O adevarata calatorie prin istorie

TIPĂREȘTE

Pentru cei mai multi dintre noi –turistii, Constanta inseamna doar La Mare. Chiar daca nu toti veti fi de acord cu mine, va spun fara nici o retinere ca atunci cand ajungem in acest oras (sau in oricare alta statiune de pe litoralul romanesc) nu ar trebui sa ne rezumam doar la plaja si balaceala caci Constanta se mandreste cu o intreaga lista de obiective turistice pe care le-am putea vizita, unele bine cunoscute, altele ramase in anonimat. Drept urmare, incepand de vara trecuta si noi ne-am propus sa vizitam –in unele cazuri sa revedem, rand pe rand toate aceste obiective si sper ca in cativa ani (ce ciudat suna, nu-i asa?) sa putem spune despre fiecare in parte ca AmFostAcolo.

Data trecuta v-am povestit despre unul dintre cele mai frumoase si interesante muzee din tara noastra. Cei ce au citit acel articol si-au dat seama ca nu m-am rezumat doar la o impresie generala ci am incercat, atat cu ajutorul textului cat mai ales al imaginilor, sa fac un tur virtual, sa descriu (sumar, binenteles) ceea ce inseamna vizitarea Muzeului Marinei Romane (vezi impresii) . Ei bine, acelasi lucru il voi face si cu ocazie doar ca de aceasta data va invit sa facem impreuna un tur al Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie din Constanta.

LOCALIZARE Pentru a ajnge la acest obiectiv ne-am stabilit ca principal punct de reper Piata Ovidiu. Ajunsi aici am remarcat cu usurinta impunatoarea cladire in care functioneaza in prezent muzeul. Frumoasa constructie de patrimoniu, ce in perioada interbelica a gazduit primaria orasului, se afla in spatele statuii ce strajuieste piata -dandu-i totodata si denumirea, si care il intruchipeaza pe Ovidiu, cintaretul iubirilor gingase, rapus de-al sau talent, poet roman exilat in Tomis. Asadar, adresa oficiala este: Piata Ovidiu; Nr. 12 iar cei ce folosesc mijloace electronice de localizare ar trebui sa stie si coordonatele geografice: 44.173888/28.658222 sau 44°10’26.00”/28°39’29.60”

GENERALITATI Din cate am aflat, in ultima perioada muzeul a trecut printr-un amplu proces de renovare si modernizare, in tot acest timp fiind deschis publicului existand insa anumite restrictii. De altfel, chiar daca noi nu ne daduseram seama, in urma unei discutii cu una din angajate, am aflat ca lucrarile inca nu erau finalizate existand sali inca neamenajate, neincluse in circuitul de vizitare. Dar asa cum spuneam, nu aveam cum sa ne dam seama de acest fapt, totul desfasurandu-se foarte “subtil”. In privinta exponatelor, muzeul aduna sub acoperisul sau vaste colectii si obiecte de o valoare deosebita.

La data cand noi am fost la aceasta locatie –adica la sfarsitul lunii iunie, programul de vizitare stabilit era: zilnic intre orele 08.00-20.00 (programul de vara: mai-septembrie), respectiv de miercuri pana duminica intre orele 09.00-17.00 (in extrasezon) iar tarifele practicate erau urmatoarele: 11 lei pentru adulti, 6 lei pentru elevi si studenti. Ceea ce m-a bucurat foarte mult a fost faptul ca spre deosebire de multe alte obiective de acest gen (inclusiv Muzeul Marinei, pe care il mentionam la inceputul review-ului), aici am putut fotografia fara a fi nevoie sa scot mai multi bani din buzunar; pe scurt –nu exista taxa de fotografiere. Mai trebuie stiut ca din cauza turului de vizitare destul de lung, intrarea in muzeu este permisa cu minim o ora inainte de inchidere. Eu consider ca trebuie mers chiar mai devreme deoarece timpul de o ora este mult prea putin pentru a vizita intreg muzeul.

PERSONALUL La prima vedere, doamnele aflate in diverse locuri ale muzeului, nu mi-au lasat o impresie prea placuta. Insa fetele plictisite si parca ignorante (pana la urma, nici nu e de mirare!) se transformau radical in momentul in care intrai in vorba cu acele persoane. De-a lungul vizitei am apucat sa discut cu patru dintre ele si fiecare s-a dovedit a fi foarte amabila, zambitoare, deschisa in a ne oferi cat mai multe informatii. Toata stima!!! Cat despre cele doua doamne de la intrare (iesire), ne-am “razboit” noi putin dar pana la urma am cazut la pace. Dupa ce pe una dintre ele am sechestrat-o in micul magazin de suveniruri, punand-o sa ne arate o multime de obiecte, cea de-a doua s-a razbunat nelasandu-ne sa parasim cladirea inainte de a scrie cateva cuvinte in cartea de oaspeti. Nu in ultimul rand, lasand gluma la o parte, ar trebui felicitati toti cei care se ocupa de bunul mers al muzeului sau care au grija ca acesta sa arate impecabil.

CIRCUIT DE VIZITARE Este impartit pe trei nivele: parter si doua etaje. La parter se gaseste Tezaurul, cuprins in doua sali ce gazduiesc colectii de sticlarie, bijuterii si podoabe, statui si diverse sculpturi. Primul etaj este dedicat perioadei stravechi, antichitatii si epocii medievale iar cel de-al doilea istoriei moderne si contemporane. La randul lor, cele doua paliere sunt structurate si amenajate astfel incat vizitatorul, trecand dintr-o sala in alta, sa poata “strabate” perioadele istorice in ordine cronologica. De mentionat ca la etajul al doilea exista si doua expozitii tematice.

Trecand pragul muzeului se ajunge in holul de la intrare. Aici sunt amenajate: casa de bilete care are rol si de magazin pentru suveniruri, o mica biblioteca (cu vanzare) si garderoba –unde ne-am putut lasa micul bagaj ce-l aveam la noi. Tot din hol se intra la Tezaur dar fiind informati ca acele sali se viziteaza la urma, ne indreptam spre treptele ce duc la primul etaj. Langa acestea vedem si primele exponate: statui, sculpturi, ancore.

Etajul 1 –Preistoria, Istoria antica si medievala

Oficial, acest prim palier este alcatuit din 10 sali expozitionale, dintre care doua inca nu erau amenajate la acea data. Practic insa, se strabat in total 9 Sali (deci cu cele doua care erau inchie se fac 11 dar nu cunosc exact modul de numerotare) si 3 coridoare. Succesiunea a toate aceste incaperi formeaza un circuit al carui punct de plecare coincide cu cel de sosire.

Din holul de la etaj intram (in dreapta) intr-o prima sala, unde inainte de a ne indrepta atentia catre exponate, citim textul de pe un panou infomativ, afland astfel ca ne-am “intors in timp” pana in neolitic si eneolitic (mileniul IV-2500 i. e. n.). Si daca tot a venit vorba de acel panou, tin sa precizez inca de la inceput ca astfel de texte se intalnesc in tot muzeul; sunt scrise in patru limbi –romana, engleza, franceza, germana, si ofera informatii ce au legatura cu perioada reprezentata in spatiul unde sunt amplasate. Revenind la prima camera vizitata, pe langa vitrinele cu diverse vase si obiecte de piatra, privirea ne-a fost atrasa de doi colti de mamut si de o reproducere in marime naturala a unei “locuinte” din perioada cunoscuta si sub numele de epoca pietrei slefuite. In cea de-a doua sala gasim diverse vase din ceramica, un cazan din bronz si alte obiecte din piatra sau din metal, toate datand din epoca bronzului si prima epoca a fierului (2500-700 i. e. n.), plus o harta cu depozitele de unelte si asezarile existente in acea perioada. Urmeaza un coridor unde sunt expuse amfore si vase de ceramica descoperite in coloniile grecesti din Dobrogea. Si cum spatiul in care ne aflam reprezinta colonizarea greceasca, nu puteau lipsi nici hartile cu Tomisul, Calatisul si teritoriile grecesti ale vremii. Din hol intram in urmatoarea sala, dedicata legaturii dintre civilizatia greceasca si teritoriul autohton getic. Pe langa acceasi prezenta a vaselor ceramice –cele de aici datand din sec. V-III i. e. n., descoperim si primele exponate ale altor colectii: monede de bronz din sec. III-II i. e. n. si elemente de constructie, frize decorative de marmura, din Histria -sec. II i. e. n. Odata ce parasim aceasta a treia sala, lasam in urma perioada elenistica trecand intr-o alta epoca, la o alta civilizatie si nu in ultimul rand, intr-o alta era –cea pe care o numim a noastra.

Ajungem in a patra camera. Cateva coifuri metalice, obiecte de ceramica, harti, monumente si incriptii funerare in piatra, plus o serie de imagini –Trophaeum Traiani, ne poarta catre inceputurile perioadei romane. Din coridorul ce urmeaza si care ne prezinta inscriptii cioplite in piatra si obiecte de ceramica –din sec. II, se intra in doua camere laterale (pe stanga), prima dintre ele cu elemente de urbanism roman: coltare, coloane, frize decorative, apeducte, iar cea de-a doua cu diverse obiecte, marturii ale vietii economice in spatiul Dobrogean: amfore, unelte agrigole si alte obiecte de fierarie, vase din ceramica si din sticla, datand din sec. II. Din capatul coridorului intram in a saptea sala. Dupa ce trecem prin fata mai multor statui, basoreliefuri si alte sculpturi in piatra, ne oprim in dreptul unui... sicriu. Din cate am aflat, acesta si cele “continute” au fost descoperite la Mangalia, intr-un sarcofag din marmura ce constituia un mormant de inhumatie din sec II. Langa sicriu exista si un monitor, putandu-se viziona imaginile filmate atunci cand mormantul a fost descoperit. In legatura cu acea filmare, inainte ca muzeul sa intre in posesia ei, nici nu se stia ca exista. Ni s-a spus ca la un moment dat, pe adresa muzeului a venit un pachet trimis din strainatate (nu mai stiu din ce tara) de o persoana necunoscuta. Se pare ca persoana ce avea acea filmare originala, dupa ce a aflat unde sunt pastrate ramasitele descoperite, a considerat de cuviinta ca cei ce le detin sunt in masura sa intre si in posesia filmului. Drept urmare, fara nici o pretentie sau obligatie, a expediat caseta insotita de o srisoare pe adresa muzeului constantean. Cam atat, sa lasam povestile si sa mergem mai departe la urmatoarea sala, care prin exponatele din sec IV-VII –diverse obiecte, opaite, vase ceramice, sculpturi, face trecerea catre perioada romano-bizantina.

Din al treilea si ultimul coridor, la fel ca si la precedentele, se intra in camerele laterale. Prima din ele este rezervata crestinismului din Scyntia Minor. Vedem vase cu simboluri crestine, piese de marmura –sec. II, fotografii ce prezinta Mormantul Pictat (Hypogeu) din Constanta. Stand de vorba cu una din angajate si vizionand imaginile derulate pe un monitor, aflam date despre acest mormant si despre proiectul de modernizare care urmeaza a se desfasura. Din pacate, asa cum am mai spus, celelalte doua camere, adica salile 9 si 10, nu erau inca amenajate –nu mi-am dat seama sa intreb dar presupun ca ele vor fi dedicate epocii medievale. Asadar, dupa strabaterea coridorului de-a lungul caruia vedem in ordine vase ceramice din perioada romano-bizantina, monede din sec IV-V si o ancora de fier din sec. VI, ajungem in holul de unde am inceput vizitarea primului etaj. Inainte de a trece la urmatorul nivel, ar mai fi de mentionat ca din acest hol se intra si in sala de conferinte a muzeului.

Etajul 2 –Istoria moderna si contemporana

Ca si structura, acest nivel este aproape identic cu cel prezentat anterior, existand doar mici diferente de compartimentare a spatiului. In privinta amenajarii se poate vorbi de doua parti distincte, prima dedicata istoriei moderne si contemporane, cea de-a doua prezentand doua colectii tematice –veti vedea la timpul potrivit despre ce este vorba. Deocamdata sa ne continuam periplul prin istorie, nu inainte insa de a mentiona, ca o impresie de ansamblu, ca spre deosebire de primul etaj (de ce nu, si in compensatie!) aici expozitia se bazeaza intr-un procent destul de mare, pe documente, articole, fotografii, manuscrisuri, etc. Pentru a simplifica putin lucrurile, am sa restrang toate acestea sub denumirea generica de expuneri –stiu ca poate nu e termenul cel mai potrivit dar sa-mi fie cu iertare.

Prima sala ne prezinta trei evenimente deosebite, a caror reprezentare este clar delimitata, pe ani de referinta. E vorba despre Revolutia condusa de Tudor Vladimirescu -de la 1821, care a insemnat sfarsitul regimului fanariot, Unirea Principatelor sub Alexandru Ian Cuza –la 1859, cand domnitorul a fost ales sa conduca atat Moldova cat si Tara Romaneasca, respectiv Razboiul de Independenta, in urma caruia Romania si-a cucerit independenta –in anul 1877. Aceste evenimente sunt prezentate prin expuneri insa exista si cateva arme si drapele de lupta. Urmatoarea sala este “tapetata” cu expuneri cu si despre Constanta iar in vitrinele din centrul camerei se gasesc carti plus o macheta a bricului Mircea, asa cum arata la sfarsitul sec. IX. Urmeaza prmul coridor de-a lungul caruia exista o vitrina cu fotografii ce ilustreaza orasul Constanta. In ambele capete ale coridorului sunt obiecte de mobilier de epoca –sfarsitul sec. IX-inceputul sec. XX. In prima camera laterala in care se intra din hol, pe langa expuneri vedem si obiecte si tinute militare, toate de la inceputul sec. XX, de dinainte de primul razboi mondial. Tot aici exista si un ceas cu pendula -din aceeasi perioada, ce a apartinut Liceului “Mircea cel Batran”. Intrand tot din hol intr-o a doua sala, ajungem in anul Marii Uniri –in 1918, atunci cand Basarabia, Bucovina si Transilvania s-au alipit Regatului Romaniei. In centrul camerei sunt doua vitrine: una cu mai multe carti iar cealalta cu binocluri si aparate foto. Binenteles ca nu lipsesc nici expunerile, ce aici evidentiaza in cea mai mare parte, activitatea industriala din acele vremuri.

Odata cu trecerea in urmatoarea camera, lasam in urma epoca moderna si trecem in perioada interbelica. Din acei ani ne sunt prezentate o multime de expuneri si cateva obiecte ce au apartinut casei regale. Urmeaza apoi un al doilea coridor doar ca spre deosebire de “omologul” de la nivelul inferior, unde se intra in camerele laterale, aici holul este mai spatios iar pe lateral are pereti despartitori ce formeaza ca niste nise, fiecare dintre acestea prezentand expuneri din diferite domenii: prima –aviatia, a doua –cultura, a treia –literatura si sportul, iar ultima –presa si turismul. Ar mai fi de mentionat ca in spatiul dedicat aviatiei exista si o macheta a unui hidroavion iar de-a lungul holului sunt patru vitrine cu diverse exponate, atentia fiindu-ne atrasa de un receptor de comunicatii din fosta consola radio a bricului Mircea. Dupa traversarea coridorului putem spune ca ne-am terminat calatoria cronologica prin istorie. Circuitul de vizitare al etajului doi continua, muzeul prezentand doua impresionante colectii tematice.

Prima colectie tematica este cea de numismatica, impartita pe categorii, in mai multe camere. Prima sala in care se intra din hol expune monede ce au circulat in Dobrogea intre sec. VI i. e. n. -IX. “Banutii” sunt impartiti si vizibil delimitati pe epoci: antica, romana, bizantina, medievala. Trecem in urmatoarea sala si descoperim monede si bancnote romanesti ce au circulat in perioada 1867-1945. Pe langa acestea exista si cinci mici tezaure (monede pastrate in vase ceramice) din sec. I-III. Urmeaza al treilea si ultimul coridor, in lungul caruia admiram cateva mari vase japoneze, respectiv tezaure, si din care se intra in doua camere laterale: in prima gasim bancnote, bani de urgenta din diferite tari, sigilii bizantine, inele sigilare, ponduri de cantarit, iar in a doua sunt expuse titluri si obligatii din perioada interbelica, plus o colectie de insigne, medalii si decoratii. Din coridor se iese in holul principal. Nu parasim insa etajul inainte de a mai intra intr-o sala (separata), unde putem admira o impresionanta colectie de pipe, expozitie a carei caracteristica principala este diversitatea: sunt expuse pipe provenite din diverse locuri ale lumii, pipe de diverse forme si dimensiuni, realizate din diverse materiale. Este o colectie deosebita care merita sa fie vazuta.

Parter -Tezaurul

Colectiile ce compun Tezaurul muzeului sunt expuse in doua sali aflate la parter si care, asa cum spuneam, sunt ultimele care se viziteaza. Din holul principal se inra in prima camera, unde sunt prezentate obiecte din sticla, provenind din diverse perioade. Se trece apoi in cea de-a doua sala, cea mai mare si mai deosebita dintre toate spatiile muzeului. Dupa ce trecem prin fata unor vitrine cu podoabe din aur si pietre pretioase si ocolim un “mormant” incastrat in podea si acoperit cu sticla, coboram cateva trepte si ajungem intr-o sala lunga. Intr-o lumina obscura si pe un fond muzical relaxant, facem turul salii admirand, pe langa vitrinele cu podoabe si bijuterii, colectia de sculpturi cu care muzeul se mandreste. La loc de cinste se afla cele mai valoroase si totodata cele mai admirate exponate: Zeita Fortuna cu Pontos si Sarpele Glykon. Dupa studierea si binenteles fotografierea acestora, facem cale intoarsa si revenim in holul de la intrare. Au trecut deja peste trei ore din momentul in care ne-am inceput vizita. Si cum parca nu era destul, mai zabovim vreo jumatate de ora pentru a mai sta de vorb cu doamnele de aici, pentru a ne hotara ce suvenir ar fi cel mai potrivit si pentru a asterne cateva cuvinte in Cartea de oaspeti. Inr-un final, impresionati, mai “bogati” si cu speranta ca vom reveni, parasim muzeul.

Cam aceasta a fost descrierea sumara a ceea ce inseamna vizitarea muzeului si sper ca fotografiile sa completeze semnificativ toate cele scrise pana acum.

CONCLUZIE Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie este un muzeu foarte frumos, modern, bine structurat, a carui amenajare combina intr-un mod armonios trecutul cu prezentul, din prima categorie facand parte exponatele iar cea de-a doua fiind reprezentata de modul de prezentare a acestora. Iar daca adaugam si amabilitatea personalului, nu putem decat sa spunem ca este vorba despre un muzeu demn de perioada in care ne aflam. Ce sa mai vorbim de marime ori de numarul foarte mare de exponate ce le gazduieste, unele mai valoroare ca celelalte! Asadar, se poate considera ca acest muzeu ofera intr-adevar o reala lectie de istorie, a adevarata calatorie de-a lungul timpului. Drept urmare, noi ne vom intoarce cu cea mai mare placere sa il revedem si va asigur ca nu am absolut nici cea mai mica urma de retinere in a va recomanda sa vizitati macar o data Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta.

---

VIZUALIZĂRI: 4947 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI