De Sânziene și Sânpetru la țară – turism și relaxare prin Teleorman

TIPĂREȘTE

În weekendurile din preajma acestor sărbători am avut privilegiul de a mă relaxa „la țară” , în două părți diferite ale județului Teleorman. Recunosc că am îmbinat odihna cu ceva de mâncare, cu bucuria plimbării prin natură, prin sat și la târg, dar și cu mici incursiuni istorice. Deși pare că Teleormanul nu are așa multe obiective istorice, totuși, pe plan local, sunt multe locuri de descoperit, de obicei insuficient amenajate sau promovate.

Pe primul loc însă stă plăcerea de a fi timp de multe ore în mijlocul unui sat, într-o gospodărie cu grădină și animale, lângă oameni harnici, spirituali și hotărâți. Poate că cei născuți și crescuți la oraș nu percep la aceeași intensitate toți stimulii din mediul rural, dar cei care au copilărit la țară își vor deschide total simțurile către mediul acesta. Să adulmeci mirosul de roșii recent coapte, să auzi cotcodăcitul găinii care coboară din cuibar, să te ude picăturile unei ploi rapide de vară, să vezi noaptea stelele pe cer. Aparte sunt și discuțiile cu oamenii satului, rude sau nu: graiul specific, poveștile despre vecini pe care nu îi cunoști, întâmplări care par incredibile dar sunt adevărate, vorbe hâtre și multe altele. Nu mai simți nevoia de a sta cu ochii în telefon sau la televizor, de a posta pe rețelele de socializare, de a răspunde la mesaje, pur și simplu te deconectezi total de la stresul mediatic.

Zona Tătărăștii de Sus

De Sânziene (Nașterea Sf. Proroc Ioan Botezătorul în calendarul ortodox) poposim pe malul râului Teleorman, aproape de granița cu județul Argeș. Simțim iarba sub tălpi, ne jucăm cu pisica din curte, explorăm grădina. Roșiile din solar au început să se coacă, castraveții și dovleceii se umflă de la o zi la alta, ardeii (grași ori subțiri) își ițesc formele de sub frunze, vinetele nu se lasă mai prejos. Scoatem cartofi din pământ pentru a-i găti și văd, după mulți ani, un gândac de Colorado ???? Fiind zi de sărbătoare plecăm pe câmp în căutarea sânzienelor (plantele, nu zânele bune). Le descoperim zvelte, de un galben pai și frumos mirositoare. Nu ratăm nici o mică plantație de lavandă ce înmiresmează aerul.

În acest sat de o vechime considerabilă se află ruinele curții fortificate a Bălăcenilor, reședință boierească făloasă cu peste un secol în urmă. Deși au trecut 10 ani de când vă povesteam despre zidurile de cărămidă roșie (vezi impresii) nimic nu s-a întâmplat. Ansamblul fortificat format din ziduri, turn de acces, ruinele bisericii de curte și beciurile caselor boierești se încăpățânează să reziste.

Pe latura din dreapta se află școala satului, o clădire standard din perioada interbelică probabil, primăria și monumentul eroilor, iar pe latura stângă ansamblul monahal „Sf. Ecaterina” . Mănăstirea de călugărițe a luat ființă în anul 2009, biserica din mijlocul ansamblului purtând și hramul „Schimbării la Față” . Curtea e îngrijită, o mulțime de flori completează acțiunea de liniștire a sufletului prin rugăciune.

Pe drumul județean ce merge spre Siliștea-Gumești se află moara veche a satului, un exemplu de arhitectură industrială din mediul rural (asemenea modele de mori supraviețuiesc încă în multe localități), ridicată probabil în perioada interbelică. Astăzi e părăsită, în curte intrând doar cei care iau apă de la un izvor cunoscut în zonă.

Duminica dimineață mergem în târgul săptămânal ce se ține într-un spațiu special amenajat, loc de desfășurare și a mult mai cunoscutului târg de Sf. Ilie. În principiu locuitorii găsesc aici lucruri de strictă necesitate, de la haine, textile, încălțăminte, la obiecte gen metalo-casnica, electrice și electronice, chestii agricole și gospodărești. Vin și producători din zonă cu legume, fructe, carne, brânză, miere, flori. Fie că au treabă sau nu, localnicii vin să caște gura, să afle informații, să stea la discuții și... să mănânce mici. Da, sunt câțiva întreprinzători locali care se bat să acapareze piața locală... hi, hi, hi. Trebuie să îl alegi cu grijă pe cel căruia îi cumperi micii, pentru a nu se supăra celălalt. Și iată-ne la 8.30 dimineața mâncând câțiva mici „la botul calului” alături de oamenii locului.

Plecăm încărcați pozitiv din această zonă traversând lanuri de grâu auriu și câmpuri de floarea soarelui. Vom rezista încă o săptămână în stresul cotidian.

Zona Salcia

Nici nu trecu bine săptămâna că ajungem iar la țară, tot prin Teleorman, doar că la vreo 70 km distanță de Tătărăști, mai aproape de județul Olt de astă dată. Satul de pe o culme de deal e ceva mai sărăcăcios, populația mult îmbătrânită, școala și biserica uitate de lume. Dar noi ne relaxăm și bucurăm aici alături de oameni dragi nouă. Stăm în aer liber, grădina e la doi pași, orătăniile își văd de treaba lor.

Ne avântăm din nou în solar pentru a gusta roșii proaspete, savurăm mirosul specific florii soarelui, căutăm ardeii ascunși sub frunze. Între timp pâinea se coace sub țest și apare la vedere după un timp rumenă și îmbietoare. Urmează gogoșile, o nebunie.

În drum spre Salcia de Teleorman m-am oprit câteva minute lângă Roșiorii de Vede pentru a privi Cetatea cazacilor (google.com/maps/place/Cet ... 4b0r5?entry=ttu), o veche fortificație (medievală poate!). Incinta circulară are peste 250 m în diametru și e formată dintr-un val de pământ de vreo 4 m înălțime, precedat de un șanț de circa 8 m lățime. Obiectivul nu este semnalizat în nici un fel, valul se poate observa din șosea dar din cauza vegetației e mai greu de ajuns (există pe o latură un drum de câmp). La un moment dat în perimetrul „cetății” terenul a fost cultivat. Până acum nu au avut loc cercetări arheologice ample care să descifreze istoria acestui punct fortificat.

În apropierea șoselei ce duce spre Salcia oprim din nou pentru a fotografia un fel de „tumul” , o movilă care ar putea adăposti un mormânt, o așezare mică tip tell sau o fortificație; în zonă sunt destul de multe – de amintit coiful de argint aurit getic descoperit la Peretu într-un asemenea tumul (historia.ro/sectiune/gene ... etu-566268.html). De altfel, lângă acel tumul, în aria satului Băneasa (aparținând de comuna Salcia), se află două castre romane, de dimensiuni diferite, fortificații aflate pe Limes Transalutanus (realitateadeteleorman.net ... pta-vizitatorii). Fortificațiile sunt greu de observat fiind acoperite de culturi.

În rest, despre localitatea Salcia am scris câte ceva într-un articol din 2017 (vezi impresii). Aș menționa din nou doar casa memorială Zaharia Stancu, insuficient pusă în valoare.

Concluzii. După zile stresante, călduroase și destul de aglomerate în mediul urban am reușit să unim două weekenduri relaxante „la țară” . În mediul rural te desprinzi de tehnologie, de timp, de griji. Ne-am simțit bine, ne-am amintit de copilărie (prin peisaje, gusturi și arome), am vorbit cu oameni dragi și frumoși, am și vizitat câte ceva. Dacă aveți unde, mergeți din când în când „la țară” .

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 797 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI