Câteva repere privind Mănăstirea Sâmbăta de Sus

TIPĂREȘTE

Între anii 2008 şi 2019 s-au scris nu mai puţin de 17 reviewuri despre Mânăstirea Sambăta de Sus. Întrucât peste mai puţin de două luni va avea loc întâlnirea anuală AFA la Sâmbăta de Sus iar cazarea va fi la pensiunea Miruna situată la cca 300 m de mănăstire, mă simt datoare ca pe lângă o reluare succintă a istoricului său să completez cu unele informaţii despre care nu s-a scris. Înainte de toate ţin să vă precizez că în anii 1958-1960 în care am lucrat ca stagiar la Combinatul chimic Victoria aflat la 25 km de Sâmbăta de Sus, am vizitat-o de 5-6 ori. Pe atunci, oraşul Victoria neoferind nicio distracţie, duminicile urcam pe munte sau vizitam împrejurimile. Mergeam la Sambăta de Sus, intram în mănăstirea care era într-o stare înaintată de degradare, aprindeam o lumânare dar şi mâncam un păstrăv la grătar prins în apele repezi ale Sâmbetei. În ultimii ani am mai vizitat-o de două ori, o dată cu soţul, a doua oară şi cu nepoţii, cazarea făcând-o la pensiunea Nicador despre care s-a scris pe AFA, părerile fiind împărţite. Noi ne-am simţit bine dar trecând mai mulţi ani de atunci, nu pot da informaţii la zi.

Scurt istoric (în câteva fraze, pentru cei care n-au timp de o documentare mai serioasă.)

În 1657 vornicul Preda Brâncoveanu, bunicul domnitorului Constantin Brâncoveanu a construit o bisericuţă de lemn într-un loc în care se găsea, atestat din anii 1500 un izvor denumit ulterior Izvorul Tămăduirii. Patruzeci de ani mai târziu, domnitorul Constantin Brâncoveanu construieşte o biserică de zid cu hramurile Adormirea Maicii Domnului şi Izvorul Tămăduirii. În 1985 biserica a fost lovită de tunurile generalului habsburg Preiss în cadrul acţiunii în forţă de distrugere a lăcaşurilor ortodoxe. Zidurile fiind groase au rezistat ca şi parte din pictura originală. Abia în 1926 mitropolitul Nicolae Bălan a început restaurarea bisericii. A fost sfinţită în 1946 în prezenţa regelui Mihai considerat al doilea ctitor al mănăstirii. Portretul votiv al regelui Mihai se află pe un perete al bisericii vechi dar a fost acoperit cu var de comunişti şi redat luminii după 1990. În perioada 1982-1989, mitropolitul Antonie Plămădeală a rezidit întreaga incintă a mănăstirii şi a construit o biserică nouă cu hramul Sfinţilor Martiri Brâncoveni care a fost sfinţită în 1993. Acesta a ridicat şi Academia Sâmbăta în care se pot ţine conferinţe şi simpozioane cu caracter religios şi are o capacitate de cazare de 140 locuri. La Mânăstirea de la Sâmbăta de Sus există copia unei icoane făcătoare de minuni Prodromiţa a cărei original se află la schitul românesc Prodromu de la Muntele Athos. Se spune că zugravul care făcea copia, într-o dimineaţă a găsit-o terminată şi atât de perfectă încât n-ar fi fost executată de mână de om. Ambii mitropoliţi atât Nicolae Bălan cât şi Antonie Plămădeală sunt înmormântaţi în incinta mănăstirii. În mânăstire vieţuiesc 40 de călugări. Între 1940-1944 stareţ al mănăstirii a fost Arsenie Boca.

Despre Sfântul Ardealului Arsenie Boca (1910-1989) S-a născut în Vaţa (pe atunci Austro-Ungaria), a făcut liceul la Brad şi fiind dotat cu credinţă şi excepţionale calităţi artistice şi o mare curiozitate stiinţifică a urmat în paralel Teologia, Belle- Arte şi cursuri de medicina. În 1939 a vieţuit patru luni în muntele Athos unde a făcut ucenicie în pictură după care s-a retras la mănăstirea Sâmbăta de Sus. După ce a devenit monah şi preot, în 1940 a fost numit stareţ al mănăstirii pe care a renovat-o. Datorită concepţiilor sale filozofice a început să fie urmărit de vechea Siguranţă şi apoi de Securitate. A colaborat cu prof. Dumitru Stăniloaie pentru traducerea în limba română a Filocaliei dar numele său a fost interzis să apară pe copertă. A fost arestat prima dată în 1945 ca simpatizant al Mişcării Legionare apoi în 1948 ca bănuit că a ajutat cu hrană partizanii din munţii Făgăraş. După eliberare, mitropolitul Nicolae Bălan l-a dus la mănăstirea de maici Prislop unde a fost stareţ din 1949-1950 şi apoi duhovnic până în 1959 când comuniştii au închis mănăstirea şi lui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliu forţat în Bucureşti. Întretimp a mai fost trimis la Canal şi la închisorile din Timişoara, Făgăraş, Jilava unde a fost bătut şi schingiuit. După 1959 interzicându-i-se să poarte haine preoţeşti a lucrat ca pictor la Atelierele Patriarhiei Române. Timp de 15 ani a pictat biserica Drăgănescu din jud. Giurgiu- pe care din păcate n-am văzut-o. În schimb în biserica nouă Sf. Elefterie din Bucureşti am văzut deasupra altarului o icoană a Fecioarei Maria cu pruncul îmbrăcat în zeghe , pictură pe care n-a observat-o securitatea. După terminarea picturii bisericii Drăgăneşti începând din 1969 a locuit la Sinaia pe str. Pustnicului de unde în nov. 1989 s-a urcat la ceruri. Călugăriţele izgonite de comunişti din Prislop au format o comunitate mănăstirească la Sinaia pe Tirul cu Porumbei. În locuinţa sa a amenajat o chilie în care picta şi se ruga. Clădirea nu poate fi vizitată de credincioşi, ziarişti, nici chiar de prelaţi şi este locuită de nişte măicuţe bătrâne care l-au îngrijit. A fost înmormântat la mănăstirea Prislop care a devenit loc de pelerinaj. Arsenie Boca este considerat ca fiind cel mai mare duhovnic român al secolului XX. În 28 oct. 2019, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis începerea procedurii de canonizare a lui Arsenie Boca.

Izvorul Părintelui Arsenie se află e la circa 2 km distanță pe drum forestier. La data la care l-am vizitat nu fuseseră făcute amenajări

Chilia lui Arsenie Boca Cum mirenii auziseră de părintele Arsenie Boca şi de minunile lui (o minune a fost prezenţa în acelaş timp la înmornântarea mamei lui şi în celulă- fapt consemnat în scris de martori din cimitir şi gardieni din închisoare), datorită numărului mare de credincioşi, lui Arsenie Boca îi rămânea puţin timp pentru rugăciune şi meditaţie. S-a gândit să-şi construiască o chilie izolată într-un loc greu accesibil. În 1943 a început să sape cu dalta în stâncă întâi de unul singur, apoi cu alţi oameni, în peretele vertical al muntelui. Dimensiunile deschizăturii sunt 1.70x o. 85 m. cu lărgirea spaţiului în interiorul muntelui. Chilia nu a fost finisată din cauza infiltraţiei de apă dar şi de teama părintelui că va fi acuzat de legătură cu partizanii. Chilia Parintelui Arsenie Boca se afla pe versantul vestic al caldării Valea Sambetei, in dreptul cabanei "Valea Sambetei", la o altitudine de aproximativ 1.600 de metri. De la Complexul Sambata la chilie sunt cca 2.5 ore de mers, drum de munte. Ion Gavrilă Ogoranu a fost timp de şapte ani conducătorul unui grup de partizani anticomunişti din munţii Făgăraş. A fost prins în 1976 după ce s-a ascuns 21 de ani prin podul şi grajdul unei familii care l-a ajutat. A fost scăpat de execuţie graţie intervenţiei soţiei sale la preşedintele Nixon care i-a cerut lui Ceauşescu încetarea urmăririi. A scris cărţi de memorii din care rezultă că în 1952 a coborât din munţi de Paşte la mănăstirea Sâmbăta de Sus. Ascunşi la marginea pădurii, partizanii au ascultat slujba de Înviere şi s-au rugat pentru eroii răpuşi de gloanţe. În curtea mănăstirii este o cruce dedicată acestora şi numele lor. S-a stins din viaţă în 2006. V-am evocat această întâmplare pentru că în perioada în care am lucrat în Oraşul Victoria am auzit că în comuna Drăguş aflată la câţiva km de Sâmbăta, cu câţiva ani în urmă fuseseră executaţi doi partizani

WEB, dacă se poate: https://www.youtube.com/watch?v=jmEoB3pL8kQ

"

---

VIZUALIZĂRI: 2729 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI