Muzeul Memorial ”Alexandru Vlahuță” - un obiectiv interesant aflat printre podgoriile vrâncene

TIPĂREȘTE

Între municipiile Râmnicu Sărat și Focșani, la 200 de metri de drumul E85, un obiectiv interesant se află ascuns printre podgoriile din apropiere. În ciuda faptului că este aproape de noi, am amânat de mai multe ori o vizită acolo din diverse motive. În urmă cu vreo două zile însă am găsit timpul necesar pentru a vizita Muzeul Memorial ”Alexandru Vlahuță” din satul Dragosloveni, comuna Dumbrăveni, județul Vrancea. Am făcut precizarea completă referitoare la locul în care se găsește acest obiectiv întrucât în județul Vrancea mai există încă un sat numit Dragosloveni, acesta aflându-se în apropiere de stațiunea Soveja.

Pe la ora 10.30 am plecat la drum și după mai puțin de jumătate de oră am ajuns la poarta muzeului memorial. La 21 de kilometri de Râmnicu Sărat pe direcția Focșani se desprinde din DN2/E85 un drum secundar spre stânga, aceasta fiind calea de acces către obiectiv. Deși drumul secundar are câteva gropi, distanța până la casa memorială este mică, astfel că se poate ajunge fără mari probleme. Noi am mai înaintat puțin și am întors mașina, parcând apoi pe marginea drumului la umbra unui prun.

Din exterior am văzut că locuința este înconjurată de un gard din lemn vopsit și printre zăbrelele rare am aruncat o privire în curte, unde câțiva arbori înalți și stufoși ascund oarecum casa de privirea trecătorilor. Am ajuns imediat la poartă și am remarcat programul de vizitare: luni și marți – închis, în restul zilelor deschis în intervalul orar 09.00 – 16.00. O plăcuță de pe stâlpul porții ne-a arătat că ne aflăm pe strada Alexandru Vlahuță, la numărul 1.

Am intrat pe aleea asfaltată care avea să ne conducă pașii spre bustul lui Alexandru Vlahuță, a cărui privire pare a se îndrepta către munții Buzăului și ai Vrancei, locuri atât de dragi lui, pe care le-a colindat la pas și apoi le-a prezentat cu atâta măiestrie în cunoscuta operă literară ”România pitorească”! Și ce locuri, mi-aș permite să completez eu! Am călcat și noi pe urmele scriitorului în câteva rânduri, vizitând unele dintre plaiurile aflate în zona noastră care l-au inspirat: am fost la Meledic, deasupra bulgărelui de sare din munții Buzăului, ne-am aventurat către mănăstirea Găvanu și am urcat pe valea Râmnicului, spre legendele cu uriași auzite la Vintileasca!

Pe o placă de marmură amplasată pe soclu este notată perioada în care a trăit scriitorul: 5 septembrie 1858 – 19 noiembrie 1919.

Dintr-un colț al curții s-a îndreptat către noi muzeografa, dumneaei realizând pentru început un scurt istoric al muzeului memorial pe care urma să-l vizităm. Am luat loc cu toții pe două băncuțe din apropiere și am ascultat cu atenție. Am reținut că Alexandru Vlahuță s-a căsătorit în anul 1905 cu Alexandrina Gâlcă, o femeie bogată, soră a prefectului de Râmnic. Pentru Vlahuță acest mariaj a fost a treia căsătorie; Alexandrina era fiica unui moșier și deținea în satul Dragosloveni un conac aflat între podgoriile din zonă. Vlahuță s-a mutat aici împreună cu soția lui și în această casă primeau numeroase vizite din partea mai multor oameni de cultură ai vremii cu care Vlahuță legase prietenii trainice. Astfel, în casa de la Dragosloveni au pășit, printre alții, personalități precum Nicolae Iorga, I. L. Caragiale, Octavian Goga, Barbu Ștefănescu-Delavrancea sau Nicolae Grigorescu.

În perioada răscoalei țărănești din anul 1907 această locuință a fost vandalizată însă scriitorul a refăcut-o ulterior; o modificare importantă a fost adăugarea unui cerdac din care lui Vlahuță îi plăcea să privească în zare pe deasupra viilor către gara Gugești, unde trenurile opreau și musafirii coborau pentru a-l vizita.

În timpul Primului Război Mondial, Vlahuță a fost nevoit să plece de la Dragosloveni împreună cu familia, ulterior această casă suferind avarii pe timpul puternicelor bombardamente din zonă. Scriitorul s-a retras inițial la Bârlad, decedând apoi în anul 1919 la București.

Vlahuță nu a mai avut timpul necesar pentru a reface această locuință, însă lucrurile nu aveau să rămână așa. Soția scriitorului a restaurat casa și aici a fost inaugurat în data de 31 octombrie 1926 ”Așezământul cultural Alexandru Vlahuță”. Soția lui Vlahuță s-a mai gândit să înființeze într-o aripă a locuinței o școală de gimnaziu pentru fete, venind astfel în ajutorul celor săraci din zonă care nu aveau posibilitatea de a-și da copiii la școală. Această școală de menaj și gospodărie a funcționat până în anul 1948.

După 1950 casa a trecut încă o dată printr-o serie de reparații și interiorul a fost completat cu mai multe piese de mobilier și cu obiecte, documente sau publicații care au fost adunate cu scopul de a se înființa Muzeul Memorial ”Alexandru Vlahuță”, a cărui inaugurare a avut loc în data de 28 septembrie 1958. Prin această inaugurare s-a celebrat în casa de la Dragosloveni un secol de la nașterea scriitorului.

Preț de câteva minute am ascultat în liniște explicațiile muzeografei, mângâiați de vântul domol murmura printre frunzele copacilor din jur. Am fost poftiți apoi să intrăm pentru a vizita interiorul muzeului.

Am intrat într-o încăpere generoasă, aici fiind salonul de primire, locul unde Vlahuță își întâmpina distinșii oaspeți. Mobilierul vechi dar bine întreținut, scaunele înalte cu spătar așezate în jurul mesei de sufragerie sau tablourile expuse recreează atmosfera elegantă de epocă; un bust al scriitorului este așezat pe un soclu de lemn și acesta privește către masa unde petrecea odinioară clipe frumoase alături de prietenii săi.

În stânga am intrat într-o încăpere în care există vitrine cu obiecte personale ale lui Vlahuță, iar o serie de fotografii expuse aici realizează o prezentare a scriitorului și a familiei sale în diverse etape ale vieții. Am remarcat binoclul prin care Vlahuță privea spre gară în așteptarea oaspeților săi, dar și mai multe manuscrise de-ale sale.

Într-o altă cameră de la parter a fost amenajat un spațiu cu mobilier tradițional, specific locului de naștere al scriitorului; divanul, ștergarele cu motive populare, preșul colorat așternut pe podeaua lăcuită sau măsuța joasă cu linguri de lemn și câteva vase de ceramică, toate acestea constituie zestrea interesantei încăperi. Ca o mențiune suplimentară, voi adăuga faptul că Alexandru Vlahuță s-a născut în satul Pleșesti, în prezent localitatea Alexandru Vlahuță din județul Vaslui.

Nici soția autorului, cea care are un mare merit în realizarea acestui muzeu, nu putea fi uitată. Într-un spațiu alăturat se află atelierul de lucru al doamnei Vlahuță: mai multe țesături înflorate sunt atârnate pe câteva suporturi, amintind de specificul unei încăperi tradiționale țărănești.

În celelalte camere de la parter am mai putut admira alte piese de mobilier, câteva volume de poezii ale autorului, precum și o măsuță cu două fotolii micuțe; dormitorul este un alt loc elegant.

Am ajuns astfel în dreptul scării care avea să ne conducă pașii către etajul locuinței, unde am vizitat alte două încăperi. Dacă în prima cameră de la etaj imaginile cu personalitățile vremii ocupă majoritatea spațiilor, cea de-a doua încăpere este biroul scriitorului, spațiul în care truda și condeiul său meșteșugit făureau operele literare. Din birou am deschis o altă ușă și am ajuns în cerdacul atât de drag lui Vlahuță, spațiul generos în care scriitorul asculta șoaptele vântului printre ramurile teiului din curte în așteptarea musafirilor.

Și asta nu a fost tot ceea ce am vizitat aici! Am ieșit în curte și doamna muzeograf ne-a condus la o anexă din spatele casei, unde sunt adăpostite două mijloace de transport care au aparținut familiei Vlahuță: un car și un docar. Carul are dimensiuni impresionante și era tras de patru boi; docarul este o trăsură în care scriitorul își plimba oaspeții printre podgoriile Vrancei.

Am mai zăbovit câteva minute prin curtea locuinței, bucurându-ne de umbra generoasă, apoi am plecat, cu promisiunea că vom reveni aici! Înainte de a finaliza prezentul articol, voi preciza tarifele pentru vizitarea muzeului memorial: 4 lei/adult (fără taxă foto sau video separată). Pentru elevi, studenți, veterani de război sau persoane cu handicap se percepe 1 leu, iar grupurile organizate de adulți și pensionarii vor plăti câte 2 lei de persoană.

În încheiere, vă recomand să vizitați muzeul memorial ”Alexandru Vlahuță”, un obiectiv care păstrează o parte din personalitatea celui care a scris monumentala operă literară ”România pitorească”! O altă casă memorială ”Alexandru Vlahuță” pe care noi am vizitat-o în urmă cu doi ani există în satul format în jurul mănăstirii Agapia.

Tot ca informație suplimentară, merită amintit faptul că în municipiul Râmnicu Sărat există Colegiul Național ”Alexandru Vlahuță”, iar în fața acestei instituții de învățământ este amplasat pe un soclu de beton bustul scriitorului.

Călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 2123 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI