Schimbări în zona Moieciu

TIPĂREȘTE

Moieciu de Sus

Nu mai fusesem de ceva vreme în zona Moieciu de Sus (Moieciu de Jos îl mai tranzitasem cu diverse ocazii), mai exact de pe la începutul anilor 2000, când obişnuiam să merg periodic, împreună cu familia, la Complexul Cheile Grădiştei, complex deţinut de familia Gârbăcea (Dorina şi Ovidiu), un loc unde ne-am simţit minunat de fiecare dată; am încercat să revenim în a doua jumătate a anilor 2000 dar din păcate d-na Dorina, cea cu care luam legătura de fiecare dată pt cazare, nu mai era... Am avut un şoc atunci şi am renunţat din acel moment să mai vizitez zona, mai ales că aceasta începuse să se aglomereze şi îşi pierdea din farmec.

Ocazia să revăd această zonă s-a ivit la începutul anului acesta, cu prilejul întâlnirii anuale AFA, de la hotel Mistral, întâlnire despre care au curs ,,râuri de cerneală’’, înainte şi după! Am fost foarte curios cum s-a transformat zona!

Ce-am găsit acum – în primul rând un drum foarte prost, deşi asfaltat (îl preferam pe cel forestier din anii ’90!), între cele două localităţi, cauzat de lucrările de introducere a utilităţilor în zonă, din câte am înţeles; sincer, m-aş fi aşteptat ca asta să se fi întâmplat deja în această zonă atât de promovată şi mediatizată. În al doilea rând, aşa cum mă aşteptam, multitudinea de case de vacanţă, vile, pensiuni, hoteluri construite de-a lungul şoselei principale, au transformat un pitoresc sătuc de munte într-o localitate comercială înghesuită unde am avut senzaţia că figurile blajine ale localnicilor s-au rărit, făcându-şi loc o masă pestriţă de turişti de toate neamurile care circulau alene pe drumurile înguste ale localităţii, drumuri aglomerate şi de multitudinea de maşini care circulau în zonă. Totuşi, această senzaţie de înghesuială o ai doar la strada principală care a devenit prea îngustă parcă pentru traficul existent, stradă unde sunt majoritatea clădirilor, în spatele acestora, pe versanţii învecinaţi au rămas anexele gospodăreşti necesare creşterii animalelor, principala ocupaţie a acestui sat tradiţional de munte aflat la o altitudine de cca 1100 m altitudine.

Farmecul zonei este totuşi salvat de peisajele superbe ce înconjoară localitatea întinsă de-a lungul pârâului Turcu, zonă străjuită de două masive despărţite de culoarul Rucăr-Bran, m-ţii Bucegi şi m-ţii Piatra Craiului, două masive apropiate geografic dar atât de diferite dpdv al accesibilităţii şi conformaţiei – primul, Bucegii, este grupa de munţi cea mai vizitată din ţara noastră, accesibilă inclusiv cu mijloace auto până pe cel mai înalt platou al ei (Piatra Arsă-Babele); cea de-a doua, Piatra Craiului, dimpotrivă, este mult mai puţin vizitată, mai sălbatică şi este, datorită crestelor abrupte şi semeţe, apanajul alpiniştilor şi al montaniarzilor adevăraţi, iubitori de natură nealterată de motoare, grătare şi manele!

Hotel Mistral

Dezagrementul suferit datorită drumului prost şi construcţiilor înghesuite (nu toate sunt aşa!) a pălit în momentul în care am păşit (cu maşina!) peste pârâu, în incinta hotelului Mistral, o locaţie aerisită, amplasată excepţional, la limita superioară a localităţii, limită de unde începe Parcul Natural Bucegi şi unde accesul auto este interzis (teoretic!) pe drumul forestier prin pădure – cam pe aici mă instalam odinioară, împreună cu numeroasa mea familie, la iarbă verde, picnic şi diverse jocuri! Din ceea ce am văzut în Moieciu de Sus (din exterior ce-i drept!) pot să spun cu mâna pe inimă că este cea mai tare locaţie din zonă, cu un personal de serviciu de excepţie care a făcut faţă cu brio la majoritatea solicitărilor membrilor AFA, solicitări care n-au fost nici simple, nici puţine!

Despre întâlnirea în sine am povestit deja, atât eu, cât şi câţiva colegi de-ai noştri! A fost superb!

Cheile Grădiştei – Fundata

Încă din momentul în care m-am hotărât să merg la întâlnirea AFA mi-am zis că nu am cum să ajung în zonă fără să vizitez această ,,ministaţiune’’ despre care auzisem numai cuvinte frumoase în ultimul timp: prin mai 2012, componenţii echipei Steaua 1986, însoţiţi de Valentin Ceauşescu, au fost invitaţi de Ovidiu Gârbăcea, proprietarul acestui mare complex, să sărbătorească 26 de ani de la câştigarea Cupei Campionilor Europeni, iar dacă nu mă-nşel a fost prezentă şi naţionala ,,artiştilor’’ cu Adrian Enache, Aurelian Temişan, Andrei şi Camara de la ,,Alb şi Negru’’ etc. O ,,şuşanea’’, mi-am zis în limbajul chibiţilor mai hâtri din fenomenul numit fotbal!

La începutul anului 2013 însă, cu ocazia organizării de către România al Festivalului Olimpic al Tineretului European (FOTE), am aflat că acolo se vor desfăşura probele de schi fond şi biatlon ale competiţiei iar pista pe care se desfăşoară aceste concursuri, construită la standarde europene, este singura de acest fel din lume aflată în proprietate privată! Şi a fost pusă la dispoziţie gratis! Bine-bine, mi-am zis, e o strategie de marketing, e o modalitate de a-şi umple locaţiile de cazare, dar n-a fost aşa în totalitate – sportivii n-au fost cazaţi acolo (foarte rău în opinia mea!) dar a atras atenţia opiniei publice! Mie, unul, mi-a captat atenţia! A mai urmat apoi, în mai acelaşi an, o altă acţiune cu Steaua ’86, ceva mai mediatizată (ori poate am fost eu mai atent!), aşa că mi-am dat seama că e o treabă serioasă şi trebuie constatat ,,la faţa locului’’!

Prilejul s-a ivit, aşa cum vă spuneam, la începutul acestei primăveri, mai exact în dimineaţa zilei de 1 martie când am plecat după micul dejun de la hotelul Mistral spre Fundata, traversând Moieciul de Sus pe şoseaua îngustă şi proastă până la Cheile Grădiştei, iar de aici am virat la stânga pe lângă vechiul complex şi am urcat pe o şosea îngustă şi şerpuită, dar asfaltată impecabil până la locul cu pricina.

Am ajuns după vreo cinci kilometri pe un platou superb, presărat cu construcţii noi, moderne, aerisite, terenuri de sport (tenis, handbal, minifotbbal, fotbal pe iarbă etc), pistă de biatlon, de schi fond, platou care oferă o privelişte senzaţională spre munţii Bucegi şi munţii Piatra Craiului – nu văzusem niciodată aceste masive din această zonă şi de la o astfel de altitudine (cca 1400 metri) astfel că, dacă (prin absurd!) eram teleportat aici fără să fiu avizat, juram că nu mă aflu în România, ci undeva în Austria sau Elveţia!

Am dat un tur al ministaţiunii (al cărei impact asupra mea aş putea să-l compar cu cel pe care l-am avut acum peste patru decenii, atunci când am vizitat Poiana Braşov prima dată!) şi ne-am oprit la recepţie unde o domnişoară foarte drăguţă ne-a pus la dispoziţie în câteva minute un set de informaţii sumare despre întregul complex- astfel am aflat că acesta reprezintă în totalitate investiţia privată a domnului Ovidiu Gârbăcea (inclusiv cei cinci kilometri de şosea!), că sunt trei hoteluri (Bucegi, Piatra Craiului şi Sport) şi zece vile (cu nume de pomi şi flori) cu o capacitate totală de cazare de cca 480 de locuri, că au două săli de antrenament şi un centru SPA, că aici se antrenează, pe lângă loturile de schi fond şi biatlon şi loturile de canotaj, handbal, volei, rugby, fotbal etc.

Nu am avut timpul necesar să vizităm şi interioarele clădirilor (deoarece ne aştepta Ovidiu împreună cu o parte din membrii AFA la Cetatea Râşnov!) dar ceea ce am văzut din exterior şi povestea acestui adevărat ,,colţ de rai’’ m-a impresionat în mod deosebit şi în mod sigur ne vom caza aici pe viitor.

Nu l-am cunoscut personal pe dl Gârbăcea (când mă cazam la vechiul complex Cheile Grădiştei era mai tot timpul plecat pe munte, după cum spunea salariaţii, astfel că am crezut că este unul dintre acei oameni puşi pe căpătuială din exploatări forestiere!) dar cu această ocazie am aflat că este instructor de ski, antrenor de biatlon, fiu de ţărani cu o copilărie greu încercată (rămas fără tată la cinci ani) şi care s-a orientat rapid după Revoluţie, anticipând potenţialul turistic al zonei – folosind o expresie a unui bun prieten aş putea spune că ,,omu’ a cumpărat un munte’’, dar l-a valorificat în scopuri turistice, nu ca alţii...

În faţa acestor realităţi şi aflând de actele de caritate pe care le face nu-mi rămâne decât să spun ,,jos cu pălăria în faţa unui român adevărat’’!

---

VIZUALIZĂRI: 3436 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI