Mănăstirea Neamț - "Ierusalimul ortodoxiei românești"

TIPĂREȘTE

Atunci când vine vorba despre obiectivele religioase din Moldova, gândul ne zboară de îndată la arhipelagul mănăstiresc din Bucovina și la splendidele sale biserici cu fresce exterioare. Dar nici Neamțul nu este mai prejos în privința obiectivelor sale religioase. De fapt, județul Neamț deține cel mai mare număr de mănăstiri și schituri din țară. O călătorie în ținutul Neamțului îți oferă posibilitatea de a vizita o parte din renumitele sale mănăstiri, unele importante pentru vechimea lor (Neamț și Bistrița), altele impresionante prin arhitectura lor unică între mănăstirile Moldovei (Pângărați), prin frescele lor deosebite (Agapia - cu interior pictat de Nicolae Grigorescu) sau prin înalta trăire duhovnicească (Sihla pentru viața de credință a Sf. Teodora de la Sihla).

Zona în care se află Mănăstirile Neamț, Secu, Sihăstria, Sihla, Agapia, Văratic, constituie centrul spiritual al Neamțului. În drumul către acestea, vei descoperi numeroase alte sfinte lăcașuri, unele despre care poate că încă nici nu ai auzit. Trebuie să ajungi măcar o dată la mănăstirile din Neamț, iar dacă ai făcut primul pas, cu siguranță vei dori să te întorci, să faci al doilea pas, apoi pe al treilea, pe al patrulea…

La Mănăstirea Neamț am fost de mai multe ori, dar pentru că anul acesta ne aflam prin preajmă, puteam rata ocazia de a trece din nou pragul celei mai vechi și mai importante vetre monahale din Neamț?

Mănăstirea Neamț se află la 16 km de Târgu Neamț și la aprox. 5 km de întâlnirea a două vechi drumuri comerciale - primul venind dinspre Transilvania, prin pasul Petru Vodă și Pipirig, al doilea dinspre Humulești. Humulești (astăzi cartier al orașului Târgu Neamț) este el însuși o răspântie de drumuri, aici întâlnindu-se drumurile care vin dinspre Târgu Neamț - Pașcani, Roman și Piatra Neamț. Dinspre Piatra Neamț veneam și noi într-o frumoasă zi de august. Era o zi de lucru, cu toate acestea parcarea din fața sfântului lăcaș era aproape plină.

Turnul clopotniță

Dominat de icoana de hram a bisericii - “Înălțarea Domnului” executată de arhimandrit Vartolomeu Florea de la Mănăstirea Sihăstria, în 2001 - turnul este străpuns de un gang boltit ale cărui ziduri încă mai păstrează vechea pictură reprezentând scene inspirate din "Varlaam și Ioasaf". Din construcția inițială, cea din vremea lui Alexandru cel Bun (începutul sec. XV) se păstrează doar baza. Partea superioară este de dată mai recentă. Mitropolitul Veniamin Costachi a ridicat clopotele mai sus, iar în încăperea în care acestea se găseau iniţial, a amenajat Paraclisul “Buna Vestire” . Nu mai puțin de 11 clopote sunt în turnul de la Mănăstirea Neamț, cel mai mare având 4500 kg.

Incinta și Biserica Sf. Gheorghe

Trecând prin gangul de la intrare, după ce am analizat câteva momente vechile picturi, ajungem în curtea pătratică, înconjurată de ziduri în care sunt încastrate chiliile. Observăm mai întâi biserica de piatră, ctitoria lui Ștefan cel Mare, iar pe latura estică, înghesuită între chilii, Biserica Sf. Gheorghe. Pe latura sudică a bisericii principale, cu hramul “Înălțarea Domnului” , se evidențiază conturul fundației unei alte biserici. Aici a fost locul bisericii ctitorite de Petru I Mușat, loc pe care ulterior (în sec. XIX) a fost construită Biserica Sf. Gheorghe. Demolarea și reconstruirea acesteia (în perioada 1958-1961), pe latura estică, între chiliile monahale, s-a făcut doar din rațiuni estetice, pentru a nu optura vederea spre cel mai important edificiu din incintă, biserica lui Ștefan cel Mare.

În Biserica Sf. Gheorghe, în fața ușii din stânga altarului, se poate vedea o copie a icoanei Maicii Domnului cu trei mâini (a treia mână fiind a Sf. Ioan Damaschin), icoană făcătoare de minuni, executată după cea originală de la Mănăstirea Hilandar din Athos. Această copie îmbrăcată în argint, se află la Mănăstirea Neamț de la sfârșitul sec. XVIII.

În aleea ce duce către Biserica “Înălțarea Domnului” , atrage privirile o placă albă de mormânt pe care scrie: “În acest loc, la 24 mai 1986, s-au descoperit în chip minunat osemintele unui cuvios plăcut lui Dumnezeu, ale cărui moaște se află în sfânta biserică.” Racla cu sfintele moaște ale cuviosului călugăr necunoscut se află în pronaosul bisericii, în partea dreaptă.

Poposind câteva momente pe o bancă, în apropierea cișmelei, poți privi, din alt unghi, turnul clopotniță împodobit în partea dinspre curte cu “Ochiul lui Dumnezeu” , un simbol pe care l-am remarcat și pe zidul exterior al bisericii Mănăstirii Almaș

Lângă turnul clopotniță, în interiorul curții, se află un pangar și intrarea la muzeul mănăstiresc.

Biserica “Înălțarea Domnului” , biserica lui Ștefan cel Mare

Între celelalte ctitorii ștefaniene, Biserica “Înălțarea Domnului” de la Mănăstirea Neamț este cel mai reprezentativ monument al arhitecturii vremii, atât ca plan și structură interioară, cât și ca manieră de ornamentare a fațadelor.

Planul trilobat este mărit, dar și completat prin adăugarea unor noi încăperi: pridvorul amplasat în fața intrării dinspre vest și gropnița - încăperea mormintelor - situată între pronaos și naos.

Soclul din blocuri mari de piatră susține pereții zidiți din bolovani de râu în altenanță cu piatră măruntă. În partea superioară, cu cărămidă, sunt două rânduri de ocnițe - cele de jos, mai mari, iar cele de sus, mai mici - deasupra cărora se desfășoara o bogată friză de ceramică smălțuită, compusă din discuri, romburi și triunghiuri împodobite cu motive vegetale și geometrice. În unele ocnițe se mai păstrează urme de pictură în frescă.

Ferestrele de la camera mormintelor, naos și altar au fost modificate în timp, dar la restaurarea din 1958-1961 au fost readuse la forma inițială.

Biserica are o singură turlă, de formă octogonală, cu patru ferestre și patru contraforturi. Turla sprijinită pe două baze suprapuse, prima octogonală, iar a doua stelată, cu opt vârfuri, are atât bazele cât și fațadele decorate cu ocnițe, firide, discuri și cărămizi smălțuite.

În pridvorul bisericii se pătrunde prin două uși dispuse față în față, pe laturile de sud și de nord, ambele terminate prin arcuri în acoladă. Cele cinci ferestre - trei spre vest și câte una la nord și sud, au ancadramente gotice. În stânga intrării observăm toaca metalică având inscripționat un vechi text.

Pisania de deasupra intrării din fațada sudică, în limba slavonă, este concludentă privitor la ctitor și la vremea când a fost înălțat lăcașul: "Doamne Iisuse Hristoase, primește acest hram, care s-a zidit cu ajutorul Tău întru slava sfintei și slăvitei de la pământ la cer înălțare a Ta și Tu stăpâne acopere-ne cu mila Ta de acum și până în veac. Io Ștefan Voievod a binevoit și a început și a zidit acest hram pentru rugăciunea sa și a Doamnei sale Maria și a fiului său Bogdan și a celorlalți fii ai săi și s-a sfârșit în anul 7005 iar al domniei sale anul patruzeci și cel dintâi curgător luna lui noiembrie în 14".

Interiorul a început a se picta îndată după înălțarea bisericii. Pictura din altar, naos și încăperea mormintelor a fost executată în ultimii ani ai domniei lui Ștefan cel Mare sau în vremea lui Bogdan al III-lea, iar pictura din pronaos și pridvor în vremea lui Petru Rareș. Catapeteasma datând din sec. XIX, din lemn de păr și tisă suflat cu aur este deosebită. În fața sa, la loc de mare cinste, se află Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, dăruită domnitorului Alexandru cel Bun de împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul, la începutul sec. XV. Deoarece icoana a fost pictată în orașul Lida din Țara Sfântă unde se află moaștele Sf. Gheorghe, pe revers este reprezentat Sf. Gheorghe. Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni a fost pictată în sec. VII (anul 665), păstrată la Constantinopol vreme îndelungată, apoi dăruită domnitorului Moldovei în prima jumătate a sec. XV pentru a fi protejată de iconoclasm. În 1844-1845 a fost ferecată în argint aurit și împodobită cu pietre prețioase.

În Biserica “Înălțarea Domnului” de la Mănăstirea Neamț sunt multe morminte foarte vechi. Amintesc doar lespedea funerară a Mitropolitului Teoctist al II-lea cel care a sfințit biserica în anul 1497, mormântul lui Ștefan Voievod - fiul lui Alexandru cel Bun, precum și mormântul vestitului stareț Paisie Velicicovschi (1794).

Muzeul Mănăstirii Neamț

În incintă, de îndată ce ieși din gangul turnului clopotniță, în partea dreaptă se află muzeul. Nu voiam să ratăm vizita la acest muzeu și - pentru că am văzut un mic grup de vizitatori deja pregătiți să intre, în speranța că vom beneficia de explicațiile unui ghid - ne-am grăbit într-acolo rămânând pentru mai târziu vizita la celelalte obiective. N-am avut ghid, călugărul aflat la intrare doar încasând taxa de acces (5 lei/persoană).

Merită să vizitați Muzeul Mănăstirii Neamț (înființat în 1997, cu prilejul împlinirii a 500 de ani de la sfințirea bisericii) pentru că acolo veți vedea expuse adevărate opere de artă. Se știe că sfântul lăcaș monahal a fost școală și a deținut ateliere de caligrafie, de prelucrare a metalelor prețioase, de pictură și sculptură bisericească în lemn și piatră. La Mănăstirea Neamț s-au tradus scrieri bisericești de mare valoare (din aramaică, greacă veche și slavonă), de asemenea, a existat o tipografie.

Exponatele muzeului vă vor aminti despre toate acestea. În plus, aici puteți vedea catapeteasma paraclisului de la Cetatea Neamțului, icoane vechi (sec. XVII-XVIII), icoane executate de N. Grigorescu, un vas pentru aghiazma din 1775, un Panaghiar din 1750, o Nebederniță din 1665, un Epitrahil din sec. XVIII, un Omofor care a aparținut Episcopului Pahomie al Romanului (1706-1714), un epitaf din 1821, cruci sculptate în lemn, o presă tipografică din sec. XVIII, două prese tipografice din metal din sec. XIX, numeroase xilogravuri și piese necesare în tipografie, veșminte preoțești, obiecte liturgice și multe alte exponate de valoare, toate aranjate pe pereți sau în vitrine, cu etichete informative alături. Într-o mică vitrină încastrată în perete, sub chipul lui Ștefan cel Mare, am văzut coroana voievodului, probabil o copie.

Cel mai vechi manuscris care se păstrează la Mănăstirea Neamţ este un Tetraevanghel scris pe pergament la sfârșitul sec. XIV.

Altele

În afara vechilor ziduri ale mănăstirii, pe locul unde a fost primul schit - Schitul Bogoslov cu hramul Sf. Ioan Evanghelistul numit și Teologul sau Bogoslovul - se află biserica de piatră și cărămidă zidită în 1834-1835, iar lângă ea, cimitirul. Se spune că biserica inițială, din lemn, a fost demontată bucată cu bucată și stămutată în 1834 în satul Groși de lângă Târgu Neamț.

Actuala biserică din cimitir adăpostește la subsol un osuar sau o gropniță încăpătoare, cu boltă, iluminată prin geamuri. Aici sunt depuse osemintele a 526 de monahi care au viețuit de-a lungul vremii la Mănăstirea Neamț.

Circulă și o legendă povestită de Constantin Negruzzi conform căreia în osuarul bisericii din cimitirul Mănăstirii Neamț s-ar fi păstrat craniul lui Calipso - Polihroni Calipso, iubita din Chișinău a lui Pușkin, “femeia cu șalul negru” cântată de poet. Povestea spune că, după moartea lui Pușkin într-un duel cu cumnatul său, frumoasa grecoaică ieșeancă în vârstă de doar douăzeci de ani, s-ar fi refugiat, travestită în bărbat, la Mănăstirea Neamț unde s-ar fi călugărit. Abia după trei ani, în 1827, când a fost descoperită moartă în chilie, sub hainele ei s-a găsit un bilet prin care își mărturisea păcatul: “... Păcătuit-am Doamne! Miluiește și iartă pe păcătoasa Calipso!” . Craniul înscris cu numele ei și cu anul morții, a fost depus în osuar, dar, dacă din curiozitate vreți să-l vedeți, mai bine nu vă duceți! Craniul legendar nu se mai află acolo. Se spune că în 1989 a fost furat. Cui o fi trebuit?

La capitolul “Altele” am înscris și Aghiazmatarul situat în afara vechilor ziduri ale mănăstirii. De formă circulară, cu un acoperiș foarte înalt, construit în perioada 1836-1847, acesta are în mijloc un bazin de piatră în care se sfințesc apele la marile sărbători împărătești - “Înălțarea Domnului” și “Pogorârea Duhului Sfânt” (Rusaliile). Interiorul a fost pictat în 1974-1977 de Varahil Moraru. Tot acolo se află și Librăria “Sf. Ioan Iacob de la Neamț” .

Scurt istoric

Nu se cunosc prea multe despre începuturile vieții monahale de la Mănăstirea Neamț. Unii cercetători presupun că după ce a trecut Dunărea, un grup de ucenici ai lui Nicodim s-ar fi statornicit aici ridicând prima bisericuță din lemn. Noii biserici cu hramul “Sf. Ion Bogoslovul” i s-a spus “Biserica Albă” pentru că nu avea pictură.

Ctitorirea Mănăstirii Neamț este atribuită voievodului Petru I Mușat (1375-1391), care a construit aici prima biserică din piatră, lăcaș care astăzi nu se mai păstrează. Fiind distrusă de cutremurul din 1471, ctitoria lui Petru I Mușat a fost reconstruită de Ștefan cel Mare după izbânda de la Codrii Cosminului.

Grămăticul Dimitrie consemna în 1512 următoarele: "În acea vreme a venit și Albert, craiul leșesc… Iar Ștefan Voevod a mers asupra-i cu putere cu oastea sa și l-a bătut la Cozmin, în anul 1497 iar al domniei Sale anul 40 curgător luna lui octombrie 26, joi în ziua de Sfântul Dumitru. Și apoi s-a întors din război și a sfințit biserica aceasta în același an, luna lui noiembrie, în 14. "

Ștefan cel Mare a avut o deosebită grijă pentru această ctitorie întărindu-i privilegiile acordate de domnitorii anteriori, dar și înzestrând-o cu obiecte necesare cultului și cu proprietăți. Dintre construcțiile din vechime au ajuns până la noi doar biserica, ctitoria lui Ștefan cel Mare și partea inferioară a turnului clopotniță zidit de Alexandru cel Bun la începutul sec. XV. Mitropolitul Veniamin Costachi este cel care a finalizat lucrările la turnul-clopotniţă, ridicând clopotele în încăperea din partea superioară a turnului, iar în încăperea unde se găseau iniţial clopotele amenajând Paraclisul “Buna Vestire” .

Trebuie amintit că perioada de maximă înflorire a mănăstirii a fost sec. XVIII când Sf. Paisie Velicikovschi se stabileşte la Neamţ împreună cu 60 de ucenici. Ei vor desfășura o intensă activitate cărturărească, traducând Filocalia în limba slavonă (tipărită la Moscova în 1793). De asemena, vor traduce în românește nenumărate manuscrise filocalice. În cadrul mănăstirii a funcţionat o şcoală de caligrafi, copişti şi miniaturişti între care s-a evidențiat monahul Gavriil Uric și tot aici s-au format cronicarii Macarie și Eftimie are vor scrie cronicile Țării Moldovei în vremea lui Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu. De asemenea, la Mănăstirea Neamț au funcționat o şcoală de sculptori şi gravori, o tipografie (înfiinţată de Veniamin Costachi în 1807), precum și o bibliotecă ce deţine în prezent 18000 de cărți şi peste 500 de manuscrise (cele mai vechi, datând din sec. XVII-XVIII), deosebit de importante pentru cultura românească.

Cu siguranță, mai sunt încă multe de spus despre Mănăstirea Neamț, cea mai importanță vatră monahală din ținutul Neamțului. Pentru cei interesați mai adaug faptul că - în afară de moaștele „Sfântului necunoscut de la Neamţ” , aici mai este venerat capul Sf. Simeon „din Muntele Minunat” . Cele trei icoane deosebite despre care am amintit - Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Neamţ (sec. VII), Icoana Sf. Gheorghe și Icoana Maicii Domnului cu trei mâini - sunt tot atâtea puncte de interes pentru credincioși.

De asemenea, este important de menționat că în vara anului 1933 la Mănăstirea Neamț s-a călugărit Ilie, fiul lui Maxim și al Ecaterinei Iacob, monah care va deveni mai târziu Sfântul Ioan Iacob Românul de la Hozeva. Moaștele Sf. Ioan Iacob Hozevitul se află la Mănăstirea Sf. Gheorghe din pustiul Hozeva. În prezent se încearcă aducerea lor la Neamț.

---

VIZUALIZĂRI: 2084 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI