GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTETu vei pleca din lume
Dar ce ai spus prin scris sau grai,
Sau lași prin pilda care-o dai,
Pe mulți, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume! "
În toamna aceasta obligații de fii către părinți ne-au dus, aproape neprogramat, într-o zonă dragă nouă, pe care oricum o trecusem într-o listă a anului viitor, dacă Pantokratorul ne prelungește mandatul pe acest Pământ, fapt pentru care nu putem face nimic necinstit noi muritorii, căci fotoliul în parlamentul vieții îl primim fiecare fără alegeri, fără mită, fără țigăneală. Așa că nu se putea să lipim mai bine acestui drum decât o vizită la Nică a Petrei, la nenea Popa la Târpești, la acel Cassanova al naturii munților Neamțului dar și pe la cele locuri sfinte, vechi, cele adevărat ridicate la vremea lor din inimă și cu un scop mult mai duhovnicesc decât cele ce se ridică azi, asemeni farmaciilor și cazinourilor, la orice colț de stradă. Drumul nostru spre Ierusalimul ortodoxiei române cum o numea cineva, Mânăstirea Neamț, aflată la 12 km de Cetatea Neamț, avea să treacă pe lângă un nou lăcaș de cult, necunoscut pentru noi, dar izbitor de vizibil de pe șosea, Catedrala "Sf. Ion Iacob Hozevitul" de la Seminarul Teologic Neamț.
Mânăstirea Neamț este un loc de o valoare culturală aparte pentru noi românii, nu doar prin viața duhovnicească de aici dar și pentru promovarea culturii scrise, aici trăind o vreme Veniamin Costachi (n. 1768 - m. 1846), mitropolit și uneori caimacan al Moldovei, cel care avea să deschidă calea învățământului public, ortodox dar și laic, insistând pe lângă un domnitor al acelor vremuri să instituie "eforia școlilor românești", echivalentul astăzi al ministerului educației. În învățământul laic rolul mitropolitului a fost enorm, despre asta însă într-un articol viitor.
Seminarul Teologic Liceal Ortodox "Veniamin Costachi" a împlinit anul trecut 160 de ani de existență acreditată prin hrisov domnesc al lui Grigore Alexandru Ghica, deși o formă de învățământ, chinuit prin mansarde și alte spații insalubre ale Mrii. Neamț, exista deja înaintea acestei date. Despre clădirea frumoasă în care, în octombrie, deja studiau elevii, nu pot decât să pun una două poze. Despre istoria zbuciumată a seminarului, prilejuită nu neapărat de perioada comunistă cât de patimile mult prea pământești ale unor slujitori ai Domnului, nu are rost să comentez, important este că această școală funcționează și azi.
Dar în curtea seminarului, la mică distanță de Mrea. Neamț, a apărut de ceva timp o biserică mare, o catedrală, pictată și pe exterior, imposibil de ratat din drum chiar dacă există o perdea de pomi. Este izbitoare asemănarea cu Voronețul, doar că albastrul de aici nu are taina celui vechi, nu are dăruirea artistului ce a trudit asupra acelor pereți în alte vremuri, mult mai vitrege și în care pictorul, "zugravul bisericesc" era în comuniune cu Domnu'. Pot să spun, doar părerea mea, exteriorul privit și ca arhitectură, nu numai pictura, este o copie a Voronețului și este singura biserică cu pictură exterioară din jud. Neamț. De aceea, pentru pictura ei frumoasă, într-un material bisericesc este numită "Voronețul Neamtului".
Biserica seminarului este târnosită sub ocrotirea Sf. Ioan Iacob de la Neamț zis și Hozevitul, din zona Dorohoi, care a trăit între anii 1913 și 1960. Este singurul sfânt român născut și trecut printre sfinți în sec. XX. Viața și-a petrecut-o în Mrea. Neamț și în Bethleem, a fost deținut de război în lagărul pentru călugări de pe Muntele Măslinilor, este hirotonit diacon și apoi preot la biserica Sfântului Mormânt, apoi Patriarhia Română îl numește egumen la schitul românesc Sf. Ioan Botezătorul de pe Valea Iordanului, dar renunță la aceste funcții bisericești și se retrage într-o peșteră, Chilia Sf. Ana, în aproprierea și sub ascultarea unei mânăstiri din pustiul Hozeva. Aici, după 8 ani de viață aproape singur, doar cu un ucenic, Ioanichie, moare la 47 de ani. Este înmormântat în peștera în care trăise iar după 20 de ani de la moarte, trupul rămas întreg și neputrezit, este mutat în biserica mânăstirii Sf. Gheorghe Hozevitul, slujba fiind făcută de patriarhul Ierusalimului din anul 1980. În 1992, Sinodul BOR îl trece în rândul sfinților iar la 31 ianuarie anul acesta Patriarhia Ierusalimului a oficiat canonizarea în rândul tuturor sfinților.
În cinstea acestui sfânt s-a ridicat în curtea seminarului nemțean o catedrală, într-un timp record, demn de povești: la 5 august 1994 se ținea slujba de sfințire a începerii lucrărilor iar la 12 octombrie 1997, patriarhul Constantinopolului din acel an, alături de Patriarhul Teoctist și cel ce astăzi este Patriarhul Daniel, târnosea altarul, o slujbă laborioasă în care se pun moaște în altar, se "sigilează" în limbaj bisericesc, apoi "cămașa altarului" ce se leagă cu un șnur simbolizând sfoara cu care au fost legate mâinile lui Isus (procedura este mult mai complicată). Ceva ani după aceea, oricum după 2005, a fost terminată și pictura interioară. În 2015 a fost terminată pictura exterioară, în stil bizantin și tehnică fresco, frumoasă de altfel cu fondul acela albastru dominant și care a fost sfințită la 5 august, ziua hramului acestei biserici. Pictura respectă tradiția și normele iconografice bizantine în succesiunea tablourilor, redă momente din viața sfântului Ioan Iacob și a multor sfinți români, adoptă însă și teme noi precum "taina luminii" cu trimitere la lumina cerească și " taina muntelui", despre munții Neamțului și muntele Tabor unde sfântul a slujit, scene ce surprind urcușul și nevoile credinței adevărate, scene cu sfinți pictați după model bizantin dar cu puternice influente populare românești. Lângă ușa de intrare în biserică, în dreapta, se vede o zonă gri, nepictată, aceasta a fost lăsată intenționat așa. Se speră ca moaștele sfântului să fie aduse acasă de la mrea. din Hozeva și atunci se va picta momentul urcării raclei cu moaștele sfântului aici.
În interior biserica este puțin atipică, lipsește tâmpla caracteristică bisericii ortodoxe, altarul este liber și seamănă puțin cu cele catolice, practic aici nu sunt ușile împărătești și nici cele diaconești. Nu am avut pe cine întreba dacă rămâne așa sau urmează să se lucreze și catapeteasma. În racla sculptată din lemn de stejar și nuc, dedicată sfântului sunt numai degetul mic, camilafca (acoperământ pt cap ce are atașat un voal negru), mătăniile și ceaslovul vechi tipărit la Neamț, pe care a citit până la moarte. În mesajul sfințirii picturii exterioare, patriarhul amintea de Catedrala Neamului și spunea că a pregătit deja o raclă nouă din argint masiv, aurit, în care vor fi depuse o parte din moaștele sfântului atunci când vor fi aduse în țară. Din păcate, tocmai fotografia cu altarul nu mi-a ieșit deloc, m-am grăbit să nu fiu prinsă "furând", câteva credincioase, obișnuite ale locului, mi-au atras atenția că "părintele" nu v-a fi de acord cu ce fac eu, poze.
La subsol se află Paraclisul Sf. Vasile cel Mare, altarul aici are o tâmplă frumoasă de lemn.
Undeva în vasta curte s-a ridicat în 2001 o casă de oaspeți, Casa-Paraclis "Ierusalim-Hozeva", în formă de cruce, cu săli de conferințe, cazare, săli de masă și paraclisul "Pogorârea Sf. Duh", dedicată în special găzduirii gratuite, a tuturor pelerinilor din Tara Sfântă, dacă vor aduce la noi moaștele Sf. Ioan Iacob Hozevitul!
Am stat un timp așteptând, asemeni altora, ivirea unui preot sau diacon care să-mi lămurească câteva aspecte ale lăcașului, ceilalți oameni erau pelerini. Am privit picturile imense ale preafericiților patriarhi Teoctist și Daniel în chip de ctitori. Nu a venit nimeni așa că am plecat puțin dezamăgită. O întâlnire la Agapia cu o turistă pe care o găsisem acolo la seminar, mi-a confirmat că așteptarea a durat mult, foarte mult, probabil face parte din canoanele locale. Toate informațiile pe care le doream despre acest lăcaș le-am găsit însă prin paginile publicațiilor Patriarhiei Române, adunate greu, de ici colo, probabil un canon al meu ce trebuia trecut.
Dacă mergeți prin zonă, opriți și intrați. Este frumoasă, atrage prin coloritul atât de viu, copiat după bisericile sucevene. Din păcate m-am simțit departe de spiritul creștin ortodox, am vizitat o clădire interesantă în care nu am simțit acea smerenie care să mă facă să plec capul și nici să-mi fac sfânta cruce ortodoxă. Iar locul din curte unde se aprind lumânări pentru vii și morți, era trist și rece. Versurile de la început de articol aparțin Sf. Ioan Iacob de la Neamț! Oare cui îi pasă de asta într-un seminar de formarea tinerilor doctori de suflete?
Trimis de elviramvio in 07.11.16 18:09:49
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (elviramvio); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 47.26332330 N, 26.20814250 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Mănăstirea Neamț [Vânători-Neamț], TÂRGU NEAMȚ" (deja existentă pe sait)
Rog așteptați...
@elviramvio: Adevărate concluziile articolului... Biserica este o copie prin pictura exterioară și arhitectură, dar o copie care nu reușește să creeze fiorul acela spiritual, legătura între om și Divinitate. Pictura exterioară, de fapt scenele - registrele, nu se îmbină în mod curgător ca la Voroneț, etc.
Mă uit și la P17, la clădirea Seminarului... de ce oare nu au continuat să clădească în același stil corpul nou și au „trântit” un cub de beton în prelungire?
@tata123:
Am vrut sa scriu in articol, am renuntat dar uite ca in ecou o spun: in materialele pe care le-am citit la hotel dupa vizita acolo, se specifica ceva interesant, anume ca fiecare tablou pictat, fiecare ornament lucrat de preoti si elevi ai seminarului, era supus aprobarii celui mai inalt slujitor al Domnului din Romania si apoi executat!
Asa cum am spus, citind apoi enorm de multe pagini si despre seminar, acesta la un moment dat, inainte de comunisti, a avut activitatea suspendata tocmai pentru ca cei din fruntea lui nu se intelegeau la "trasul" banilor!
Cladirea seminarului este enorma, n-am intrat mai mult in curte sa nu am probleme. Daca mergeam ceva mai mult puteam fotografia si casa pelerinilor, o bogatie pe exterior, doar cat am vazut printre pomi. Nu era spital !!!!
@elviramvio: Mare dreptate ai în acest comentariu:
”locuri sfinte, vechi, cele adevărat ridicate la vremea lor din inimă şi cu un scop mult mai duhovnicesc decât cele ce se ridică azi, asemeni farmaciilor şi cazinourilor, la orice colţ de stradă.
La fel ca tine, de cele mai multe ori când am vizitat lăcaşuri noi de cult nu am simţit acea smerenie de care pomeneşti tu, nu am simţit că au fost ridicate "din inimă". De vină sunt poate densitatea şi dimensiunile prea mari ale bisericilor noi, opulenţa decorativă (vezi P04), nepriceperea artiştilor în a reda sentimentul de cucernicie ori nuanţele prea stridente ale picturilor, datorate folosirii vopselelor pe bază de chimicale, spre deosebire de pigmenţii naturali de pe vremuri.
Despre această "copie a Voroneţului" mărturisesc că nu ştiam, însă uitându-mă la poze nu pot decât să declar că prefer originalul.
@Carmen Ion:
Carmen, nici noi nu stiam, cand am mers spre Mrea. Neamt am vazut ceva din fuga masinii, ne-am oprit insa la intoarcere.
Nu inteleg de ce atat de multi bani tocati aici cand vechea manastire este la doi pasi, este cu traditie, are spatii enorme, are chiar oficiu postal propriu, cred ca se putea face doar o mica bisericuta pentru elevi si atat. Mai mult decat orice m-a deranjat pustietatea ei, acolo erau bieti oameni cu acatiste, lumanari si bani si asteptau sa le dea dar erau ignorati. Turista cu care ne-am reintalnit la Agapia era chiar revoltata dar in zadar.
@elviramvio: Biserica seminarului de la Tg. Neamț nu este singura biserică cu pictură exterioară din jud. Neamț. Biserica Mănăstirii Petru Vodă care-și sărbătorește hramul chiar astăzi (Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil) - puțin mai veche decât cea la care faci referire în articolul tău - este și ea pictată. Nu știu dacă s-a intenționat realizarea unei copii după Voroneț sau după vreo altă mănăstire bucovineană, celebră pentru pictura sa exterioară, dar ceea ce s-a obținut nu are nici pe departe valoarea vechilor picturi.
La fel ca și tine și probabil ca mulți alții, simțământul pe care-l am la intrarea într-un lăcaș vechi este cu totul diferit de cel pe care-l am la intrarea într-unul dintre lăcașurile "de carton" care au răsărit la ciupercile după ploaie.
@iulianic:
Multumesc pentru completari.
Chiar nu stiu de cealalta biserica pictata exterior si asa cum am mentionat in articol, cu greu am facut rost de informatii pentru aceasta, de pe mai multe pagini religioase, inclusiv predica sau discurs al patriarhului la una din sfintiri, cred ca cea din 2015. Intr-un material recent se spunea ca este singura din neamt pictata exterior. Este neplacut sa ajungi tu, ortodox, in asa lacas, chiar modern, dar sa nu te simti cumva ajutata sa-l intelegi sau macar sa gasesti o lumanare, cei ce asteptau in biserica aveau lumanarile aduse de ei. Banuiesc ca la sarbatori este mai organizat si in august la zilele Sintilor Nemteni, 5-7 aug., nu stiu.
@iulianic:
Revin, am gasit manastirea, am vazut in mare, pare superba si mult mai mica. Textul ce o insoteste insa imi lamureste de ce nu a fost mentionata in materialele gasite de mine, nu vreau sa comentez mai mult, insa acolo cred ca este si daruire crestina; daca ai fost, poate ne povestesti, te rog.
@elviramvio: Mănăstirea Petru Vodă din Neamț este una dintre numeroasele lăcașuri apărute după revoluție, deci mult după plecarea mea din Neamț. Eu nu am fost niciodată acolo, dar sora mea (care a fost) mi-a spus că drumul din Poiana Teiului până la mănăstire este foarte prost și nu m-a încurajat deloc. Până la moartea starețului Iustin Pârvu (2013), cel care a pus bazele sfântului lăcaș, la Petru Vodă veneau mulți credincioși în căutare de alinare. Acum nu mai știu.
Acolo, la Petru Vodă, un tânăr care ar fi vrut să se călugărească, dar nu a fost primit din cauza problemelor sale de comportament, vrând să se răzbune, și-a pus în gând să-l ucidă pe părintele stareț și duhovnic Iustin Pârvu. O gravă confuzie a făcut ca un alt călugăr vârstic să fie înjunghiat și ucis.
Iată de ce nu-mi place Mănăstirea Petru Vodă.
@iulianic:
Multumesc mult pentru raspuns. Am mai citit aseara despre ea si cum avem in plan un tur al Moldovei in viitor, vroiam sa stiu daca sa o includ pe lista. Oricum, o voi avea in atentie.
O zi frumoasa!
Am citit cu interes articolul având acest subiect atât de neobișnuit (un seminar teologic) și aș vrea să aduc câteva precizări:
O catedrală nu este numită astfel după mărimea ei, ci după calitatea ei de a fi sediul unui ierarh superior (de la episcop, inclusiv, în sus, adică arhiepiscop, mitropolit, patriarh etc.). Deci o catedrală este sediul unei eparhii, mitropolii, etc. Teoretic nu pot fi două catedrale într-o eparhie, dar practic, și mă refer la Novi Sad, Serbia, am întâlnit cazul a două catedrale (co-catedrală) în orașe diferite și în aceeași eparhie. De obicei o catedrală este o construcție mare, într-un oraș, dar, așa cum am spus,” funcția bate gradul” .
După stricta mea părere, în afara acelui albastru, e greu de făcut vreo paralelă între Voroneț și biserica de aici. În primul rând diferă mult arhitectura celor două biserici. În al doilea rând, este imposibil să vorbești despre pictura exterioară a bisericii de la Voroneț fără a te referi la uriașul tablou al Judecății de Apoi pictat pe întreg peretele vestic prelungit cu contraforți. La Neamț, din fotografii, nu am remarcat pictura Judecății de Apoi care, de altfel, ar fi greu de de pictat pe stâlpii pridvorului.
Confirm ce a spus @iulianic. În județul Neamț, mai este cel puțin încă o biserică pictată exterior (dacă nu mai multe). Biserica Mănăstirii Petru Vodă este în întregime pictată și în plus, pe întreg peretele vestic (adică exact ca la Voroneț) are aceeași uriașă pictură a Judecății de Apoi (desigur, nu identică)
Am vizitat de curând Mănăstirea Petru Vodă și drumul asfaltat se apropie mult de poarta mănăstirii. Mai era neasfaltat vreun kilometru, doi, dar fără probleme pentru orice mașină.
După cum am văzut scris în mai multe biserici (pentru-că m-a provocat și pe mine acest lucru), locul exterior unde se aprind lumânări se numește ” lumânărariu” . Termenul de” lumânărar” definește persoana care produce ±vinde lumânări.
@Lucien:
Bună seara Lucien. M-ai surprins cu acest ecou dar mă bucur. Pentru că acea clădire m-a intrigat atunci, am căutat mai multe informații și răspunsul primit de la un cunoscător se aseamănă cu părerile mele și ale celor care au scris ecouri aici. Și în nici un caz nu putea fi o catedrală, doar o biserică pentru studenții seminarului. Dar cum biserica noastră prin slujitorii ei ne surprinde zilnic...
Bisericile celebre cu pereții pictați în exterior au fost 12 în Moldova, de la Suceava până la Vaslui, toate ridicate sau doar pictate - și Voroneț - în timpul domniei lui Petru Rareș Vodă, fiul lui Ștefan cel Mare. Și toate, au avut obligatoriu, printre alte teme, pictura Judecății de Apoi. De ce? Simplu, sunt biserici cu influențe puternice sârbești în pictură, unele și arhitectural - Petru Rareș era căsătorit cu o sârboaică din familie excesiv de ortodoxă și influentă - iar acestea aveau tot obligatoriu această pictură în exterior. Să admitem că în Moldova noastră a fost o altă formă de globalizare, a religiei creștin-ortodoxe și nu o creație pur românească. Dar important este că sunt la noi. Din aceste biserici au rămas puține, unele patrimoniu UNESCO, altele au căzut. Cele două din Neamț - biserica seminarului și Petru Vodă - sunt noi, după 1990, fără valoare istorică și chiar artistic-spirituală (vezi și ecoul lui tata123) și sincer mă întreb ce interese sunt de a nu se conserva și refac cele medievale cu puternice accente postbizantine dar se construiesc altele noi (știi că Voronețul a fost la un pas de a pierde încadrarea UNESCO din vina administratorilor români).
Oricum, subiectul frumoaselor biserici medievale din Moldova este vast, interpretabil și legat tare mult de istorie, de căsnicii voievodale, de legăturile domnilor cu rușii, familiile balcanice, polonezii, grecii și ce o mai fi fost.
Mi-a făcut plăcere să-ți răspund. O seară bună!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2020 Biserica “Sf. Ioan Iacob Hozevitul” de la Seminarul Teologic Ortodox “Veniamin Costachi” - Neamț — scris în 05.10.20 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Mănăstirea Neamț - "Ierusalimul ortodoxiei românești" — scris în 25.09.20 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2020 Manastirea de calugari Neamt si rezervatia de zimbri Dragos Voda — scris în 15.07.20 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Oct.2016 Mânăstirea Neamț, căutând pe Pușkin — scris în 23.04.17 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ
- Jun.2016 Vizită la Mănăstirea Neamț - istorie și spiritualitate pe meleaguri nemțene — scris în 21.07.16 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- May.2016 Manastirea Neamt, un loc plin de istorie si credinta — scris în 03.05.16 de sebi_2569 din SOVATA [MS] - RECOMANDĂ
- Aug.2014 Manastirea Neamt — scris în 30.08.14 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată