Museo Civico „Castel Nuovo” , Napoli

TIPĂREȘTE

O construcție măreață, cu cinci turnuri imense, impecabil crenelate, o fortăreață cu un puternic rol defensiv, de un gri respingător, se ridică în zona portuară, foarte aproape de centrul civic al orașului. Ea poartă eleganta titulatură de Castel.

Magnifica intrare de un alb contrastant, un portal gotic din marmoră superb ornamentat, ne-a atras spre vizitare. Din patru castele câte sunt în oraș, numai pe acesta l-am vizitat, timpul nu ne-a permis mai mult.

Scurt istoric

Castelul a fost ridicat în sec. al XIII-lea de Carol I de Anjou, dinastie care a îndepărtat supremația împăraților germani după ruperea Imperiului Roman, în cel de Est și cel de Vest. Aici, în sudul Italiei Frederick Barbarossa făcea lega. Capitala era în frumoasa Sicilia, la Palermo. El, Carol de Anjou a mutat capitala la Napoli unde a ridicat acest castel în apropiere de mare, pentru a controla portul. Era cel mai nou, de unde și numele de Chateau Neuf, fortăreață și locuință regală. După dese asedii, incendii și stricăciuni provocate de timp, Castelul păstrează aspectul de azi după îmbunătățirile aduse în se. al XV-lea de urmașii aragonezi care au adus arhitecți și meșteri catalani.

Dar cel mai important din urmașii dinastiei D' Anjou, a fost Robert cel care a înfrumusețat castelul, a împodobit Capela Regală cu fresce lucrate de marele Giotto di Bondone adus de la Florența, a modernizat orașul și s-a ocupat de Universitate, lucru pentru care atât Petrarca cât și Boccaccio l-au apreciat ca fiind unic printre regii zilelor noastre. Împreună cu a II-a sa soție, Sancha de Mallorca, a ridicat Mănăstirea Santa Chiara (vezi impresii) iar orașul a devenit un important Centru cultural al Renașterii timpurii.

Am trecut pe sub Arcul de Triumf, acel portal din marmoră adăugat mai târziu, în stil gotic renascentist și am admirat superba ornamentație pe toată înălțimea sa. Lucrări fine, elegante și care au rezistat în timp.

Dincolo de acest portal se află vechile uși din bronz ale castelului. De fapt ele sunt din lemn masiv peste care se află o placă groasă din bronz cu diverse reprezentări. Scene de război, călăreți îmbrăcați în zale, cu armuri și căști de protecție, caii de asemenea. Nu știu cum duceau atâta greutate bietele animale!

Din poveștile castelului

Și pentru că acum, când suntem în an pandemic, purtători de măști- protecție anticovid, privind fotografiile, poate mi s-a părut, poate nu, dar unii din cavaleri purtau... măști de protecție (P5). Din loc în loc, porțile păstrează găuri produse de ghilele, ba una stă chiar înfiptă între placa de bronz și lemn. Cel mai distructiv a fost asediul Regelui Ludovic I al Ungariei venit să răzbune moartea fratelui său Andrw, căsătorit cu Ioana I penultima moștenitoare a Regatului Napoli. Și cum ea, se crede că nu a fost străină de asasinarea tânărului Andew s-a baricadat în castel. Și castelul a rezistat. Asta e o poveste.

Altă poveste este cea a ultimei moștenitoare, tot o Ioana, a II-a de Napoli din dinastia D' Anjou a Ungariei, femeie aprigă și sângeroasă care își omora iubiții scăpați printr-o trapă din castel, direct într-o fântână unde era adus un crocodil din Africa.

După formalitățile de rigoare am intrat în curtea de formă pătrată a castelului. Drept ornament, din loc în loc, stau mărturie niște ghiulele adevărate. Tot ce se mai păstrează din vechea fortificație este Sala Baronilor și Capela Regală aflate în corpul de clădire, spre mare. Restul, construit de urmașii aragonezi în sec. al XV-lea, astăzi este ocupat de Institutul pentru Istorie și

Museo Civico

Acesta ocupă o mare suprafață și prezintă o Expoziție de busturi ale diverselor personalități napolitane, o colecție de opere de artă, în special picturi și acuarele, adunate din diverse locații, dar și sculpturi din sec. XIV-XV, fresce, tablouri și alte obiecte. Ca notă generală, aș zice, cam sărăcuț. Dar foarte valoroase multe din ele, mai ales acele porți din bronz turnate între anii 1462 și 1468 de Guglielmo Monaco.

Sala dei Baroni este cea mai mare din castel. De formă pătrată, aproape cubică, are o cupolă terminată în chei de boltă, o frumusețe! Aici aveau loc ceremoniile regale, întâlniri oficiale, banchete, petreceri etc.

Aici s-a consumat momentul istoric, când Regele Ferdinand I de Aragon, numit Ferrante de Aragon și-a ucis într-o baie de sânge, invitații la un banchet de conciliere și de depășire a divergențelor cu grupul baronilor locali conspirativi împotriva sa. Și tot aici l-a primit în audiență pe Lorenzo Magnificul, venit cu un curaj nebun, pentru a cere ajutor în momente de răstriște pentru familia Medici. Bunul său consilier, politicianul florentin Machiavelli, l-a sfătuit să nu se ducă, știind firea sângeroasă a lui Ferrante. Dar Magnificul s-a dovedit mai abil și a câștigat încrederea și ajutorul dorit. Cum anume? Ce l-a impresionat pe Ferrante? Compania de filozofi, poeți și artiști care l-au însoțit pe Lorenzo.

Capela Regală. Un spațiu generos care păstrează cu mare grijă bucăți, aș zice urme din fresca pictată de Giotto, puține și decolorate, dar foarte valoroase. Câteva sculpturi rămase, dar și o parte din vechil tezaur regal. Am admirat aici un frumos Sf. Mihail care a răpus balaurul. Deși fără un braț, la modul abstract și transpus în zilele noastre, îl va răpune, când, nu știm!

Am privit prin geamurile Castelului, marea. Și bineînțeles, Vezuviul.

Vizita la Museo Civico „Castel Nuovo” ne-a luat o oră și jumătate. Merită vizitat Castelul.

Vizita la Muzeu decurge rapid, orașul e plin de pitzerii și cafenele.

---

VIZUALIZĂRI: 824 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI