Hai-hui prin Vrancea. Borna de hotar din Focșani

@Yersinia pestis: Dap, amintirile mă răscolesc .

În breasla de care țin, week-end-ul de Ziua Unirii era legat, acum multă vreme, de un eveniment care se organiza anual în Focșani. Din 2000 până în 2014 am semnat des condica acolo. Din păcate, toate au un sfârșit .

Să revin: soția descoperise un produs cosmetic minunat (nu mă întreba ce, că habar nu mai am - asta dacă oi fi știut vreodată), care se comercializa prin rețeaua dm. Îl cumpăram din Germania, din Constanța, din București - dar în Iași nu existau astfel de magazine. (Acum avem, chiar două.)

Uitându-se pe net, soția află că există dm în Focșani. Și cum eu aveam drum acolo (asta se întâmpla în 2014, la ultima vizită), îmi trasează sarcină să cumpăr produsul minune.

Acu mă uit eu pe net, văd că e fix lângă Piatra de hotar - o iau ca reper, deși nici asta nu știam chiar bine unde se află, că activitățile care mă chemau an de an acolo erau mai de interior, așa - dar știam că e obiectiv important.

Și întreb un localnic: nene, unde e Piatra de hotar aici, în Focșani? Hî? mi se răspunde, care piatră? Păi, Hora Unirii, chestii socoteli, întreb pentru că vreau să cumpăr ceva de la dm și am înțeles că e aproape. A, păi de ce nu vorbești românește, zice omul. Uite, dm-ul e fix după colțul ăla.

Doamne, dar e evident, ăla de nu știa despre borna de hotar era, clar, buzoian!!! Ei nu recunosc că-s moldoveni, dar sunt pierduți când le ceri să explice de ce?!

Hai că mi-am făcut noi prieteni, nu-i problemă, mama a murit în decembrie 1996, cred că rezist, iar ei nu-i pasă! Ezoteric vorbind...

Review-ul de azi nu-i ochios, asta e clar! Bine, nici ăla anterior n-a debordat de popularitate, lumea mi-a dat voturi și, cu toții, ăia de și-au rupt mâna și-au apăsat butonul, s-au gândit la maică-mea, de-o pomenii cu anul morții, ceva mai sus.

De fapt, sunt convins, să n-apuc să mor, uite, mă jur, nu vota nimeni review-urile astea dacă @admin nu venea cu găselnița cu concursul cu cine votează poate câștiga o sticlă de lampă spartă!

Altfel, da, ți-aștept vorbele, mi-e drag să-ncerc să țiu pasul cu tine! Azi răspunsei tardiv de târziu că, deh, stau la casă, mă băgai la curățat pomii, vremea, nah! Apoi, am intrat în casă, am alimentat, ba chiar am abuzat de partea privind lichidul de răcire, ce vrei, e vinul meu?! Apoi, duș, intrat în pat cu salopete noi și acuma, liber la discuții! Doar că, mai ești aici?

@Yersinia pestis: Trăiți, dom colonel. Sublocotenent Adso, la ordinele dvs.

Articolul e fain, mie mi-a plăcut. Că eu sunt cu istorie, studiu de moravuri și abordare lejeră, deci ai scris pe gustul meu. Mă poți înregistra în Fan Club drept Căpcă2.

@adso: Nu-ți chema osândă, că nu poți ști ce fire cârcotașă-s! Aia, cu” căpcă” , era găseala mea, de prin 1987, pe când eram elev la Școala Militară de Ofițeri Activi M. I.

Pe-atunci rezolvam cuvinte-ncrucișate scrise de Colea Herescu, eram tânăr și credeam că Poliția era Templul Dreptății. Azi sunt bătrân, cârcotaș și mi-aduc aminte ce bine era să fii tânăr!

@adso: Nu va fi nici prima data si nici ultima cand locuitorii unui oras ignora istoria in favoarea prezentului din pacate.

@mishu: De ce "din pacate"? E firesc, dupa parerea mea. Iau totul ca atare si tratez situatia cu umor.

Incerc sa nu uit ca traim in cea mai buna perioada a istoriei, in care oamenii nu au grija zilei de maine ca singura grija - deci exista conditii de a fi "receptivi" si la alte chestii decat cele strict legate de mancare, adapost etc. Sa ne gandim ca, acum un veac, 80% din romani erau analfabeti si atunci vom aprecia mai mult prezentul, cu toate neajunsurile sale.

@Yersinia pestis:

”Ei nu recunosc că-s moldoveni, dar sunt pierduți când le ceri să explice de ce?!

, corect, sotul meu e vrancean, nu moldovean , dar imi place mult de tot sa il tachinez spunandu-i ca e moldovean. Au si ei un fix, ce sa le faci.

Cat despre articolul tau, il citisem de cand a aparut, insa nu decisesem sa apar din nou pe sticla , insa imi propusesem clar sa revin asupra lui si uite ca o fac acum.

Si eu stiu borna cand fusese in fata Muzeului Unirii, si mai apoi cand a fost adusa din nou in locul actual.

Ca sa revenim si la oras in sine, eu am scris veo trei articole despre oras si locurile ceva mai celebre (case istorice), si in "documentarea mea" m-am folosit de informatii culese de pe net, dar si din povestile soacrei mele, o istorie vie, gandeste-te, soacra mea are 95 de ani, si de abia astepta sa ne spuna povesti, unde si ce se afla inainte in diverse locuri.

Cautand case de istorie, am intalnit oameni in varsta care mi-au mai spus cate ceva si m-am bucurat sa aflu lucruri de la persoane care au trait anumite momente din istorie.

Incercand sa fac niste poze unei case renumite dar lasata in paragina rau de tot, am fost luata la rost de niste tigani care se aciuisera acolo, ca de ce le fotografiez casa.

Cred insa ca cel mai dezamagita am fost de o prietena a sotului (fosta colega de scoala) care s-a mirat ca vreau sa scriu despre Focsani, ca este un oras in care nu poti face nimic si in care nu ai ce vedea. Cred ca daca vrei cu adevarat poti gasi ceva frumos in orice, important este sa vrei sa vezi si partea frumoasa.

Felicitari, votat cu mare drag.

@mishu: Cred ca @Yersi voia sa spuna ca buzoienii nu vor sa recunoasca faptul ca sunt moldoveni .

Si scuze pentru balbaiala de la vot .

Am făcut și noi o plimbare la "locul bornei", descrisa în rw!

Și trebuie să recunosc că am pierdut și în pic de timp in mijlocul drumului în căutarea "vechii granițe"... pe care până la urmă, printre claxoane, pietoni indisciplinați și mașini grăbite am reperat-o in mijlocul Bulevardului Unirii.

Dezamăgitor de puțin promovate, momentele / monumentele istorie noastre.