Un pic mai aproape de Dumnezeu

TIPĂREȘTE

Intotdeauna, de cate ori plecam in partea centrala si de vest a tarii, iar ca ruta alegem Valea Oltului, tot de atatea ori ne oprim la Manastirea Cozia. Mie unul mi se pare un loc special de rugaciune si, va rog sa ma credeti, intotdeauna cand m-am rugat aici mi-a mers bine iar rugaciunile mi-au fost ascultate. Si intotdeauna las acolo un acatist. Am trecut pe la manastire si in drumul nostru spre Alba Iulia si de data aceasta pentru cateva minute.

Despre istoria acestui sfant locas, ca intotdeauna, m-am inspirat din wikipedia …

Manastirea Cozia este un complex monahal medieval situat in orasul Calimanesti, pe malul raului Olt.

Primul care a facut o ctitorie la Cozia este insa Radu I, tatal lui Mircea cel Batran si acest lucru se stie din documentul nepotului sau Mihail fiul lui Mircea, dat in 12 iunie 1418 ‘ amandorura manastirilorcare sunt zidite de mosul domniei mele si de parintele domniei mele la Cozia, a sfintei incepatoarei de viata Troite si a Sfintei Bunei Vestiri care iaste la Cotmeana ‘.

De fapt la Cozia, Radu I a făcut lăcașul cel vechi, azi dispărut și cunoscut de popor sub numele de Cozia veche. Lăcașului i s-au făcut danii de la început. Această primă clădire s-a degradat destul de repede. De aceea Mircea cel Bătrân înalță începând din 1387 un nou lăcaș la Cozia, având ca model biserica din Krusevac, Serbia, ridicată de ruda sa, cneazul Lazăr. Zidirea s-a finalizat pe 18 mai 1388 când a fost sfințită. Lucrările la clădirile anexe vor continua până în 1391. Prima danie o avem din 20 mai 1388 când Mircea: „am vrut domnia mea de am ridicat din temelie mănăstire întru numele sfintei Troițe… în locul ce se cheamă Călimănești la Olt”. Terenul fusese donat de boierul Nan Udobă. Mircea dă ”de la curtea domniei mele”, un metric anual pentru hrană și îmbrăcăminte constând în: 220 de găleți de grâu, 10 buți de vin, 10 burdușe de brânză, 20 de cașcavaluiri, 10 vedre de miere, 10 sloi de ceară și 12 bucăți de postav etc... Până la urmă Cozia va pirmi de la Mircea peste 10 sate, dar și mori, venituri din vămi, bălți, ba chiar o uliță comercială la Râmnic. Nici boierii nu s-au lăsat mai prejos când a venit vorba de danii. Unul a lăsat „cu limbă de moarte” satul Crușia. Interesant este că biserica din actul anului 1388 este menționată cu numele românesc de ”Nucet”, de la nucii care înconjurau ctitoria lui Radu I, fără a omite totuși denumirea de Cozia, care vine din termenul turanic (cuman probabil) ”koz” care înseamnă nuc. Cu toate nenumăratele danii pe care le-a primit, atunci când Mircea a închis ochii pentru totdeauna. Cozia era a doua manastire ca bogatii, dupa Tismana.

Sarcofagul de piatră al lui Mircea cel Bătrân este cioplit asemnea celor din Occident. Chipul i se vede pe peretele ctitorilor. Domnul este îmbrăcat într-un costum roșu strâns pe corp, cu flori albastre. Tunica nu prea lungă este tivită cu fir și are jumătatea inferioară deschisă în față. În dreptul genunchilor sunt brodați vulturii imperiali de influență fie bizantină, fie bulgară ori sârbă. Încălțămintea roșie e ascuțită, după moda poloneză. Pe deasupra costumului, Mircea poartă o mantie tivită cu aur, prinsă într-o parte, pe umărul drept. Mijlocul e strâns de o centură subțire. O sabie scurtă prinsă într-o cingătoare mai largă, atârnă în față, spre dreapta. Pe cap, Mircea cel Bătrân poartă coroana cu cinci vârfuri. Alături de domn e fiul său Mihail, al cărui costum se aseamănă mult cu al tatălui. Amândoi susțin o biserică în miniatură, reprezentând Cozia, ctitoria lor. Mănăstirea a fost reparată și renovată de mai multe ori de către voievozi ca Neagoe Basarab, Radu Paisie şi Constantin Brâncoveanu. În timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna care îi poartă şi acum numele (s-a păstrat pe aceasta şi un fragment de inscripţie), iar în anul 1517 s-a refăcut pictura. O frumoasă descriere a mănăstirii o datorăm lui Gavriil Preotul care, în 1520 în ”Viaţa Sfântului Nifon”, spune: “Aceia mânăstire avea locuri fără gâlceavă şi alese, de petrecere călugărească, departe de lume şi era plină de toate bunătăţile, cu munţi mari şi cu văi, îngrădită şi ocolită cu un râu mare şi izvoare mari şi munte împrejurul ei. Şi are toată hrana călugărească, pomi şi livezi şi nuci şi alţi pomi roditori, fără număr, vii şi grădini, şi acolo cură apă pucioasă… am văzut cu achii noştri acel loc şi i-am zis pământul făgăduinţei”.

Între anii 1706-1707, pe vremea lui Constantin Brâncoveanu, a fost construit pridvorul bisericii, în bine-cunoscutul stil „brâncovenesc”.

De asemenea, au fost adăugat chiliile cu ceardacuri şi s-a reconstruit havuzul cu apă (baptisteriul) din faţa bisericii. În secolul al XIX-lea, clădirile mănăstirii au fost refăcute de domnitorii Ţării Româneşti Gheorghe Bibescu (1843-1848) şi Barbu Ştirbei (1849-1856); tot atunci s-au construit şi două pavilioane, dintre care se mai păstrează cel din stânga, care a fost reşedinţă domnească de vară. Sfântul lăcaş a fost restaurat în întregime între anii 1958-1962, când s-au consolidat chiliile şi cele două paraclise. Lucrările de restaurare au continuat şi după 1970, când s-a introdus încălzirea centrală.

Manastirea Cozia, in ansamblu, este inclusa pe lista Monumentelor istorice din Romania.

De-a lungul timpului Cozia a constituit un puternic focar de cultura romaneasca. Prin hrisoavele domnesti din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436 si 17 aprilie 1448 se atesta ca aici functiona o scoala romaneasca. Primul dascal a fost parintele Sofronie, staretul manastiri. Logofatul Filos, logofat al marelui Mircea cel Batran a compus versuri si imnuri religioase, fiind considerat primul poet roman.

In timpul ocupatiei austriece a Olteniei, manastirea Cozia a fost o fortareata redutabila in calea cotropitorilor. Manastirea a cunoscut insa si perioade nefaste, intre anii 1879-1893 fiind transformata de autoritati in puscarie, motiv pentru care Eminescu a scris articole virulente in ziarul ‘Timpul’. Ulterior a fost transformata in spital insa cele mai mari stricaciuni le-a suferit in timpul primului razboi mondial cand a fost transformata in … grajd de cai! Aceasta informatie vine dintr-un raport datat 16 iunie 1916 “… piatra comemorativa cu inscriptia de la Marele Voievod Mircea cel Batran am gasit-o deteriorate cu desavarsire, in biserici bagandu-se cai. ”

An de an manastirea este vizitata de turisti, numarul acestora fiind in continua crestere. Este si un muzeu, in partea dreapta cum priviti intrarea in biserica manastirii pe care chiar merita sa-l vizitati. Acolo veti putea admira icoane vechi, pictate pe lemn si sticla, obiecte de cult si multe manuscrise din negura timpurilor, pastrate cu sfintenie si expuse acum in vitrine din sticla.

Va mai recomand sa coborati treptele din capatul aleii din partea stanga a bisericii si veti ajunge pe un fel de promotoriu de unde puteti admira o priveliste mirifica cu raul Olt curgand printre versantii stancosi. Ideal ar fi sa aveti si vreme insorita. E o liniste deplina tulburata doar de zgomotul facut de apa ce curge neobosit. Trebuie sa zaboviti un pic aici si sa va lasati captivati de natura cae va inconjoara. Va veti simti cu mult mai bine dupa aceea, mult mai linistiti. Va mai puteti plimba pentru cateva minute pe aleile manastirii, inainte de a o lasa in urma. La momentul ultimei noastre vizite, in biserica se afla un grup de turisti spanioli care scoteau sunete de admiratie, si pe care i-am auzind apoi afara discutand despre cat de frumoasa este aceasta manastire. Cred ca au si invatat ceva despre istoria sa, toti fiind dotati cu aparate si casti in care probabil se desfasura o informare despre locul vizitat.

Sa nu ocoliti acest sfant lacas, credeti-ma ca intr-adevar in ceea ce ma priveste rugaciunile mele a functionat, ceea ce va doresc din toata inima si voua!

---

VIZUALIZĂRI: 1139 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI