La plimbare prin Costeşti, atât cât ne-a permis vremea

TIPĂREȘTE

În scurta noastră şedere la Hanul Vatra, ne-am propus să facem şi o plimbare pe raza comunei Costeşti, pentru a vizita măcar câteva dintre obiectivele turistice din această frumoasă aşezare rurală.

Aşadar, discutăm despre comuna Costeşti, din judeţul Vâlcea, o comună întinsă, situată la poalele masivului Buila-Vânturăriţa, parte a Munţilor Căpăţânii, formată din 4 sate, Costeşti (reşedinţa) Bistriţa, Pietreni şi Văratici, locul unde în fiecare an, pe 8 septembrie, de ,,Sf. Maria Mică'' are loc întâlnirea romilor din toată ţara, mai pe româneşte o veritabilă expoziţie în aer liber de maşini de lux şi de bijuterii, locul unde în ianuarie 1999 s-a scris o pagină neagră a istoriei noastre recente, lupta dintre minerii conduşi de Miron Cozma şi forţele de ordine staţionate aici pentru a împiedica deplasarea acestora la Bucureşti.

Comuna Costeşti nu este legată însă numai de cele enumerate mai sus, este cunoscută şi sub denumirea de ,,comună-muzeu'', deoarece aici pot fi văzute şi vizitate mănăstiri şi biserici seculare, care sunt incluse în Patrimoniul Cultural Naţional.

Vineri seara, stam noi liniştiţi în faţa televizorului, pentru sâmbătă şi duminică se anunţa vreme frumoasă, dar pe timpul nopţii ploaia şi-a făcut de cap... semn rău! Sâmbătă dimineaţa, după ce am luat micul dejun, am plecat să vizităm câte ceva, condiţionaţi bineînţeles de starea drumurilor.

Am traversat satul Costeşti, intrând în Pietreni, iar după câteva sute de metri, am oprit pe partea dreaptă a DJ 646 A, în dreptul tăbliţei care ne arată că biserica din lemn Grămeşti se află la o distanţă destul de mică de noi. După ce am urcat circa 150 m pe un drum în pantă, cu mulţi nuci de-o parte şi de alta, am ajuns la sfântul lăcaş. Biserica din lemn din cătunul Grămeşti, cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului'' a fost construită în anul 1664 de către mitropolitul Ştefan I al Ţării Româneşti, a doua ctitorie a sa, aici petrecându-şi anii tinereţii. Este cea mai veche biserică din cele opt câte sunt în comuna Costeşti. Pridvorul este deschis, fiind pardosit cu piatră de râu. Pisania de deasupra uşii de acces în pronaos, în slavona veche, este săpată în lemn, mărturisind următoarele: ,,Cu voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, acest Sfant hram dumnezeiesc s-a ridicat in slava si cinstea Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, cu truda, de Arhiepiscopul si Mitropolitul Chir Stefan. S-a zidit din temelie pana la savarsire in zilele lui Io Grigorie voievod, in anul 7173 (1664). Am scris eu, popa Stan''. De-a lungul timpului, cea mai importantă restaurare a bisericii a avut loc în anul 1938, în prezent aflându-se într-o stare de conservare destul de bună. Biserica nu are turlă şi nici clopotniţă, clopotul fiind instalat în pridvor, unde este amplasată şi toaca. Fiind închisă, nu am reuşit să fac fotografii din interior, mulţumindu-mă cu cele făcute la exterior. În micul cimitir din spatele bisericii sunt înmormântaţi oameni de vază ai comunităţii locale, preoţi şi rudele acestora.

Am lăsat în urmă biserica de la Grămeşti şi ne-am continuat drumul prin Pietreni, spre ieşirea către munte. La ultima intersecţie, am virat stânga, continuând drumul printre livezi, cam 500-600 m, spre Biserica ,,44 de Izvoare''. Atenţie, drumul către biserică este foarte îngust, în special porţiunea din livezi, neasfaltat, şi chiar e o problemă dacă te întâlneşti cu un vehicul ce vine din sens opus.

Biserica ,,44 de Izvoare'', cunoscută şi sub numele de Schitul de Piatră, a fost ridicată în anul 1701, de către egumenul Ştefan al Mănăstirii Bistriţa, şi are hramul ,,Sfântul Ierarh Nicolae''. Denumirea de ,,44 de Izvoare'' este urmarea unei legende care spune că regele Carol al II-lea, aflat într-o vizită aici împreună cu Alexandru Odobescu, ar fi găsit 44 de izvoare în zonă. Din vechiul schit nu s-au mai păstrat în zilele noastre decât biserica şi un zid de incintă. Norocul ne-a surâs în timp ce ne aflam acolo, biserica fiind deschisă de un localnic din comitetul parohial, având astfel posibilitatea să fac câteva fotografii cu interiorul. Pictura interioară, cea originală, opera pictorului bistriţean Efrem Zugravul, se află într-o stare avansată de degradare, din cauza exploziilor de la cariera de piatră din apropiere. Catapeteasma este din zid, iar picturile sunt şterse, însă cele trei icoane mari de la baza acesteia sunt într-o stare destul de bună, fiind pictate în perioada construirii schitului, şi păstrate o perioadă mare de timp la Mănăstirea Bistriţa. În perioada 2009-2011, au fost iniţiate ample lucrări de refacere a bisericii, prin consolidarea structurii de zidărie, injectarea fisurilor şi ţeserea crăpăturilor, urmând ca restaurarea picturilor să se facă în perioada următoare.

La ieşirea din biserică am dat atacul la pomii de pe malul pârâului Costeşti, culegând mere şi nuci. Fără nicio exagerare, nu-mi amintesc de când am mai mâncat mere roşii atât de dulci şi de gustoase! Curate, netratate, mici dar dulci şi parfumate, am mâncat de parcă nu mai văzusem mere până atunci!

I-am mulţumit lui tataie pentru faptul că ne-a lăsat să vizităm biserica, şi am făcut cale întoarsă. Odată ajunşi pe raza satului Costeşti, undeva pe la jumătatea acestuia, am virat la stânga pe un drum îngust dar asfaltat, şi după circa 200 m am ajuns la Biserica de lemn Gruşetu. La drumul principal nu există indicator cu biserica, dacă doriţi să o vizitaţi trebuie să-i întrebaţi pe localnici cum ajungeţi aici.

Ca şi la Biserica ,,44 de Izvoare'', şi aici a fost nevoie de prezenţa unei doamne care răspunde de biserică, aceasta deschizând şi explicându-ne tot ceea ce i-am solicitat noi.

Biserica de lemn din cătunul Gruşetu, cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului'' a fost ridicată în perioada 1799 -1801, prin strădania arhimandritului Costandie Peloponisiotul, stareţul Mănăstirii Bistriţa, cu binecuvântarea episcopului Nectarie al Râmnicului. În anul 1892, pereţii bisericii au fost acoperiţi cu mortar, cu această ocazie biserica având aspectul unei construcţii de zid, conform practicii din secolul XIX din zona Vâlcea. Începând cu anul 2006, au fost efectuate lucrări de restaurare, începându-se cu turnul-clopotniţă, apoi biserica, lucrările fiind încheiate în anul 2009.

... şi aveam de gând să continuăm drumeţia noastră, dar vremea nu ne-a lăsat, ploaia a început timid, ne-a dat răgazul necesar pentru a intra în maşină, apoi a început din ce în ce mai tare, când am ajuns la Hanul Vatra se înteţise destul de serios, fiind nevoiţi să stăm în parcare încă 30 de minute. S-a oprit preţ de câteva zeci de minute, cât am băut noi o cafea, apoi iar a început, mai tare... şi întunericul a pus stăpânire peste sat.

Deşi aveam planuri măreţe pentru o zi întreagă de colindat prin Costeşti, am reuşit să vizităm doar trei obiective, însă nu pot să nu vă amintesc faptul că pe raza acestei localităţi pot fi vizitate alte obiective importante, ca Mănăstirea Bistriţa, Mănăstirea Arnota, Parcul Naţional Buila-Vânturăriţa, cel mai mic parc naţional din România, cu o suprafaţă de 4186 ha, Cheile Bistriţei şi Cheile Costeştilor, către Buila-Vânturăriţa sunt mai multe trasee de diferite grade de dificultate. Extinzând aria de vizitare, pe o rază de 25-30 de kilometri nu putem uita de Muzeul Trovanţilor, situat la intrarea în comuna Costeşti venind dinspre Horezu, Mănăstirea Hurezi, Mănăstirea Dintr-un Lemn, Mănăstirea Polovragi, atelierele de ceramică din Horezu, şi atâtea altele pe care nu le mai amintesc, timp să aveţi să le vizitaţi, şi vreme bună!

Vacanţe frumoase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 1891 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI