Le Vedute del Golfo, Napoli

TIPĂREȘTE

Am preferat un City Tour al Napoli, și ne-am hotărât pentru Linea B. De ce? Pentru a inspira aerul marin din prelungirea sudică a orașului Napoli și pentru a curăța retina de multe, prea multele non-sgraffity înșirate pe toate clădirile, fie ele chiar de interes administrativ sau cultural. Aceste sgrafitty la modul general, pot fi uneori chiar artă. Dar cele din Napoli, majoritatea sunt o mizerie. Și am mai preferat acest traseu pentru imaginea superbă care se deschide asupra golfului Napoli în special de pe Riviera di' Chiaia.

Două circuite turistice pornesc din Piazza Municipio, pentru a pleca în direcții diferite. Linea A străbate partea veche a orașului și cuprinde punctele de interes cultural, numit Luoghi dell' Arte și Linea B care se îndreaptă spre sud, la început pe malul golfului, apoi pe uscat, traseu numit Le Vedute del Golfo. Acesta din urmă durează mai bine de una oră și ajunge până în Posillipo, o suburbie a Napoli, întoarce la Capo Posillipo, după care, urmează în mare parte același traseu, puțin diferit de primul și sosește exact de unde a plecat.

În apropiere de Galeria Umberto I, mai precis în Piazza Municipio, alături de Castel Nuovo (altă minunăție a orașului Napoli!) se află locul de plecare în ambele direcții a City Sightseeing, un Hop On- Hop Off, autobuz mare, decapotabil, cu etaj și roșu la culoare.

Am luat bilet în valoare de 22 euro, ne-am cocoțat la etaj, ne-am instalat fiecare după preferințe, am pregătit aparatele foto și, în luna Martie fiind, ne-am înfofolit bine, protejându-ne de curentul marin.

Am pornit îndreptându-ne spre mare, mai bine zis spre golf. Așezarea orașului este una de excepție. În căușul golfului, acesta este ferit de valurile mării, dar nu și de ieșirile intempestive ale vecinului Vezuviu, drept pentru care stau mărturie ruinele de la Pompei și Herculaneum.

După trecerea prin subteran a Galleria della Vittoria, inaugurată în 1929 pe sub fostele sedii ale cazărmilor spaniole, am intrat și am făcut stație în

Piazza Vittoria.

Aici se află un monument dedicat victoriei de la Lepanto din 1571, victorie purtată de armatele creștine împotriva celor turcești. În apropiere se află Piazza dei Martiri cu un monument dedicat luptătorilor napolitani căzuți pentru libertate, de-a lungul istoriei.

Facem fotografii din mersul mașinii, la repezeală, lucru care mie nu îmi place. Arhitectura orașului este o splendoare! Clădirile sunt așezate în trepte, străzile au vitrine luxoase și nu este o zonă foarte aglomerată. Puteam coborî și urca oricând, dar am preferat să o ținem pe aia dreaptă.

Ne încadrăm cu Hop On- Hop Hoff-ul nostru pe Via Caracciolo pe malul mării, pe sub înălțimile Grădinii Publice Villa Comunale, de formă ușor concavă, aranjată de suveranii dinastiei Bourbon în sec. al XVIII-lea. Ea cuprinde pe lângă o serie de fântâni și statui, o Grădină Zoologică și un Aqvariu cu fresce din secolul al XIX-lea.

Riviera di Chiaia a fost și este celebră pentru vilele și palatele nobilimii și ale burgheziei, construcții superbe care se bucură și azi de un loc mai liniștit, departe de aglomerația orașului. A fost stația cu numărul 3. Acum, cu ocazia acestei documentări aflu că merita coborât și făcută o vizită, fie ea și scurtă, la Villa Pigmatelli care, printre altele prezintă și un Muzeu al trăsurilor.

Pentru stația următoare trecem de Piazza della Republica, continuăm pe Viale Gramsci mărginită de palmieri și clădiri impunătoare spre următoarea stație din Piazza Sannazzaro. De aici se deschide o imagine superbă asupra întregului golf, a Castel dell' Ovo, Vulcanul Vezuviu și munții îndepărtați. Este un loc de un farmec aparte și de întâlniri pentru napolitani. Aici s-au auzit primele acorduri din Te voglio benne assaje, aici și-a petrecut prima tinerețe Sophia Loren, născută foarte aproape, la Pozzuoli. Ne încadrăm pe Via Margellina și intrăm în

Posillipo

Așezată pe un promontoriu, localitatea este celebră pentru extraordinara frumusețe a peisajelor din jur; Orașul Napoli, Castel del' Ovo, Golful, Vezuviul, insulele. Până la punctul final, la Capo Posillipo mergem o bună parte pe faleză admirând marea, apoi pe Via Posillipo până la capăt. Aici am făcut pauză un minut.

Hop-On- Hop-Off-ul nostru întoarce pe niște străduțe încâlcite, golful apare când pe stânga, când pe dreapta, traseul șerpuiește dea lungul coastei, urcă, coboară și curând apare Palatul Donn' Anna, parcă scăldat în apele golfului. Neterminat din cauza morții Annei Carafa, soția viceregelui, pentru care fusese construit, palatul a fost refăcut, transformat în hotel apoi abandonat. Astăzi, e o ruină frumoasă!

Traseul de întoarcere a fost o încântare, golful desfășurându-se pe partea dreaptă, acolo unde am avut locul încă de la plecarea din Napoli. Frumusețea Mării Tireniene și a munților din depărtare ne-au însoțit până la Piazza Vittoria și mai departe, ocolind cartierul Santa Lucia mergând pe faleză. Aici, pe o limbă de pământ se ridică

Castel dell' Ovo

Care ne-a încântat privirea încă de la punctul de întoarcere de pe Promontoriul Posillipo. Este cel mai vechi edificiu din Napoli. În antichitate aici a locuit o colonie de greci, apoi s-au ridicat vile romane, locuit mai târziu de niște călugări, ca în final să fie construită o fortificație, reședință regală, unde se păstra tezaurul. A fost la un moment dat și închisoare a statului. Aspectul de azi datează din sec. al XVI-lea, deși pe timp de război a fost arsenal.

Legenda spune că poetul latin Vergilius ar fi montat un ou în zidurile sale, dându-i astfel trăinicie. (O fi sau nu, eu am procedat așijderea și am urmat spiritul de trăinicie al marelui poet și am pus un ou la temelia noii case a finilor meu pe care i-am cununat cu 20 ani în urmă).

Fix după aproape o oră eram înapoi, în Piazza Municipio, de unde am plecat.

A fost un traseu superb, ce nu trebuie ratat în eventualitatea unei vizite la Napoli. Chiar merită!

Comentează Este un traseu lejer, de o frumusețe aparte și merită făcut, cu prisosință.

Se poate coborî și urca la fiecare din cele aproximativ 12 stații.

---

VIZUALIZĂRI: 682 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI