Drumeție către Vf. Ciucaș (Pasul Bratocea – Culmea Bratocea – Șaua Tigăilor – Vârful Ciucaș și retur)

TIPĂREȘTE

Pentru că vremea bună s-a instalat mai repede decât ne așteptam, ne-a cam venit și nouă dorul de ducă. Nu de o plimbare obișnuită, ci chiar de o drumeție. Ne-am dorit să ajungem undeva pe munte și să ne bucurăm de aerul tare al înălțimilor și de peisajele de primăvară. În plus, parcă era nevoie de puțin efort pentru a ne dezmorți încheieturile care ”scârțâie” după atâtea luni de leneveală.

Ce era de făcut?! Am așteptat momentul potrivit (o zi liberă și frumoasă + găsirea altor eventuali doritori de drumeție) și acesta s-a ivit în ultima zi de duminică din aprilie. Am ales să mergem alături alți doi prieteni la Cheia, cu gândul să abordăm un traseu în munții Ciucaș. Ideea noastră a fost să ajungem pe vârful Ciucaș, dar nu era vreo mare supărare dacă nu puteam duce planul la bun sfârșit. Voiam doar să ne mișcăm, să socializăm și să ne bucurăm pentru câteva ore bune de natura înconjurătoare.

Există mai multe trasee turistice către Vârful Ciucaș (1954 de metri), câteva dintre ele fiind mai ”bătătorite”. Se poate ajunge acolo pe Valea Berii, urcând (pe jos sau cu vreo mașină puternică) la cabana Ciucaș și apoi mai departe către vârf. O altă posibilitate înseamnă plecarea de lângă cabana Muntele Roșu, intersectarea cu traseul anterior și apoi trecere pe la cabana Ciucaș în drumul spre vârf. O a treia variantă pentru care ne documentasem înainte de plecare însemna intrarea în traseu prin Pasul Bratocea. Aceasta din urmă a fost până la urmă opțiunea noastră...

Traseul Pasul Bratocea – Culmea Bratocea – Șaua Tigăilor – Vârful Ciucaș și retur

Chiar dacă aproximasem de acasă faptul că ne vor fi necesare aproximativ 7 ore pentru traseul propus, nu am fost prea matinali și nici drumul până la Cheia nu ne-a ajutat, șoseaua fiind suficient de aglomerată. Așa că am coborât din mașină în Pasul Bratocea pe la 11.30 (mașina lăsând-o în parcarea amenajată pe marginea șoselei). Ne-am echipat repejor și am intrat pe traseu, trecând pe lângă un monument ce amintește de faptul că trupele române au intrat în Ardeal, în luna august 1916, prin Pasul Bratocea.

Traseul pe care l-am ales este marcat cu bandă roșie. După câteva minute de plimbare prin pădure, am ieșit într-o poiană largă și am văzut că traseul face o buclă generoasă, îndreptându-se apoi către pădure, spre locul unde se află un releu. Mai sus de această antenă de mari dimensiuni există niște stânci uriașe, zonă cunoscută sub denumirea de Colții Bratocei.

Încă din primele minute, ne-am dat seama că vântul și-a propus să ne ”mângâie” pe creștet în acea zi. Nu era nicio problemă, ne așteptam la asta, mai ales că prognoza meteo pe care o consultasem cu o seară înainte amintea de acest aspect. Am urcat lejer prin poiană și apoi ceva mai pronunțat prin pădure, ajungând pe Culmea Bratocea după aproximativ o oră și 45 de minute de la intrarea pe traseu. A fost bucata de drum pe care ne-am făcut încălzirea, pentru că odată ieșiți pe culme traseul a devenit ușor. Am mers chiar pe culme sau prin apropiere, poteca bătătorită având ușoare suișuri și coborâșuri. De pe Culmea Bratocei se deschid priveliști fabuloase, iar fundalul pentru fotografii a fost asigurat fie de culmile înzăpezite ale Bucegilor, fie de depresiunea Brașovului, fie de culmea Gropșoarele-Zăganu.

Pe traseu ne-am întâlnit cu mai multe persoane, semn că alții fuseseră mai matinali decât noi; bravo lor, ce puteam să zicem! Am urmat poteca printre tufișurile din prima parte a traseului de creastă, am mai câștigat puțin în altitudine și ne-am apropiat încetișor de primele pâlcuri de zăpadă pe care le putusem admira din depărtare. Pe măsură ce ne apropiam de Șaua Tigăilor, am găsit tot mai multă zăpadă pe traseu, pentru vreo două zone fiindu-ne necesare câte 4-5 minute să le traversăm. Totuși primăvara și-a intrat în drepturi și acolo sus, floricele firave fiind și ele prezente tot mai des.

Bucata de traseu de pe Culmea Bratocea până în Șaua Tigăilor am parcurs-o într-o oră și jumătate. Conform indicatorului din Șaua Tigăilor, doar o oră ne mai despărțea de vârful Ciucaș, însă avea să fie porțiunea cea mai dificilă a traseului, întrucât se urcă destul de pronunțat.

În Șaua Tigăilor am făcut o pauză de vreo douăzeci de minute pentru a ronțăi câte ceva, dar și pentru a face cât mai multe fotografii. Căci ai ce să pozezi acolo! În apropiere se află blocul uriaș de stâncă numit ”Turnul lui Goliat”, iar Tigăile Mari arată ca o cetate de piatră cu zeci de turnuri și turnulețe care mai de care mai interesante. Iar deasupra tuturor se află Vârful Ciucaș, al cărui stâlp indicator se vedea deja cu ochiul liber.

Trebuie spus că de acolo, din Șaua Tigăilor, sunt două posibilități de a ajunge pe Vârful Ciucaș: fie alegi să ocolești Tigăile Mari (pe un traseu spre dreapta, marcat cu cruce roșie) și apoi să urci pe vârf urmând traseul care vine de la cabana Ciucaș, fie alegi traseul lateral stânga ce urcă destul de abrupt pe bandă roșie direct spre vârf.

Întrucât se făcuse destul de târziu (puțin după ora 15.00), am ales să urmăm traseul din stânga, pentru a ajunge mai repede pe vârf. Am urcat abrupt, am făcut mai multe pauze mici și după aproximativ o oră de la plecarea din Șaua Tigăilor am atins Vârful Ciucaș (1954 de metri) ! Uraaa! Timpul nostru la urcare, cu tot cu pauze – 4 ore și 40 de minute.

Priveliștile ce se deschid de pe micul platou sunt excelente! Se vedea până hăt departe, spre Vama Buzăului, până pe Valea Teleajenului sau către Depresiunea Brașovului! După sesiunea de poze spre toate cele patru zări, am mai făcut vreo două fotografii cu stâlpul și cu tăblița care semnalizează vârful, apoi am luat loc pe iarbă, la câțiva metri de vârf. Nu de alta, dar trebuia să-i lăsăm și pe alții să facă poze nestingheriți.

Mulțumiți că am ajuns până acolo, dar și destul de obosiți, am făcut planuri de întoarcere. Ne-a tentat să coborâm către cabana Ciucaș pentru a admira Tigăile Mari și din alte unghiuri, urmând ca apoi să revenim pe la baza stâncăriilor în Șaua Tigăilor, însă acest ocol ar fi însemnat alte zeci de minute bune în plus la traseul nostru. Am realizat că s-ar putea să ne prindă noaptea pe traseu dacă mai ocolim pe undeva, așa că am ales să ne întoarcem pe traseul cunoscut, cel pe care l-am parcurs și la urcare.

Întoarcerea de pe Vârful Ciucaș în Pasul Bratocea a durat, în cazul nostru, puțin peste trei ore, astfel că pe la ora 19.30 am revenit la mașină, fiind destul de obosiți, însă foarte încântați de traseul parcurs.

Nu voi încheia prezentul articol fără a mai adăuga niște informații referitoare la traseul din Pasul Bratocea către Vârful Ciucaș:

- De la punctul de plecare și până pe vârful Ciucaș am străbătut aproximativ 8 kilometri, așadar am parcurs dus-întors peste 15 kilometri în acea zi.

- Diferența de nivel între Pasul Bratocea (1263 de metri) și Vârful Ciucaș (1954 de metri) este destul de importantă, mai precis 691 de metri.

- Parcarea din Pasul Bratocea se află chiar la limita județelor Prahova și Brașov. Pe copacii din apropiere erau lipite câteva afișe conform cărora în zona respectivă se fură din autovehicole. În consecință, cei care parchează acolo sunt rugați să nu lase la vedere în mașini bunuri, bani, documente sau alte obiecte de valoare. Noi nu am avut probleme, sperăm să nu aibă nici alții!

- Traseul fiind destul de lung, trebuie să fiți bine echipați pentru că pe munte vremea se poate schimba oricând. Nu am întâlnit altă sursă de apă, dar ne-a ajuns rezerva din rucsacuri: am avut câte 2 litri de persoană.

- Tot datorită lungimii traseului, nu l-am luat pe cel mic cu noi. De altfel, nici nu am întâlnit copii pe acest traseu.

- Pe Culmea Bratocea se poate ajunge și dinspre Babarunca. Traseul nostru s-a intersectat, la un moment dat, cu un alt traseu (marcat cu triunghi galben). Conform indicatorului, coborârea pe traseul acesta (prin Poiana Zănoaga Bratoci spre Babarunca) se face în 2 ore – 2 ore și un sfert.

- O altă răscruce de trasee există în Șaua Tigăilor. Se poate coborî de acolo spre Babarunca (prin Poiana Teslei) în 3 ore (pe un traseu marcat cu cruce roșie). Acest traseu continuă în direcția opusă, pe sub Tigăile Mari, către Cabana Ciucaș.

- Pentru că tot am amintit de Tigăile Mari, merită și aici să fac anumite precizări – acestea reprezintă o arie naturală protejată, de interes național (rezervație naturală de tip biologic, floristic și peisagistic). Pentru denumirea de ”Tigăi” am mai găsit prin diferite surse termenul de ”Țiglăi”.

Călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 8110 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI