentru a demostra puterea economică şi bogăţia familiei Salvucci, turnurile au avut iniţial o înălţime mai mare decât Torre Rognosa, dar, după legea dată in 1255, conform căreia nici un turn nu putea fi mai înalt decât Rognosa, Torri dei Salvucci au fost scurtate.
Am părăsit Piazza Duomo trecând pe sub Arco dei Becci e dei Cugnanesi, una din porțile din vechiul zid medieval, şi am ajuns in Piazza dela Cisterna, cea mai frumoasă piaţă a oraşului. Numele pieţii vine de la fantâna din travertin de formă octogonală, aşezată in centrul pieţii.
Piaţa a fost construită in 1273 şi mărită in anul 1346 de primarul Guccio dei Malavolti, al cărui blazon este sculptat in piatră pe unul din pereţii fântânii. Dacă Piazza Duomo a fost centrul religios şi politic al oraşului, Piazza della Cisterna a fost centrul cultural al orașului, locul unde aveau loc festivaluri și turnire, un loc cu multe magazine și taverne. De altfel, inițial piața s-a numit Piazza delle Taverne sau Piazza dell'Olmo datorită unui ulm uriaș care domina in trecut piața.
De jur imprejurul pieții sunt palate și turnuri intr-o armonie de volume și spații, iar pavajul din cărămidă cu forme neregulate se ingustează spre Via del Castello. Astfel, imediat lângă Arco dei Becci se află Torri dei Becci și Torri dei Cugnanesi (unul din cele mai înalte turnuri, datând din sec. al 13-lea), iar lângă acestea Palazzo Razzi, cu frumoasele ferestre cu șprosuri datând din secolul 14, și Palazzo Salvestrini, in trecut având destinația de spital iar acum de hotel. Mai putem vedea turnul tăiat Pucci (numit după familia care l-a avut in proprietate in secolele 19 și 20) apoi reședințele familiilor Cetti și Bracceri, Palazzo Pellari și Palazzo Ardinghelli cu cele două turnuri gemene. Pe partea stângă a pieții găsim Palazzo Lupi cu Torre del Diavolo, al cărui nume este legat de o legendă, potrivit căreia, proprietarul, intors dintr-o lungă călătorie a văzut că in mod inexplicabil turnul era mai înalt decât era la plecarea lui, atribuind acest fapt intevenției diavolicești.
Am părăsit Piazza della Cisterna prin Via dell'Orro, o alee numită așa deoarece aici erau in trecut atelierele unor bijutieri, și, după ce am mai rătăcit pe străduțele înguste am ajuns din nou în Via San Matteo, de această dată in capătul dinspre Piazza Duomo. De-a lungul străzii sunt multe restaurante și magazine de suveniruri, așa că am mai pierdut ceva timp și căutând suvenirul care să ilustreze cel mai bine locul unde ne aflam.
Dar, timpul a trecut repede, se însera și noi mai aveam puțin până in Siena, următoarea noastră destinație. Așa că am renunțat la plimbarea planificată pe lângă zidurile medievale care înconjoară orașul și am ieșit tot prin Porta San Matteo spre locul unde parcasem mașina.
Trimis de Mika in 30.09.15 14:13:46
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ITALIA.
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mika); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Mika - Primul vot pentru un articol foarte bun, foarte documentat. Felicitări!
Am fost anul trecut la San Gimignano. Vazusem filmul "Tea with Mussolini" si am fost complet extaziat. Review-ul tau mi-a desteptat niste amintiri mai mult decat frumoase. Dar ideea ca turnul familiei arata potenta financiara am mai intalnit-o intr-o tara. Nu-mi amintesc care era...
Am citit în ghidul Michelin o explicație mult mai practică pentru înălțimea turnurilor.
Orașul a prosperat datorită meșteșugului de a vopsi textilele cu nu-știu-ce pigmenți din șofran, secret de breaslă. Pînzele vopsite trebuiau să fie întinse la uscat, vertical, la adăpost de vînt și praf, iar valoarea lor era dată de lungime. Așa că de turnuri chiar ar fi fost nevoie, nu au fost un moft, pentru acest scop. Cică așa se explică faptul că pe dinăuntru era spațiu gol, inițial scările fiind prin exterior (prinse în găuri care se mai văd și azi pe alocuri).
@abancor - Mi se pare mult mai logic si plauzibil. Deci explicatia asta ramane valabila. Pentru turnurile lor
@abancor - San Gimignano s-a dezvoltat mai intai ca o piață agricolă, comercializand șofran, vinuri grecești și Vernaccia (un vin alb obținut din strugurii recoltați de pe dealurile din jurul orașului). Mai tâziu s-a dezvoltat comerâul de lână și cămătăria.
Turnurile erau folosite in diferite moduri. Aveau vamere inguste, de 1-2 metri și ziduri groase de 2 metri care permiteau menținerea unei temperaturi răcoroase vara și călde iarna. Erau și locuite, în partea de jos a lor, cam la primele trei nivele (la parter aveau magazinul prin care își comercializau produsele, la primul nivel dormitoarele și la cel mai înalt nivel bucătăria (așezată acolo din motive de securitate, acolo producându-se cele mai multe incendii, ca cei aflați dedesubt și în bucătăriie să poată ușor scăpa)
Erau un simbol al puterii deoarece procesul de construcție al lor era foarte scump și nu era la îndemâna oricui. Materialele trebuiau excavate și aduse din afara orașului iar procesul de execuție era unul costisitor. Doar cele mai bogate familii își puteau permite. Așa că, chiar dacă ar fi fost folosite și pentru intins pânze, bănuiesc că aceste turnuri trebuiau să fie înalte și numai cine avea bani putea să le facă cât mai înalte. Din acest motiv reflecta bogăția familiei care îl construia.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2023 San Gimignano – orașul care ne-a încununat vacanța — scris în 13.12.23 de k-lator din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2016 Turnuri şi turniruri — scris în 16.11.16 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2016 San Gimignano, un oras superb care... nu mi-a placut — scris în 12.09.16 de Dana.S din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Oct.2015 San Gimignano - o bijuterie medievală toscană — scris în 25.11.15 de amero din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2013 San Gimignano... n-are cum sa nu-ti placa!!! — scris în 17.07.13 de cristian pinte din TâRGU MUREș - RECOMANDĂ
- Oct.2011 San Gimignano, orașul Turnurilor Frumoase — scris în 10.12.12 de gettutza din PLOIESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2010 San Gimignano sau Manhattan-ul medieval — scris în 04.10.10 de Diaura* din BUCURESTI - RECOMANDĂ