Amfiteatrul Transilvania

TIPĂREȘTE

Ati auzit de Amfiteatrul Transilvania? Suna interesant, nu-i asa?

Nici eu!

Pana mai deunazi….

Unde este?

Amfiteatrul Transilvania se gaseste o culme domoala din terminatiile Muntilor Bucegi, intre Simon si Moieciu de Sus.

Se poate ajunge cu masina?

Pana foarte aproape, dar e pacat sa o chinuiti.

Se poate ajunge cu bicla?

Da, desigur, chiar recomandat, pentru mountain biker-i.

Dar pe jos?

Mai intrebati?

Cum am ajuns acolo si cum ne-am coborit de acolo?

Am bagat niste km cu masina pana in Moieciu de Sus. Am parcat in intersectia de la confluenta Vailor Bangaleasa si Popii, la singura intersectia in y din localitate.

In zona Moieciu de Sus au aparut niste trasee amenajate, marcate diferite de cele clasice, omologate, si anume cu omuleti colorati. Sunt vreo 9 trasee daca imi amintesc bine de pe o harta afisata in comuna.

Toate traseele de drumetie sunt usoare si scurtute. Sunt si cicloturistice in acelasi timp.

Traseul nostru incepe de la cota 950 traversand podul de piatra peste Bangaleasa, dar nu cel rutier, cu cel de langa. De aici se formeaza un drum asecndent de caruta pe un teren de pamant, destul de noroios cand ploua sau imediat dupa. Trecem printre terenurile ingradite ale localnicilor. Asta ne da posibilitatea sa intalnim animale de curte: caini, vaci. Cu cat urcam, vedem mai multe bordeie, cum se numesc in zona casele provizorii unde ramaneau oamenii dupa o zi de munca, de ex de cosit.

Este o zi splendida, insorita. Culmile si padurile inca preponderent de verzi dau cateva semne de toamna. Satul se asterne cat ai clipi la picioarele noastre, la fel si valea serpuita a Bangalesei insotita de limba de asfalt. O gargarita traverseaza pe jos poteca de pamant. La un moment dat poteca se bifurca si am luat-o cas! Trebuia sa urmam varianta mai de jos care traversa pe curba de nivel o vaiuga plina de gunoaie.

Gunoaie, cat carul! Mare pacat! In aceasta prima parte am urmau omuletul portocaliu si omuletul rosu.

Iesim mai repede decat ne-am imaginat, deasupra nivelului padurii mixte. Pamantul gras era plin de ciuperci, care mai comestibile, care mai putin. Dupa o ora de mers si cules si admirat, eram deja sus, la cota 1.199, inaltimea maxima a turei noastre.

De aici, la numai o azvarlitura de bat, pe o pasune cu priveliste larga catre magurile din jur, se gaseste Amfiteatrul Transilvania. Asa se numeste locul! Este alcatuit dintr-un cerc larg cu raza de cativa metri format din busteni. In centrul cercului, erau alti 2 busteni suprapusi inconjurati de un cerc mic strans in jurul lot. Si o placa explicative, ca suntem la locul numit atat de tentant, dar fara nicio logica sau legatura cu sensul cuvantului amfiteatru.

In zare se vede niste constructii cu acoperis verde, niste drumuri de pamant, nori de praf si zeci de masini. Mi-am amintit de tabloul hidos de la Susai. Trecem cu privirea peste dovezile civilizatie care lasa urme de necivilizatie si admiram in plan indepartat creasta Pietrei Craiului la poalele careia sunt insirate casele rasfirate de localitatile Magura si Pestera. Am intrat intr-o zona prea populata pe langa cabanoaiele astea, unde se poate si manca.

Le-am depasit si am continuat dupa indicatiile hartii online spre directia satului Cheia aflat intre cele 2 Moiecii. Poteca este la inceput larga si buna de se poate merge cu masina pe ea, apoi cobora pe omuletul portocaliu si se mai ingusteaza.

Grupul nostru numeros si frumos cu reprezentanti de la 1 la 76 de ani, din care fac parte si mai multi copii veseli, care se bucura de o alergatura si joaca in natura, se rasfira tot mai mult. Facem o regrupare pentru ca urma sa parasim drumul de culme si sa prindem o poteca secundara nemarcata care sa ne coboare la sosea. De bine ce ne-am uitat pe harti si tot am ratat la prima incercare ramificatia.

Coborirea a fost putin mai accentuata, dar fara a fi dificila. A fost o provocare nu numai sa prindem poteca dar si sa nu o parasim. Ultima panta inierbata ne-a scos in spatele curtii unei pensiuni din proximitatea ramificatiei catre cele 2 complexuri Cheile Gradistei, in satul Cheia.

Familia mea reprezentata cu brio de tata, fratele meu si subsemnatul s-a simtit foarte bine in aceasta plimbare de numai 4 km pe care i-am pierdut pe cateva ore bune, bucurandu-ne de natura. Multumim lui Catalin si Cristinei (@Denisa13) pentru invitatie.

A fost cea mai scurta drumetie de care am reluat programul montan acum 4 ani, dar in care am descoperit lucruri si locuri noi.

Numai bine si plimbari frumoase tuturor!

pacat de urmele lasate de multi nesimtiti, altfel peisajele sunt superbe

tura de relache abordabila de oricine

---

VIZUALIZĂRI: 12559 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI