De la Zărnești până la Șinca Veche

TIPĂREȘTE

Lupul, ursul și vulpea se hotăresc să-și găsească de lucru.

-Eu m-am angajat la o firmă de construcții renumită cu mulți angajați. Toată ziua ridicăm schelete de fier, turnăm beton, montăm fațade de sticlă, construim zgârie-nori. Iar când mi- foame mai mănânc câte un birocrat că oricum nu observă nimeni.

Acuma să mă ierte birocratii care mai citesc pe aici, este doar un banc cu urși. Dar dacă auzi despre orașul Zărnești te gândești și la urși poate din cauza rezervației care s-a înființat aici în 2007, poate că pădurea și munții noștri Carpați sînt aproape, iar ursul cel brun este stăpân pe aici.

Într-o dimineață de sfârșit de iunie s-a rupt cerul desupra României și a început potopul care a adus multe inundații în țară. Se întâmpla în ultima zi de vacanță a noastra după sejurul de la mare și un minisejur în zona munților Bucegi. În ziua respectivă am avut programată vizita larezervația de urși din Zărnești. Drumul din Sinaia până aici a fost extraordinar cred că era mai bună o barcă, am ajuns teferi până la urmă mi-a părut rău doar de peisajele din drum pe care nu le mai puteai vedea din cauza ploii cetii și norilor.

Tot răul s-a schimbat spre bine atunci când datorită ploii am văzut mai mulți urși decât de obicei (40 din totalul de 104 exemplare) deoarece aceste mamifere iubesc ploaia. Impresiile mele pe larg le-am povestit deja atunci pe AFA, n-am mai avut răbdare să descriu excursiile în ordine cronologică.

vezi impresii

Și eu îmi făceam probleme că n-o să mai văd nici un urs...

După vizita rezervației s-a oprit și ploaia îndemnându-mă să mai vizitez câte ceva în drum până să ajungem acasă. Coborând dinspre rezervație de la marginea pădurii am observat panorama Zărneștiuluiși am zis gata, acolo ne oprim. Pe urmă continuând drumul pe DN 73 A am făcut o oprire la Poiana Mărului și pe urmă la Șinca Nouă și cea Veche. În dreptul localității Șercaia am virat la stânga pe DN 1 drumul spre casă... și gata cu vacanța pe acest an...

Ca să ajung în centrul Zărneștiului am ieșit din DN 73 A pe strada Mare care s-a schimbat în strada Tudor Vladimirescu și mai spre centru în strada Mitrolopit Ion Melțianu. Aici am parcat și am luat puțin la pas această zonă.

Orașul Zărnești are istorie încă din perioada în care romanii au stăpânit pe aici. Oamenii de știință au dovedit că au locuit și înhumat romani pe aici. Pe urmă vine atestarea documentară, nu mai trebuie oamenii de știință să dovedească: Zârna se numește localitatea din 1373 sau Zerne (a se citi Țerne) în germană.

Prin anii 50 din secolul trecut comuniștilor cu putere de decizie și cărorar le plăcea pe aici (poate erau și iubitori de munte sau numai de putere... ??) le-au venit idei și nu orice idei ci să declare Zărneștiul oraș, să mai construiască fabrici (de și industria a existat aici încă din 1800), și să mărească populația (de la 6000 la 26000). Acest lucru le-a și reușit, ca și bonus Zărneștiul a înghițit și Tohanu Nou care acum se află în componența orașului. Dovada este și numeroasele blocuri de locuințe care se văd pe aici predominant cu 4 etaje nu mai înalte. Centrul vechi este compus doar din case și așa și este normal un bloc nu are ce căuta pe aici.

În prezent populația a scăzut la 23000 un fenomen real din prezentul României din păcate. Din populația existentă 88 % sînt români și ortodocși restul altă naționalitate și etnie. Mai larg despre Zărnești aici:

ro.wikipedia.org/wiki/Z%C4%83rne%C8%99ti

Coborând dispre rezervație și văzând fum dinspre zona fabricilor mi-am dat seama că industria inca trăiește iar turismul începe încet-încet să se dezvolte. Nu sînt prima dată pe aici, am fost în trecut la Piatra Craiului doar că în perioada respectivă nu se promova deloc turismul din această zonă. Acum am făcut doar o scurtă plimbare în centrul istoric.

Prima clădire mai veche și frumoasă am observat-o pe strada Mitropolit Ion Mețianu. Aici în Casa de Cultură Zărnești funcționează și cartea funciară din zonă de asemenea este și casa căsătoriilor.

De aici strada se lărgește și se transformă în piață. Găsim de toate aici începând de la clădirea Primăriei Zărnești, Monumentul Eroilor, o școală pe care scrie Luminează-te și vei fi, și un magazin Profi.

Pe monumentul eroilor scrie Glorie Eroilor Zărneșteni iar mai jos îi comemorează pe cei căzuți în războilul de independență, primul și al doilea război mondial.

Școala din piață este Liceul teoretic Mitropolit Ioan Melțianu. Observă imediat și Biserica Sfântul Nicolae construită în 1515 deci cea mai veche de pe aici. Bineînțeles că era mai mică pe atunci iar enoriații l-au mai mărit puțin așa să încapă toți. Se pune că biserica a scăpat nedistrus după bătălia cu tătarii din 1690 ocazie în care acest popor asiatic a cam dat foc la orice. Nu am reușit să vizitez lăcașul de cult era încuiat. În curte am observat un minicimitir.

Circulând mai departe cu autotalpa pe această stradă se observă muntele până la marginea orașului. Pe partea dreaptă se va observa un mic parc îngrijit cu același nume de Mitropolit Ioan Mețianu. Parcul dispune în afară de verdeață de un loc de joacă pentru copii, o fântână arteziană, bănci de odihnă și bustul mitropolitului. După puțin timp ajungem la o altă piață unde vom găsi o clădire mică rotundă: Punct de informare și promovare turistică. Tot aici am aflat că pentru accesul în rezervație trebuie plătită o taă de 5 lei/7 zile iar un abonament 20 lei pentru cine petrece mai mult pe aici.

Până la urmă rezervația Piatra Craiului își merită banii, așa cum reiese din citatul de mai jos discutăm de un munte deosebit, diferit față de orice alt masiv din România:

Din punct de vedere petrografic, Masivul Piatra Craiului se deosebește geologic și geomorfologic de masivele și grupele muntoase înconjurătoare, Munții Leaota, Munții Bucegi, Munții Făgăraș și Munții Iezer-Păpușa. În timp ce aceste grupe montane sunt formate aproape exclusiv din roci cristaline, „Crai”-ul, cum este adesea alintat, este o „lamă” tăioasă și abruptă de roci sedimentare, în special roci calcaroase de vârstă jurasică, lungă de aproximativ 24 – 26 km, orientată de la sud-vest spre nord-est, și lată de aproximativ 6 – 8 km, pe direcțiile perpendiculare corespunzătoare. Cunoscuții pereți verticali, inalți de 400–650 m, dintre Padina Lăncii și Valea lui Ivan, au luat naștere datorită stratificării pe orizontală a calcarelor.

Mai larg despre Piatra Craiului aici:

pcrai.ro

După observarea zonei din această parte al orașului ne-am întors și aproape de zona unde am parcat am observat o biserică de rit ortodox accesibilă din strada Mitropolit Ion Mețianu. Este o biserică mai nouă construită într-o zonă populată parțial case parțial blocuri de 2 etaje și poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. În fața bisericii se află o grădină foarte frumos amenajată.

Ieșind din nou pe strada Mitropolit Ion Mețianu am dorit să ajung la biserica catolică din Zărnești despre care nu prea știam prea multe și nu prea am găsit informații dar, am avut să aflu atunci: Biserica care poartă hramul sfântului Anton de Padua a fost construită începând cu anul 1924 și sfințită în 1927 de către episocopul Gróf Mailáth Gusztáv Károly. Orga și clopotul bisericii au fost donate de către familia Huber Francisc nu știu în ce calitate probabil a fost un enoriaș mai înstărit.

Ce-i drept biserica este una simplă compusă doar de un turn clopotniță și nava principală.

Biserica Nașterii Maicii Domnului din Zărnești este mai veche în schimb s-a construit în 1791. Se află pe un deal pe care l-am zărit dar nu l-am vizitat deci absent din partea mea. Totuși am observat cimitirul din jur.

După vizita Zărneștiului fără a pleca spre Piatra Craiului (aici am amintiri din trecut) dar nu este exclusă o nouă excursie în viitor am luat-o spre casă dar nu înainte de a mai vizita câte ceva din drum. Așa ne-am oprit la Poiana Mărului comună și sat așezare într-o zonă superbă.

ro.wikipedia.org/wiki/Poi ... ui,_Bra%C8%99ov

Citind puțin despre istoria așezării am aflat că Poiana Mărului a fost proprietate privată aparținând lui Constantin Brâncoveanu domn al Țării Românești între 1688-1714. Articolul scris depre acest domnitor este interesant merită citit atașez:

ro.wikipedia.org/wiki/Con ... r%C3%A2ncoveanu

În prezent dacă auzim despre Poiana Mărului ne gândim la vacanță într-un loc superb. Pentru noi a fost doar o oprire de recunoaștere (vacanță poate în viitor) și vizitarea obiectivului turistic Biserica ortodoxă Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Biserica poartă același hram adică Sfântul Ioan Botezătorul și este construită între anii 1707-1777 (acestea sînt datele inexacte găsite) Programul slujbelor era afișată doar pentru luna iunie un lucru este sigur sfânta liturghie de duminică este întotdeauna la ora 10.00.

În drum spre casă ne-am oprit în Șinca Nouă și Șinca Veche. În Șinca Nouă am găsit o biserică Sfântul Ierarh Nicolae finalizată în 2 ani între 1892- 1894. Nu trebuie să uităm nici de vechea biserică de lemn din 1644 renovată în 1927.

Despre Șinca Nouă aici:

ro.wikipedia.org/wiki/Com ... 83,_Bra%C8%99ov

În Șinca Veche m-am oprit scurt în dreptul parohiei greco-catolice. Tot aici în curtea parohiei am observat monumentul eroilor din această localitate. Despre Șinca Veche aici:

ro.wikipedia.org/wiki/%C8 ... he,_Bra%C8%99ov

Recomand vizita în zonărog WM să atașeze, mulțumesc

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3653 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI