Mănăstirea Sâmbăta de Sus cu apa care face minuni a părintelui Arsenie Boca

TIPĂREȘTE

https://www.youtube.com/watch?v=3N1kEMFnprg&ab_channel=doxologia.ro

CONTEXT

Încheiem cazarea de la Charter Apartments din Sibiu și mergem spre următoarea cazare, anume Pensiunea Intim din Moieciu.

Pe drumul nostru facem o oprire la Sâmbăta de Sus.

"Aflată pe valea râului Sâmbăta, la poalele Munţilor Făgăraş, la o altitudine de peste 600 m,

Mănăstirea Brâncoveanu este renumită ca loc de reculegere, mângâiere şi întărire sufletească pentru credincioşii şi vizitatorii ce se roagă ori poposesc la acest sfânt locaş. " sursa: site oficial

Ajungem aici în timpul săptămânii. Spre diferență de vizitele anterioare când era puhoi de lume... acum eram noi și încă maxim 10-15 turiști răsfirați. Practic, o liniște totală.

____

MĂNĂSTIREA

Drumul spre mănăstire este presărat cu flori, care mai de care. Foarte frumoasă zona, foarte liniștită, pitorească. Mai ales acum că nu mai sunt alți turiști. Pare ca se si faceau ceva lucrari de restaurare a zidurilor cladirilor adiacente. Am atasat poze!

ISTORIC (SURSA: manastireabrancoveanu.ro/istoric.html). Ca sa nu scriu vreo prostie si sa fiu certat, voi pune aici informatiile gasite pe site-ul oficial al Manastirii:

"În anul 1785, profitând de faptul că după 1772, moşia Sâmbăta de Sus ieşise temporar din stăpânirea familiei Brâncoveanu (până în 1802) din pricina neachitării unei datorii, care a dus la amanetarea moşiei pe seama negustorului Dumitru Marcu, curtea de la Viena, la cererea administraţiei catolice, a trimis pe generalul Preiss, care a dărâmat mănăstirea Brâncovenilor. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica adusă în stare de ruină.

Mănăstirea Brâncoveanu, ultimul mare bastion al apărării Ortodoxiei în Ţara Făgăraşului, zidită între anii 1696 – 1698, a fost distrusă în anul 1785. După dărâmarea mănăstirii, palatul brâncovenesc din Sâmbăta de Sus, aflat la 10 km depărtare de mănăstire, a fost locuit vremelnic de urmaşi ai familiei Brâncoveanu. Aceştia au stăpânit domeniul până la reforma agrară din 1922, când Ministerul Domeniilor a predat Mitropoliei din Sibiu domeniul brâncovenesc împreună cu ruinele şi toată incinta mănăstirească de la Sâmbăta de Sus.

În decursul celor peste 140 de ani de părăsire în ruine de la data distrugerii, se cunosc mai multe încercări de restaurare a mănăstirii, toate rămase fără nici-un rezultat din cauza puterii vremii care era potrivnică ortodoxiei şi românismului din Transilvania.

Cinstea de a deveni al doilea ctitor la mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus i-a revenit mitropolitului Dr. Nicolae Bălan, care a început restaurarea bisericii în anul 1926. Lucrările s-au făcut sub supravegherea Comisiei Monumentelor Istorice, fiind conduse de arhitecţii Georges Cristinel, Petre Dumitrescu şi Friedrich Buertnes, care au căutat să redea forma iniţială a monumentului. Sfinţirea a fost făcută în anul 1946, după război. Mitropolitul Nicolae Bălan a păstrat în interiorul bisericii pictura veche.

Arhitectura bisericii mănăstirii se încadrează întru totul în stilul brâncovenesc, stil apărut la sfârşitul sec. al XVII-lea şi începutul sec. al XVIII-lea în Ţara Românească. La exterior, decoraţia în piatră a încadrărilor de la uşi şi ferestre, dar mai ales a pilaştrilor sculptaţi şi a panourilor de piatră traforată din pridvorul bisericii dau o deosebită frumuseţe acestui monument de artă creştină. Brâul de cărămidă aşezat în zimţi, acoperişul de şindrilă şi proporţiile perfecte ne înfăţişează un monument vrednic de epoca domnitorului Constantin Brâncoveanu. Turla bisericii este octogonală la exterior şi cilindrică în interior. Interiorul bisericii, în formă de cruce, e împărţit în altar, naos, pronaos şi pridvor, aşa cum se întâlneşte la majoritatea bisericilor construite în timpul domnitorului. Pictura din pridvorul bisericii este nouă şi cuprinde scene din Vechiul Testament şi Noul Testament: Judecata de apoi, raiul şi iadul, etc. Intrarea din pridvor în pronaos se face printr-o uşă din lemn de stejar, fixată într-un ancadrament de piatră sculptată, iar deasupra uşii se află pisania săpată într-o placă de piatră, cu următorul conţinut :

CONTINUTUL PISANIEI

” Această Sf. Biserică înălţată din temelii de Domnul Ţării Româneşti Constantin Brâncoveanu, dar dărâmată la anul 1785 de duşmanii credinţei ortodoxe, a fost reclădită pe vechile ei temelii nezdruncinate şi împodobită din nou după dezrobirea Transilvaniei …. prin osârdia şi purtarea de grijă a Înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae Bălan, cu jertfa de bunăvoie a dreptcredinciosului popor român. Sfinţirea ei s-a săvârşit…. la praznicul Adormirii Maicii Domnului, joi, la 15 august 1946” .

Pe peretele vestic al pronaosului, unde este pictată Maica Domnului, se află tabloul votiv al ctitorilor Brâncoveni.

În naos, pictura este aranjată pe cinci registre: sfinţii mucenici, scene din Noul Testament, proorocii, Schimbarea la Faţă şi Învierea Domnului. Tâmpla bisericii, construită din zid masiv, care permite intrarea în altar prin trei uşi, este de asemenea pictată în întregime în tehnica fresco, cu icoane corespunzătoare canonului bisericesc. Pictura în frescă a altarului e dispusă pe patru registre: Maica Domnului pe tron deasupra cupolei altarului, Împărtăşirea Apostolilor, Sfinţii Ierarhi (în două registre).

Mai jos de biserică la circa 50 m, Mitropolitul Nicolae Bălan a reconstruit şi veche clopotniţă a mănăstirii în forma iniţială, unde până în anul 1997 se aflau cele 5 clopote, când au fost mutate în turla noii biserici. Greutatea lor depăşeşte 2000 kg.

În anii 1976 – 1977 s-a împrejmuit suprafaţa aflată în proprietatea mănăstirii şi s-a aşezat o nouă poartă sculptată în lemn de stejar şi s-a încheiat lucrarea de restaurare a paraclisului brâncovenesc, executat în lemn de stejar sculptat cu motive brâncoveneşti, iar în interior decorat cu picturi neobizantine.

În interiorul curţii mănăstirii se află fântâna „Izvorul Tămăduirii” , atestată documentar din sec. al XVI-lea, fiind cea mai veche piesă din incinta mănăstirii, în jurul căreia, de-a lungul timpului, s-au petrecut şi ţesut multe întâmplări miraculoase şi legende. Ea a fost restaurată de Mitropolitul Nicolae Bălan, iar în zilele noastre, pe vremea stareţului, Arhimandrit Veniamin Tohăneanu, s-a construit în jurul ei un baldachin sculptat în lemn de stejar şi un zid pe care sunt pictate câteva scene biblice.

Tot ca o lucrare de înnoire a Mănăstirii Brâncoveanu se înscrie şi renovarea şi extinderea altarului din pădure, unde se săvârşesc sfintele slujbe în aer liber, în mijlocul naturii unde se poate auzi acompaniamentul păsărilor alături de glasul preoţilor şi al cântăreţilor de la strană.

Al treilea ctitor al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus este Mitropolitul Dr. Antonie Plămădeală, Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului, între anii 1982 -2005 care a rezidit din temelie incinta Mănăstirii Brâncoveanu, lucrare începută în anul 1985 sub coordonarea arhitectului Nicolae Diaconu, urmărind să se păstreze stilul brâncovenesc. Sub îndrumarea sa directă, cu sprijinul neprecupeţit al părintelui stareţ Arhim. Veniamin Tohăneanu, a părintelui econom Protos. Ilarion Urs, dimpreună cu toată obştea mănăstirii. Sub îndrumarea sa s-a restaurat pictura din biserica veche. Împrejurul ei s-a ridicat din temelie incinta în stil brâncovenesc, în formă de patrulater, potrivit tradiţiei ortodoxe româneşti, compusă din două corpuri masive de clădiri cu două nivele – unul spre nord şi altul spre sud, având trei foişoare sculptate în piatră de către arhitectul Doru Cordoş (două în interior incintei şi unul în afară, care fac corp comun cu cele două corpuri de clădiri). Corpul de clădire aşezat pe latura de nord cuprinde printre altele: O mare capelă, stăreţia, clopotniţa şi chilii ale vieţuitorilor.

Clădirea din partea dinspre sud: o trapeză încăpătoare cu toate dependinţele, chilii ale vieţuitorilor, o mare bibliotecă care cuprinde peste 65.000 volume de carte (dintre care 40.000 donate de mitropolitul Antonie Plămădeală) şi 10.000 periodice, casa brâncovenească, chilii, iar la mansardă sunt amenajate două săli de muzeu unde sunt expuse icoane pe sticlă şi pe lemn aparţinând secolelor XVIII – XIX, în mare majoritate executate într-o manieră naivă, în care predomină stilul brâncovenesc, lucrări de mare valoare istorică., veşminte şi obiecte liturgice, manuscrise, scrisori şi alte obiecte de artă religioasă, colecţionate de Mitropolitul Antonie Plămădeală, toate acestea mărturisind intenţia de a face din Mănăstirea Brâncoveanu un centru de spiritualitate ortodoxă şi de cultură românească. Lucrul acesta s-a şi realizat deoarece în exteriorul incintei centrale s-a ridicat o clădire care adăposteşte „Academia de la Sâmbăta” , centru de spiritualitate creştină, artă, ştiinţă şi cultură, care pe lângă o modernă sală de conferinţe, congrese şi simpozioane, mai cuprinde şi camere de dormit.

Sub păstorirea Înaltpreasfinţitului Mitropolit, Dr. Laurenţiu Streza (2005-) s-a continuat finalizarea unei cantine moderne, cu peste 500 de locuri, dotată cu cele mai moderne utilaje şi instalaţii.

Înainte de dărâmarea mănăstirii au existat şi două şcoli: una de grămătici şi alta de pictură pe sticlă, tehnică (meşteşug) foarte răspândită în Transilvania din acele vremuri.

Un rol important îl are Mănăstirea Brâncoveanu şi pe planul vieţii duhovniceşti. Sfintele slujbe săvârşite după toată rânduiala monahală; asistenţa religioasă acordată de preoţii şi vieţuitorii mănăstirii; predicile, cuvântările, conferinţele duhovniceşti ale părintelui Arhim. Teofil Părăian, ţinute în ţară şi străinătate, au făcut ca Mănăstirea Brâncoveanu să fie un adevărat centru de spiritualitate şi cultură cunoscut în toată lumea creştină.

Ca o recunoaştere a meritelor şi suferinţelor domnitorului martir, ctitorul mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, Sf. Constantin Brâncoveanu împreună cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, precum şi cu ginerele său, sfetnicul Ianache, aceştia au fost canonizaţi la 21 iulie 1992 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar sărbătorirea lor este înscrisă în calendarul ortodox sub denumirea de „Sfinţii Martiri Brâncoveni” , şi se prăznuieşte la 16 august.

După 208 ani de la dărâmarea ei din anul 1785, Mănăstirea Brâncoveanu a reînviat în ziua de duminică, 15 august 1993, la sărbătorirea „Adormirea Maicii Domnului” , când s-a sfinţit biserica nouă ce poartă hramul Sfinţilor Martiri Brâncoveni, ca şi întreaga mănăstire. Sfinţirea a fost săvârşită de către Sanctitatea Sa Bartomeos I, Arhiepiscop al Constantinopolului; de către Preafericitul Părinte Teoctist, Arhiepiscop al Bucureştiului, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Loctiitor al tronului Capadociei şi Patriarh al României; de către Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolit al Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului, precum şi de alţi înalţi ierarhi, preoţi şi diaconi, şi o mare mulţime de credincioşi.

SFINȚIREA PARACLISULUI BRÂNCOVENESC

După 208 ani de la dărâmarea ei din anul 1785, Mănăstirea Brâncoveanu a reînviat în ziua de duminică, 15 august 1993, la sărbătorirea „Adormirea Maicii Domnului” , când s-a sfinţit biserica nouă ce poartă hramul Sfinţilor Martiri Brâncoveni, ca şi întreaga mănăstire. Sfinţirea a fost săvârşită de către Sanctitatea Sa Bartomeos I, Arhiepiscop al Constantinopolului; de către Preafericitul Părinte Teoctist, Arhiepiscop al Bucureştiului, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Loctiitor al tronului Capadociei şi Patriarh al României; de către Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolit al Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului, precum şi de alţi înalţi ierarhi, preoţi şi diaconi, şi o maremulţime de credincioşi. "

___

CONCLUZII

Un loc deosebit, ce merita vizitat daca sunteti undeva intre Sibiu Si Fagaras.

Relaxarea aici poate fi doar una spirituală. Dacă vei incerca, cu siguranță îți vei găsi liniștea spirituală.

---

VIZUALIZĂRI: 1855 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI