GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEPe la sfârșitul anului trecut v-am dus într-o mică vizită în Crângul de la Petrești, de lângă Focșani. Vă spuneam despre acest frumos parc că este o oază de pădure în plină câmpie. Nu e Focșani vreo mare metropolă dar, un parc e oricând bine venit :alei, aer curat, liniște, plimbare în aer liber.
Ei, în afara naturii, Crângul de la Petrești ne mai oferă și o variantă de pierdut timpul cu oarece folos și anume Muzeul Satului Vrâncean. Vă sfătuiesc să nu strâmbați din nas, nu spun că e vreun Muzeu super-extra-mega, muzee din astea sunt destule prin țara noastră. Dar, nici nu trebuie s-aruncați cu pietre înainte de a-i da o șansă. Nu de alta, chiar merită o brumă de-ncredere și-n plus, o să vedeți, e o plimbare utilă și plăcută.
Mai spun că mulți dintre noi avem rude care au stat” la țară” și ducem melancolia vremurilor de-atunci, mai ales c-aveam cea mai importantă calitate, cea de” nepot” . Băi, tată, când ești” nepot” ești un mic tartor, ai o pereche de suflete, sclavii tăi, cu numele generic de” bunici” , care te păzesc ca pe ochii din cap și care-ți îndeplinesc orice moft, multe din ele la care nici nu gândeai.
Plus că, adevărata natură o învățai acolo: puii de găină, cele mai frumoase-pufoase gheme galbene, puii de mâță, la care te puteai stropși, dar, nu prea mult că dacă te zgâriau începeai să urli și, apoi, împreună cu bunicul ori bunica plecai pe urmă în campanie de pedepsire, că ăia mari te-nvățau cuvântul” Zât!” , producător de oarecare teamă în neamul pisicesc.
Cățeiii care te lingeau pe-obraji până cădeai în cur, gâștele și rațele, cu care, uneori împărțeai băltoaca făcută-n curte, cuibarele găinilor de unde erai învățat s-aduci comoara de aur :ouăle, puse-n poala făcută din maieul cu care erai îmbrăcat, mă rog, câte și mai câte.
Dacă era vară, începeai să te cațeri prin pomi după te miri-ce aguridă sau acrituri, îți beleai bucile și-ți juleai genunchii când voiai să cobori, pentru că, nu-i așa, e simplu să urci, nasol e vii la vale, sub control autonom, nu din cauză de gravitație.
Bun, asta e imaginea idilică și, știți ceva: pe-asta e bine s-o păstrăm în inimile noastre, pentru că e pură, așa cum sunt trăirile oricărui copil.
Acuma, nah, Muzeul Satului nu-nseamnă neapărat ceea ce am spus eu, mai sus, dar, esența pe-aici rămâne, viața parcă respectă mai mult legile firii și-ale naturii, la sat, unde ritmul zilnic nu e dat de orarul autobuzului de linie, nu ești disperat după locul de parcare și nici nu depinzi de orarul cine știe cărui Mall. Ceasul deșteptător aleargă, dis de dimineața, după grăunțe, prin curte, câinele nu e maidanez iar pisica chiar prinde șoareci, e un animal util, nu e unul de companie.
Nu e doar un lait motiv vorba că” Veșnicia s-a născut la sat” , cred c-ar trebui să privim satul autentic ca pe trecutul viu din care ne tragem esența, viitorul chiar, noi, ca oameni sau, ca nație dacă vreți.
Știu că vi se pare că sunt prea serios și vreau să vă liniștesc, sunt cu pastilele la zi, am a treia doză făcută la termen și, nu, nu m-a călcat trenul. E chiar trăirea mea, ceea ce mă face cu atât mai periculos, așa-i?
Ei, ca să nu mă judecați, vă mai pun o melodie de-aia, fără vorbe: https://www.youtube.com/watch?v=aBf5eysonwQ și vă salut, cu respect, haidi, pa!
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
Muzeul Satului Vrâncean nu putea avea o locație mai bună decât cea din Crângul de la Petrești. Aici, în pâlcul ăla de pădure este locul perfect pentru un asemenea muzeu, departe de zgomotul orașului, mirosul de banzină arsă sau mai știu eu ce altceva.
Strict matematric, Muzeul Satului este o secție a Muzeului Vrancea, a fost înființat în 1977.
În prezent conține un număr de 73 de clădiri, locuințe și anexe gospodărești, clădiri ce adăpostesc instalații de tehnică țărănească sau din cele care au avut rol administrativ. În interiorul acestora veți putea vedea obiecte de uz casnic, de îmbrăcăminte, mobilier și alte instrumente folosite la munca ogorului, creșterea animalelor sau alte activități gospodărești.
Locațiile au fost reconstruite folosind exact tehnica și materialele originale din zonele de unde au fost aduse.
Mediul înconjurător este foarte bine întreținut, accesul spre clădirile exponat este extrem de ușor. E drept, în interior se păstrează o distanțare firească față de exponate, dar poți vedea totul. În general construcțiile sunt relativ simple, austere, c-așa-s vrâncenii, oameni duri și simpli. V-am mai spus, noi nu vedem lucru de-ocară balada” Miorița” , faza cu” cel vrâncean” , noi nu ne-am chema mamele dacă ar fi, la o adică de furat oile, mai ales dacă-s ale noastre!
Marea majoritate a caselor au o tindă, pe mijloc, din care se intră, stânga-dreapta în încăpreile de locuit. Mobilierul este și el simplu, deloc în exces, pe pereți sunt scoarțe sau covoare. Camere mici, ușor de încălzit, dar utile!
Anexele sunt în ton cu construcțiile locuințelor, uneori sunt amuzante când vezi că butoiul de vin e mai mare decât casa în sine. Dar, hei, sunt case din Vrancea! :))
Rezumând, nu spun că dacă ați venit în Focșani și n-ați vizitat Muzeul Satului veți regreta de dat în depresie. Dar, dacă ajungeți și-l vedeți, cu atât mai mult va sta depresia departe de voi! Mai ales că bugetul nu vă va fi afectat de moarte: 8 lei pentru adulți, 4 lei- pensionari și grupuri organizate, 2 lei- elevi, studenți, plozii de curs primar și grădinițe intră gratis.
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
În asemenea loc chiar trebuie să vii să vizitezi fără încrâncenare, fără ochi critic. E o plimbare liniștită și lungă cât vrea fiecare. Mai ales că ajută să vezi că țăranul român n-a fost chiar așa, o cârtiță, a avut personalitatea lui cu nimic mai prejos față de alte nații. Mie mi-a plăcut! Maxim!!!
Trimis de Yersinia Pestis in 17.02.22 15:33:25
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în FOCȘANI.
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
@Yersinia pestis: Perfect... adevărat! Copilăria la țară e o adevărată binecuvântare în cele mai multe cazuri... Sau, mă rog, era... Lucrurile s-au schimbat mult și în lumea satului, în ambele direcții. Eu mă bucur că am copilărit „la țară” .
Prin 2015 m-am plimbat și eu prin satul vrâncean în aer liber din preajma Focșaniului (vezi impresii) și mi-au plăcut construcțiile specifice Vrancei.
Numai bine!
@Yersinia pestis:
„ Anexele sunt în ton cu construcțiile locuințelor, uneori sunt amuzante când vezi că butoiul de vin e mai mare decât casa în sine. ”
O fi practic? Eu nu îl uit pe bunicul, care spunea (referindu-se la el însuși): Moș Grigore doar o dată dă cep la butoi. Știu, ție nu trebuie să îți traduc, dar pentru neinițiați: de la momentul t_0 al scoaterii cepului, până în momentul t_1 = t_0 + 1 săptămână, al golirii butoiului, un număr de bărbați se adunau în jurul acestuia și munceau din greu. După care se mutau la butoiul lui Moș Vasile, apoi la cel al lui Nea Gheorghe etc.
Ei bine, în tot acest timp, vana era astupată doar cu un știulete rupt, să se poate umbla des la conținut. Prin urmare, mai apăreau accidente de muncă.
Dacă butoiul e prea mare, un astfel de accident poate avea urmări extrem de grave, în sensul că se poate risipi bunătate de vin.
Lucrurile trebuie făcute păstrând o justă măsură, zic eu.
(Aceste fapte de bravură se petreceau iarna, de pe la Sf. Ion până către intrarea în Postul Mare, când începeau muncile câmpului. Și numai în locul femeilor din sat să nu fi fost în perioada asta.)
@tata123 ????: Da, modernismul ne-a lovit pe toți, așa e și asta nu-nseamnă că e chiar bine!
@adso: Ei, starea asta de revelion prelungit avea și părțile bune, politica demografică era în creștere.
Altfel, știi cum se spune, vinul e bun atunci când îl bei și cu altcineva! Deși, după starea euforică survine faza de scandal când ți-aduci aminte de toate datoriile altora către tine. Și, de-aici, și atitudine” oțărât nr 2” când ai chef de ceartă și ai impresia că ești bărbat doar dacă te ții bățos, vorbești tare și te bați cu pumnii-n piept. Refluxul vine după câteva pahare (ulcele) în plus, care te duc la starea” beat țolic” sau, mai grav” beat pișat” , când se duce dreaq toată mândria!
@webmasterX: Da, dar videourile pe care le-am încărcat la review?!
@Yersinia pestis: Am avut - și avem încă - probleme cu interfața pentru video / youtube.
Au fost afectate toate clipurile trimise ieri (și azi)
-
Până una alta, pe-ale tele le-am încărcat manual, acum vreo 3 minute
@webmasterX: Da, dar videourile pe care le-am încărcat la review?!
Mutat, la reorganizare, în rubrica «Muzee în Focșani» (nou-creată, între timp, pe sait)
Am trecut si eu prin zona in perioada Craciunului, asa ca nu ma asteptam sa fie deschis, pur si simplu iesisem la plimbare cu sotul care este din Focsani.
Crangul nu era prea populat, lumea fiind inca preocupata de bunastarea mesei e Craciun, dar era o liniste atat de placuta incat m-am bucurat de fiecare clipa petrecuta la plimbare.
Mi-ar placea ca locul sa fie ceva mai dezvoltat, sa fie un punct de atractie pentru mici si mari, pentru perechile de indragostiti, avand in vedere ca este atat de aproape de oras.
Astept sa vina vara si sa ajung sa vad si eu Muzeul Satului, l-ai prezentat foarte frumos si chiar arata bine.
Felicitari, votat cu mare drag.
Câtă nostalgie!!!
De câteva ori am început să citesc și tot de atâtea ori l-am închis... acum am starea necesară să citesc și să mă plimb prin copilăria mea... pentru că asta ai făcut la începutul articolului, m-ai făcut să retrăiesc momente din copilărie...
Eu am stat la țară și veneau verii de la oraș la bunici... Am avut noroc de bunici și străbunici... neamul lui Pegu era mare... ce amintiri frumoase...
Cred că este și mai frumos vara prin Muzeul satului vrâncean, dar și acum mi-a plăcut plimbarea!!!
Am îmbătrânit de am atâtea nostalgii, dar bine că am mintea întreaga și îmi pot aminti... sau...
În rest numai de bine!
@mishu: Crângul din Petrești este, cu adevărat, frumos. Are și loc de joacă pentru copii, alei prin pădure spre observatoare, piste pentru bicicliști. Indiferent de anotimp plimbările sunt plăcute!
Muzeul Satului are un” ce” al lui, arată îngrijit și este liniștit. Arată chiar ca un sat, te miri că lipsește lumea pe ulițe, N-am postat decât 20 de foto din cele peste 80 făcute, alegerea lor a fost făcută la-ntîmplare. Merită o vizită, nu vei regreta!
@ANILU: Culmea, eu n-am prins niciun bunic în viață, dar, am avut o mătușă unde am stat verile. Și, da, am trăit cum am descris toate din articol! În plus, am avut cea mai frumoasă jucărie, un ied, animal de companie. Și iepuri de casă, și mâțe și căței, mă bătea gânsacul și mă bălăceam cu rațele, casa mătușii avea-ntr-n capăt al curții o gârlă.
Mă-nțepam în urzici când exploram malul gârlei și-mi agățam bucile în gardul din plasă de sârmă peste care voiam să trec, pilej de plânsete amare, liniștite doar cu o lingură de dulceață de vișine (cea mai bună, ever!)
Cred că de aceea copilăria este atât de frumoasă, totul este o cunoaștere continuuă!
@Yersinia pestis: tare frumos muzeu.
Și în ecouri folosiți și tehnici de marketing. Păi cum vine asta domnule? 20 din 80 alese la întâmplare. Păi e frumos? Parcă ne-ați spune ca pentru restul trebuie sa venim în vizită.
Oricum eu cred ca orice muzeul al satului are ceva special. Până acum unul singur nu m-a impresionat, nu spun care să nu-i supăr pe cei din zonă.
De unul m-am îndrăgostit iremediabil, Muzeul satului din București - pe care l-am străbătut în vreo 4 ore, având tocuri de 12 în picioare. Eram mică și naivă, nu-mi inchipuiam ce ma așteaptă, altfel mă încălțam și eu ca oamenii normali.
Mai am un museu pe lista de obligatoriu de văzut, Astra Sibiu, dar cine știe când s-or alinia astrele.
Mi-ați amintit de copilăria la țară, defapt eu am stat la țară până să mă mărit, dar perioada copilariei e specială. Mamaia și tataia chiar erau deosebiți. Oare cum putea să meargă o femeie singură cu 2-4 nepoți după ea, cu traista cu mâncare, vreo 4 kilometri, pe jos, la fân unde erau bărbații. Dacă trecea o căruță și ne lua bibe, daca nu tot bine. Mașini nu prea erau pe vremea aia. Ce bine ar fi fost să am mintea de acum atunci, i-aș fi apreciat mai mult și aș fi pus mâna pe creion să notez povestile lor din vremea razboiului, foametei, dezvoltării satului, etc. Am văzut recent ceva ce mi-a plăcut foarte mult
"Ca să fiu bătrân și înțelept acum, mai întâi am fost tânăr și prost"
așa și eu acum când e prea târziu. Măcar am rămas cu faptul ca nu pot trăi la bloc, deci am casă dar cu un singur animal - o mâță care normal e pedepsită când îmi atacă odrazlele.
Dumneavoastră ați avut război cu gânsacii eu cu cocoșii. La pisici le zicem câț, când se revoltau.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2016 Muzeul Memorial ”Alexandru Vlahuță” - un obiectiv interesant aflat printre podgoriile vrâncene — scris în 23.07.16 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- May.2016 Muzeul Vrancei, Secția de Istorie din Focșani - O incursiune interesantă în trecut — scris în 24.05.16 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Sep.2013 Casa memorială Alexandru Vlahuţă – Dragosloveni — scris în 06.09.13 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2011 Vrancea – arhaism și tradiție: Muzeul Satului Vrâncean — scris în 30.12.15 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată