Muzeul Național de Arheologie, Napoli (III)

TIPĂREȘTE

Colecția de fresce

Nici vorbă, mai prejos decât Colecția de Mozaicuri! Ambele recuperate de arheologi din „zona vezuviană” , în urma „poznei” ce a făcut-o vulcanul.

Fine, delicate, expresive, frescele au suferit cel mai mult erupției din august 79 e. n. Temperaturile extrem de înalte au afectat pigmentul din compoziția lor, rezultând așa- zisul roșu pompeian, un roșu decolorat în nuanțe de degrade, poate unic în taina culorilor. Lumina lor a dat viață legendelor din mitologia greacă, zeilor făcători de bune și de rele sau personajelor cu aură războinică. Tema predilectă a romanilor încă din epoca timpurie, a fost eroismul soldaților romani. Aș aminti Columna cu superbele sale sculpturi. Nu se cunosc nume de pictori romani, de unde cercetătorii au tras concluzia probabilității unor executanți veniți din Grecia, iar dacă au fost și romani, aceștia s-au format la școala emigranților greci. Ca și mozaicurile și frescele au fost executate după o tematică strict grecească și anume, Legendele. Evident, se pune întrebarea, de unde au avut modelele? Se pare că unii generali romani au adus cu ei tablouri și statui jefuite în cursul cuceririlor din bazinul mediteranean, după care au început să apară copii după acestea, mult căutate de clasa bogată. Pompei și Herculaneum, care erau un fel de stațiuni la mare, abundă în astfel de lucrări.

După Colecția de Mozaicuri am vizitat Camera secretă unde sunt expuse lucrări cu temă sexuală. Aici am văzut primele fresce unde personajele nu puteau fi altele decât Venus și Marte în diverse ipostaze. Și nu numai.

Am coborât scara impunătoare dominată de statuia Regelui Ferdinando I Borbonio, creatorul muzeului. I-am admirat în mod deosebit, bordura tivului de la mantia lucrată în marmoră și faimoasele sandale romane.

După Colecția Preziosi despre care voi încerca un alt capitol, am trecut prin ușile deasupra cărora sta scris, AFFRESCHI.

Organizată într-o colecție unică de-a lungul a mai multor săli, de o valoare inestimabilă, toate au fost recuperate de sub ruinele orașelor îngropate de erupția Vezuviului. Atât dezlocarea lor din teren cât și alocarea în sălile muzeului a fost o muncă, aș spune titanică pentru arheologi și restauratori. Iar rezultatul, unul pe măsură!

În prima încăpere, majoritatea frescelor sunt mici, de un roșu intens, înrămate ca de altfel întreaga colecție, cu rame foarte înguste de culoare maron, pentru a pune în lumină lucrarea. Sunt aranjate pe grupuri a câte 3-4 sau 9-12, nu mai mult.

Zeița Fortuna scoasă de la Pompei (în greacă Tyche), este personificarea norocului. În mâna dreaptă poartă o potcoavă, semn al norocului, iar la picioare o roată, o „roată a norocului” sau poate fi o timona, ea cârmuind destinul oamenilor. Când e legată la ochi, simbolizează Justiția.

Perseu și Andromeda de proveniență tot pompeiană. Perseu a tăiat capul Meduzei și a salvat-o pe Andromeda din ghearele unui monstru marin. Ea era fiica regelui Ethiopiei și a Casiopeei. În emisfera boreală există Constelația Andromeda situată la sud de Constelația Casiopeea.

În același grup de fresce se uită țintă la noi, Poeta Sapho, cu un condei dus la gură, într-un moment de inspirație poetică. A trăit în insula Lesbos între 625-580 î. Hr. A scris elegii pe temă erotică, era lesbiană, nume ce derivă din cuvântul Lesbos.

Într-un alt grup de șapte mici fresce în tondouri, am recunoscut brutarul din Pompei. El, Brutarul Paquino Proculo și soția sa, singurii într-un cadru pătrat, ne privesc de parcă ar fi într-o fotografie. Și pâinea pe care o scotea din cuptor, a carbonizat-o cenușa și lava fierbinte prăvălite ca un torent peste oraș.

Am admirat o Tânără scriind o scrisoare, o frescă scoasă din zona vezuviană, scrisoare „șterpelită” și carbonizată instant, odată cu autoarea și frumoasa figură aflată în spatele ei. Câtă finețe și expresivitate la aceste femei și ce soartă!

În alt grup de 12 fresce, se distinge o pereche de dansatori extrași de arheologi dintr-o zonă necunoscută. După vălul purtat, pare a fi Afrodita. Oricum, mișcarea este redată magistral! Alături, Zeița Atena recunoscută după cască și capul Meduzei pe piept, alte ornamente, resturi de frescă, un alt cap al Meduzei, siluete svelte de cai, bucăți rupte, descompletate și deteriorate de tăvălugul fierbinte, toate de-a valma, acoperite de cenușa vulcanică și scoase la lumină, cu multă migală și dăruire de arheologi după aproape două milenii.

Cinci fresce pe fond deschis la culoare cu rățuște, altele cu amorași și personaje neidentificate (de mine) sunt frumos grupate în altă încăpere.

În sala LXXVII (77) am fotografiat, ca de altfel în tot muzeul, frumoase modele romboidale cu amorași și păsări în medalioane, scoase din Villa Arianna din Stabiae. Și tot din Villa Arianna, o Nereidă cu pantera marină. Cine erau aceste Nereide? 50 la număr, aceste nimfe guvernau Marea Mediterană ajutându-i pe marinari prin îndepărtarea furtunilor din calea lor. Ei, dar nu toate erau așa darnice!

Cele mai multe fresce au fost scoase din Pompei, poate și datorită faptului că Herculaneum a fost puțin excavat. O încăpere întreagă este rezervată frescelor scoase din Casa del Centauro cu scene din legenda Centaurului și cum acesta a fost răpus de Teseu.

Timpul acordat acestor frumoase lucrări ce evocă viața plină de culoare a locuitorilor din zona golfului aflat la picioarele vulcanului Vezuviu, nu consider a fi un timp pierdut, ci din contra, un mare câștig.

Aș încheia vizita la Colecția de fresce a Muzeului Național de Arheologie din Napoli, cu câteva superbe Menade, fresce stabiene pe un fundal bleo cu „Flora” , „Leda cu lebăda” și „Diana” . Aceiași întrebare, cine erau Menadele? După cum am văzut în reviewul anterior, erau nimfe ce-l însoțeau pe Dionissos, femei uneori furioase, despre care legenda spune că l-au omorât pe Orfeu, cel care, cu lira sa a domolit furtuna în timpul expediției argonauților în căutarea lânii de aur. Legenda e lungă și frumoasă! Conform istoricilor, el a trăit în Tracia.

După mai bine de o oră petrecută numai printre frescele vezuviene, ne-am acordat un răgaz bine meritat la ieșirea din muzeu.

Doresc să aveți parte de aceiași bine meritată odihnă, după vizitarea acestui muzeu!

Muzeul Național de Arheologie din Napoli este unul din cele mai mari, poate chiar cel mai mare, văzute de mine.

Posibilități de relaxare și de servit o cafea există la fiecare sector al muzeului.

---

VIZUALIZĂRI: 356 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI