Edificiul Roman cu Mozaic

TIPĂREȘTE

Dupa ce v-am povestit despre Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie din Constanta (vezi impresii), a venit acum randul unui alt obiectiv turistic constantean sa fie luat in discutie.

Oare cati dintre cei care s-au plimbat prin oras, mergand si pe Bulevardul Marinarilor spre sau dinspre limita falezei (capatul de la Poarta 1 a portului), au trecut si cati continua sa treaca pe langa un loc incarcat de istorie, nestiind macar de existenta acestuia? Eu cred ca destui! Si noi am trecut de nenumarate ori pe langa o constructie cu pereti din sticla, fara a-i da nici cea ai mica importanta. De abia acum cativa ani am aflat de existenta unor vestigii antice si incercand sa-mi dau seama cam pe unde ar putea fi localizate, am realizat ca ele sunt protejate de acea constructie. A mai trecut ceva timp pana sa descopar ca acest obiectiv este inclus in circuitul muzeal si deschis publicului. Intr-un final, anul acesta i-am “gasit” si intrarea, profitand de o incursiune ce vizase Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie. Asadar, pana la urma am reusit sa vizitam EDIFICIUL ROMAN CU MOZAIC.

Ca si localizare, adresa la care poate fi gasit este Piata Ovidiu nr. 12. Mai exact, este amplasat chiar langa Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie –de altfel, Edificiul este o sectie ce apatine muzeului. Desi intrarea se face dinspre Piata, vestigiile nu se afla la acelasi nivel cu aceasta ci mai jos, intreaga constructie fiind terasata si avand o mai mare “iesire” pe latura opusa, inspre port. Si ca sa terminam cu acest capitol, pentru doritori voi mentiona si coordonatele geografice: 44.173194/28.658416 sau 44°10’23.50”/28°39’30.30”.

La sfarsitul lunii iunie, atunci cand noi am vizitat acest obiectiv, programul de vizitare era: zilnic intre orele 08.00 si 20.00 iar pretul unui bilet era de 5 lei, pentru elevi, studenti, grupuri organizate tariful reducandu-se la jumatate. Important este si faptul ca se putea fotografia orice si oricat, fara a plati vreo taxa.

Ca o impresie generala as spune ca nu am plecat prea impresionati de la Edificiu, la acest aspect contribuind o serie de factori care se vor regasi in cele ce urmeaza. Mai intai trebuie sa subliniez ca, cine stie, poate si faptul ca am vizitat mai intai Muzeul mare fiind impresionati de ceea ce am vazut, a facut ca imaginea Edificiului sa para cu atat mai neinsemnata. Plus ca, vazand ca poarta aceeasi “sigla”, ma asteptam la mult mai mult insa mi-am dat seama ca am facut o greseala imaginandu-mi ca exista o asemanare intre cele doua locatii: una renovata si modernizata, cealalta prafuita si parca data uitarii. Dar sa lasam ceea ce am putea spune ca tine de presupuneri si sa trecem la constatari. Totusi nu voi continua inainte de a recunoaste ca am intrat pe usa micului muzeu fara a avea vreo informatie despre ceea ce urma sa vedem. E drept ca de obicei ne documentam inainte de a vizita ceva insa de aceasta data nu am facut-o decat ulterior, (sa zicem) obligati fiind de imprejurari adica de faptul ca de la fata locului ne-a fost greu sa obtinem prea multe detalii. Spre deosebire de colegele din muzeul alaturat, doamna de aici nu s-a aratat prea incantata si dornica de a ne oferi vreo informatie, limitandu-se doar la a ne arata si sfatui sa citim textul de pe un panou amplasat la intrare. Am preferat sa nu insistam asa ca am citit acel text, am platit biletele de intrare si... ne-am vazut de ale noastre.

Circuitul de vizitare este structurat pe doua (probabil chiar trei) nivele, dintre care cel superior -unde se afla si intrarea, este constituit dintr-o pasarela, suspendata deasupra pavimentului cu mozaic, de jur-imprejurul acestuia, respectiv a cladirii ce-l protejeaza. Sa o luam de la capat: dupa ce am intrat in cladire si am platit taxa de intrare, am inceput turul de vizitare, in dreapta. Acest prim nivel nu se poate lauda cu prea multe exponate. Mai intai am vazut trei machete, ilustrand (in ordine): stadiul sapaturilor in 1962 –la trei ani dupa descoperire, o reconstituire completa a Edificiului si o “sectiune” ce scoate in evidenta detalii de constructie ale acestei mandrii a civilizatiei antice. Ajunsi pe latura opusa celei cu intrarea, am traversat pasarela cand privind in jos spre desenele covorului de piatra, cand cand spre cele cateva ancore vechi, expuse la nivelul la care ne aflam. Capatul pasarelei coincide cu ierirea din incinta. Mai departe, am coborat treptele amenajate ce ne-au dus la urmatorul nivel (cel cu mozaicul). Aici, terasamentul este mai extins dacat suprafata cladirii ce protejeaza mozaicul, asa ca ne-am putut plimba in aer liber, aruncand cate o privire si la ruinele de la terasa inferioara.

Dupa ce ne-am bucurat de priveliste am reintrat in muzeu, accesul facandu-se pe latura dinspre port. Ajunsi in interior am putut lua contact direct (sa zicem ca de la etaj era altceva) cu vestigiile. Cam ce ar fi de punctat? In primul rand mozaicul, format din mici pietricele colorate, aranjate astfel incat sa defineasca diferite forme si modele. Se spune ca ar fi avut in total 2000 mp, din care in prezent se mai pastreaza 700 sau 850 mp. Ironie sau nu dar se pare ca nici macar muzeografii de aici nu s-au pus inca de acord in privinta masuratorilor caci pe un panou informativ apare una din cifre iar pe altul, cealalta. Sau poate ca 150 mp e cantitate neglijabila :). Asta e, deocamdata s-o lasam asa. Probabil daca vor mai masura inca o data vor avea si un al treilea rezultat.

Un alt punct de interes il constituie zidul cu pilastrii, refacut partial. O parte a acestuia (cea din dreptul mozaicului) se afla in interior iar cealalta plus un perete lateral, in afara cladirii. In privinta exponatelor, nu se poate spune ca sunt prea multe, fiind vorba despre marfuri gasite in magaziile Edificiului si de elemente de constructie. Cat despre modul de prezentare, este destul de... “antic”. E greu sa fac o descriere dar din imaginile postate va puteti face o idee despre numarul si asezarea obiectelor expuse. Ar mai fi de mentionat si existenta a patru panouri pe care sunt scrise (in romana, engleza, franceza si germana) cateva informatii despre obiectivul vizitat.

Turul a continuat cu o alta iesire din incinta, tot la acelasi nivel dar de aceasta data pe latura unde exista partea exterioara a zidului cu pilastrii, plus un perete lateral al vechii constructii. Ulterior vizitei noastre am aflat ca de aici ar fi trebuit sa coboram spre ruinele de la nivelul urmator, unde am fi vazut cele 11 magazii cu tavanul boltit, aflate sub pavimentul cu mozaic. Ei bine, cum nimeni nu ne-a spus despre existenta magaziilor si nici nu am vazut vreun indicator care sa ne indrume catre ele, am facut cale intoarsa si am reintrat in cladire pentru a ne indrepta catre iesire. Asadar, am urcat scara ce ne-a dus la primul nivel vizitat si dupa ce am traversat pasarela de deasupra zidului cu pilastrii, am ajuns in punctul din care plecaseram cu mai putin de jumatate de ora in urma. Si astfel a luat sfarsit vizita noastra la Edificiul Roman cu Mozaic.

Incercand sa conturez o concluzie, nu as putea spune ca am ramas prea impresionat de ceea ce am vazut: un obiectiv turistic nu foarte mare, nemodernizat/nerenovat, cu o amenajare ce s-ar putea imbunatati, cu putine lucruri de vazut (sau de invatat) si cu un personal (a nu se generaliza) nu prea incantat de lucrul cu publicul. Totusi, chiar si pana la o eventuala remediere a acestor obiectii, macar datorita importantei istorice deosebite, eu sunt de parere ca ar fi bine daca ati vizita aceasta “marturie” ce dainuie de atata amar de vreme.

Nu voi incheia inainte de a face si o scurta calatorie prin istoricul Edificiului. A fost descoperit intamplator in anul 1959, in urma unor lucrari. Conform dovezilor arheologii au stabilit ca Edificiul, ce avusese o stransa legatura cu activitatea portuara a vremurilor, a fost construit in sec. III-IV, fiind structurat pe trei nivele ce ocupau terasele amenajate in faleza din dreptul vechiului port antic, inalta de peste 20 de metri. Zona superioara era cea de la nivelul orasului Tomis, urmatoarea terasa era ocupata de sala care constituia locul de intalnire atat al oficialilor vremii cat si a negustorilor si transportatorilor, sala al carui paviment era acoperit cu mozaic; la urmatorul nivel erau cele 11 magazii cu tavan boltit (existente si in zilele noastre), iar ultima terasa (aflata in prezent sub nivelul marii) gazduia tot o serie de magazii. “Complexul” si-a incheiat activitatea in jurul sec. VI, devenind o ruina in urma unui presupus cutremur. Dupa descoperire, timp de aproape 10 ani, arheologii au facut sapaturi si lucrari de reconstituire, urmand ca in 1969 sa fie ridicata actuala constructie ce protejeaza vestigiile.

Din pacate, in ultimii ani s-a cam pus praful pe acest monument incarcat de istorie si (zic eu) cu un potential ridicat. In timp ce cautam oarece informatii, am dat din intamplare peste unele articole din care am aflat de nu stiu care centru cultural ce are nu stiu ce planuri de modernizare, de nu stiu ce firma ce ofera nu stiu ce procent din vanzari, tot pentru modernizare. Nu cunosc datele exacte dar sincer sa fiu, nu stiu care dintre parti a avut pana acum de castigat caci se pare ca muzeul este neatins.

Stiu ca lungesc poate fara rost acest review dar nu ma pot abtine sa nu ma leg si de promovarea Edificiului. Cei drept, eram pregatit sa critic acest aspect dar nu am sa o mai fac pentru ca au aparut sperantele, lucrurile au inceput sa se miste, aceasta locatie fiind in 2012 gazda primei editii a unui festival. Profit de ocazie pentru a-i multumi si a-l felicita pe neobositul nostru coleg pepsi70ro, prin efortul caruia aflam despre ceea ce se mai intampla in zona litoralului romanesc (puteti gasi aici toate detaliile) si care binenteles ca a avut grija ca mai intai sa ne informeze si apoi sa ne povesteasca despre desfasurarea Festivalului Antic Tomis (vezi impresii).

Acestea fiind spuse, chiar o sa inchei articolul, nu insa si seria review-urilor dedicate orasului Constanta. Drept urmare... Al bi bac (sursa de inspiratie: A. Schwarzenegger -Terminator 2 -1991) :) :) :).

---

VIZUALIZĂRI: 3631 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI