Octombrie 2024, Constanța, Piața Ovidiu, am retrăit câteva ore din tinerețe

Eu cred că la anul vei avea o nouă şansă să evaluezi stadiul lucrărilor de renovare din moment ce soţia a evaluat deja ofertele hotelului care tocmai v-a găzduit!

Iar după impresiile de aici, pare-se că ţi-a plăcut şi ţie mai totul!

Transmit admiraţia mea pentru modul în care poate fi prezentat un petec de oraş!

@Marius 72: Ai dreptate. În proporție de 99,9%, cinci zile din concediul de la anul mi-au fost deja programate . Așa că... musai vom ajunge din nou prin Piața Ovidiu. Dar asta nu e o problemă. Chiar e un loc care mie îmi place foarte mult.

Mulțumesc mult pentru vorbele frumoase de la sfârșitul ecoului tău. Dar, locurile văzute sunt” de vină” . Sper să nu fi căzut prea adânc în butoiul cu melancolie

Mi-ai stârnit și mie niște amintiri cu Piața Ovidiu, dar nu de suflet, ca ale tale, ci mai așa, mai prozaice Ne era foame!

Am Fost Acolo și eu, prin anii '80, într-o delegație la F. ca de Bere din Constanța. (o mai fi) N-aveam timp să hălăduim prin oraș , abia ne ajungea timpul să mergem să mâncăm câte ceva! Am ales în zona Pieței un loc unde se făcea, la rotisor, un pui grozav, pe care n-am cum să-l uit nici acum; se topea în gură de bun ce era!!! N-am cum să uit nici statuia lui Ovidiu, cel exilat aici. Despre clădirile frumoase din piață îmi amintesc vag, dar cu ocazia pozelor tale văd și eu, acum, cât de frumoase erau!

Referitor la scările din minaretul Marii Moschei...

... tot așa, mai bătrânește, am urcat și eu, la 68 de ani, cele vreo 534 () de trepte ale Catedralei St, Paul's din Londra, ca să ajung suuuus, să văd panorama orașului E drept că cum, la 75, nu m-aș mai încumeta , oasele s-au mai șubrezit

Felicitări pentru articol, poze!... și...

@Pușcașu Marin: Constanța are un loc aparte în inima multora dintre noi, strâns legat de vacanțele copilăriilor noastre.

Noi (eu și Tati) ajungem în Constanța de cel puțin 2-3 ori pe an, dar invers decât voi: de obicei în sezonul turistic. Avem prieteni vechi și buni în Constanța, avem fini; de câte ori tragem o fugă pe litoralul românesc sau la întoarcerea de pe cel bulgăresc, poposim un pic și prin Constanța. Astfel că am tot avut prilejul să vedem transformările din ultimii ani - încet, dar sigur, cum se zice.

Cazinoul l-am vizitat în stare de paragină acum câțiva ani, am prins și un concert de cameră acolo (Doamne, ce frig era, ce m-am congelat!) după un tur pietonal cu ghid și o vânătoare de comori arhitecturale (despre care am povestit cu entuziasm aici pe site la vremea respectivă). În moscheea Carol am urcat cu aceeași ocazie. Singura "restanță" a rămas multă vreme biserica catolică, pe care - ca și voi - mereu o prindeam închisă. Până în vara asta, când am participat la alt tur ghidat (de mai mică amploare) și s-a nimerit s-o găsim deschisă.

În fine... E mult de amintit și povestit despre Constanța... Și multe nostalgii de redeșteptat... Mă bucur că ai adus vorba! 🙂

@doinafil: În anii '80 învățam teoremele alea despre care ne-a povestit @adso atât de frumos în articolul de ieri . Din 91-92 mi-aduc aminte sâmbetele sau duminicile când mergeam cu soția mea să ne plimbăm pe-acolo. Era o atmosferă mai de bazar în Piața Ovidiu, cu tarabe cu de toate, deh... începuse capitalismul sălbatic și în România. Dar nu pot să uit covrigii calzi cu kefir sau un șuberek proaspăt scos din tigaia cu ulei încins.

Pfff, St Paul... frumos. Am urcat și eu până sus în 2018. Am făcut o pauză în rotonda din Catedrală, după vreo 260 de trepte, dacă țin eu minte bine... Whispering Gallery, vă amintiți? Unde șoaptele făceau înconjurul sălii în mai puțin de o secundă.

Eu cred că dacă ați mai merge odată la Londra și Domnul Mihai ar urca, ați urca și dumneavoastră. Dacă-l” confiscă” vreo englezoaică pe-acolo, prin vârful Domului?

Mulțumesc mult pentru ecou.

@crismis: Habar n-am avut că s-a putut vizita Cazinoul, ruină fiind. Oricum, ați avut curaj .

Vorbind de nostalgie... când și-a făcut Doamna mea buletin de Ploiești și n-a mai văzut adresa de Constanța în buletin, a plâns o zi. Acolo s-a născut, acolo a trăit 25 de ani, e de înțeles.

Ca s-o împac, i-am promis că numărul la mașina pe care urma să o cumpărăm, cândva, nu știam atunci când, va fi cu CTA. Și-așa a fost și așa e și acum, după treizeci și ceva de ani . De fiecare dată când am radiat o mașină, am păstrat numărul.

Vara, nu cred c-o să mergem prea curând. Avem noi un bâzdâc pe creier vis-a-vis de cât plătim și ce primim în sezon, pe litoralul românesc. Iar pentru o zi, în plin sezon... nu. Rămâne primăvara sau toamna. Constanța mi se pare la fel de frumoasă și în aceste perioade.

Mulțumesc mult pentru ecou.

@Pușcașu Marin: Poți găsi și vara pe litoralul românesc locuri ieftine și bune. Dealtfel, noi de-astea vânăm - pe la Corbu, Vadu, Agigea, Eforie Sud etc. Mai avem câteva în vizor și mereu descoperim tot altele și altele. La Mamaia, de exemplu, nu m-aș duce nici gratis (de fapt, am fost vara asta un weekend, dar în scop profesional, deci nu se pune). Marele avantaj al litoralului românesc e că e aproape, numai bun pentru 2-3 zile de evadare. Ca să nu mai zic de farmecul Mării Negre; dar asta e valabil pentru orice anotimp!...

@Pușcașu Marin:

Bun șuberekul cald! , eu l-am descoperit târziu, de când merg vara la „2 Mai” , cu Mihai. (iacă poznă: a ieșit o rimă involuntară )

Mi-amintesc că am făcut și noi pauză în rotondă, dar de șoaptele din Whispering Gallery, sincer, nu-mi mai amintesc! Cred că eram prea obosită să mai iau seama la ele!

Cât despre „confiscatul” lui Mihai de către vreo englezoaică, nu-mi este teamă! Nu lasă el o fată ca mine pentru ea, știu că-mi este fidel , precum îi sunt și eu „fidea” (hai, c-am zis-o! )... și...

@doinafil: Am glumit doar pentru că știam că” la capătul celălalt al firului e o persoană cu simțul umorului” , ca să citez din clasici în viață.

Altfel, așa cum am mai spus și voi mai spune de câte ori voi avea ocazia, eu vă admir în mod deosebit. Sunteți un cuplu de la care avem multe de învățat.

@Pușcașu Marin: Am vizitat Constanța într-o zi de decembrie 2021, am mers cu trenul acolo. Nu o mai văzusem de înainte de 1990. Mi-a plăcut deși mai erau clădiri ce trebuiau renovate, Sinagoga de exemplu.

Este orașul natal al soției și locul unde v-ați cunoscut! Să înțeleg că mergeți la slujba de la biserica catolică și în Ploiești. Băiatul meu a făcut grădinița în cadrul bisericii catolice, tot Sf. Anton, dar din Pitești. Joia dimineața mergeau la slujbă o oră cu doamna educatoare.

În moschee am urcat și eu, la sfârșit din ce mai rețin mi s-a părut cam dificil, scări parcă înguste. Nu am avut timp să văd Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, este deosebit, al doilea după cel din București, poate altă dată.

Mulțumesc pentru aducere aminte!

@Pușcașu Marin:

Mulțumim mult pentru aprecieri!

@mprofeanu: Nu știam că biserici catolice cu hramul Sfântului Anton sunt în atât de multe orașe. Da, soția mea merge în fiecare săptămână și de vreo 25 de ani de când are carnet de conducere, merge singură . Până atunci mergeam și eu, dar o așteptam până-și termina vizita și o aduceam înapoi acasă.

Pentru plăcerea și liniștea ei, îmi doresc s-o duc la Mănăstirea Sfântul Anton cel Mare din Egipt. E ortodoxă și e la vreo 300 de kilometri nord de Hurghada. Am fost de câteva ori la Hurghada, dar n-am găsit niciodată o excursie opțională până acolo. Dacă mai ajung odată, cred că închiriez o mașină cu șofer pentru o zi și tot ajung acolo. E considerată cea mai veche mănăstire din lume și știu că-și dorește mult să o vadă.

Scara ce duce în vârful minaretului e în spirală și dacă pășești mai pe lângă zid, treptele sunt suficient de late încât să nu creeze probleme. În general eu nu mă sperii de lățimea treptelor, ci de numărul lor .

Mulțumesc pentru ecou și mă bucur dacă cele câteva rânduri scrise de mine v-au trezit amintiri plăcute.

Hm, mă periași și, deh, ca orișice om, mă simții emoționat la partea-mi inimoasă, suficient de mult ca să mă mai bag în seamă pe saitul respectiv, ăla de-am hotărât să mă mai eclipsez.

Da, mă nimeriși cu gradul, doar că un pic altfel ambalat, gradul meu a fost profesional, nu militar, așa că mă intitulam “comisar șef” , colonel fiind după ce-am fost trecut în rezervă.

Altcumva, nu tre’ să te furișezi în beciu-mi ca să mă chelești de vin, chiar dacă nu-i cine știe ce producție vinicolă garantez că ne vom îmbăta artistic, vom deveni muți de echilibru și legănați la vorbă, sau, invers! Oricum, de doo săptămâni fierb rachiul, am un spor de numa-numa, în curând voi deveni caz de targă!

Pe scurt, în măsura în care eu înțeleg și aplic cuvântul “scurt” la textele mele, citesc cu plăcere și nerăbdare ce scrii tu și fratele @adso și, chiar dacă nu mai mâzgălesc, sunt acoloșa, cu voi!

@Yersinia Pestis:

Ai un umor, Dom'le, că mă faci să „mă râd” de una singură, dar nu ca proasta-n Târg, ci pentru motive bine întemeiate!

Te cred și eu că nu mai ai timp să mâzgălești p'aci! Ai treabă serioasă cu fiertul rachiului! .....dar e bine că mai arunci un ochi și p'acilea!

@Pușcașu Marin:

Felicitări pentru plimbarea plăcută, pentru prezentare şi pentru confesiune!

De oraşul Constanţa mă leagă multe amintiri, multe din vacanţele copilăriei, prietenii şi petrecerile din timpul facultăţii, apoi vizitele s-au rărit din ce în ce mai mult, pe măsură ce am descoperit şi alte mări şi oceane.

Constanţa este un oraş în care mi-ar plăcea să trăiesc, poate singurul din România pentru care aş renunţa la Bucureştiul meu drag. Aşa gândeam în urmă cu vreo trei decenii şi aproape la fel gândesc şi azi, mai mult din dorinţa de a fi aproape de mare.

Nu sunt deloc "bâzdâci", ci asta este, din păcate, realitatea.

Oraşul mie îmi pare mai frumos, mai aerisit şi mai curat în orice alt anotimp, mai puţin vara când este invadat de hoardele de turişti, iar aglomeraţia devine deranjantă.

@Pușcașu Marin:

Problema parcărilor atât în Constanţa, cât şi în Mamaia s-a rezolvat în ultimii ani într-un mod corect şi civilizat. Plăteşti în funcţie de zonă şi de durată şi nu mai stai cu teama amenzilor şi/sau a blocării roţilor, ridicării maşinii etc.

Cei bronzaţi şi iarna au cam rămas fără obiectul muncii şi asta pe mine mă bucură

Ai fost inspirat plătind aşa, fără să încerci să descarci aplicaţia aia a lor, care la mine nu a funcţionat, eu recurgând la varianta SMS-urilor.

Ai pus degeaba bonul pe bord, pentru că s-au modernizat şi ei. Chiar vara aceasta i-am văzut patrulând cu maşinuţe dotate cu camere care filmează dar şi scanează numerele de înmatriculare ale maşinilor parcate, astfel identificându-i şi sancţionându-i, cu probe, pe cei care au "uitat" să plătească.

Acelaşi sistem funcţionează şi în Bucureşti de ceva vreme. În centrul oraşului tot nu găseşti loc liber, însă mai la periferie acum sunt locuri libere pe alese indiferent de oră.

@Pușcașu Marin:

Ai urcat tu trepte fără număr mai pretutindeni prin Vietnam şi te speriai acum de doar 140 de trepte, fie ele şi pe o scară îngustă şi în spirală? Nu cred aşa ceva.

Oricum ai fost norocos să o găseşti deschisă sau poate lucrurile s-au mai schimbat. Ţin minte că am încercat ani la rând să vizitez moscheea asta, dar fără succes, apoi... am uitat. Târziu am aflat că se poate urca şi în minaret. Acum nu ştiu dacă m-aş mai încumeta.

Clar panorama oferită privirii merită efortul urcatului până acolo sus

Abia din a treia încercare am reuşit să vizitez acum vreo şase ani moscheea din Mangalia şi acolo am urcat, fără să obosesc , până în balconul care reprezenta zona de rugăciune destinată femeilor.

Până vei reuşi să-i îndeplineşti dorinţa, poţi să o duci chiar luna viitoare la cea mai veche mănăstire creştină încă locuită, la Sfânta Ecaterina, la poalele munţilor Sinai , unde sigur organizează toţi excursii opţionale.

@doinafil:

Prin 85-86 am descoperit şi eu şuberekul, tot la 2 Mai, dar nu cu Mihai . Era o dugheană vizavi de poştă parcă.

De poftă mi-am cumpărat un şuberek chiar duminica trecută la un târg de produse tradiţionale organizat într-un parc din Bucureşti, a fost OK, dar parcă nu a avut acelaşi gust bun pe care mi-l aminteam.

Bravo, Doina! Asta este atitudinea care îmi place!

@Yersinia Pestis: Am căutat pe net ca să-nțeleg de-astea cu comisar, comisar-șef, inspector și toate cele. Io-s de modă veche, cu armata făcută în 1985, știu gradele alea vechi. Știi ce-am înțeles? Că băieții ăștia de la Ministerul de Interne n-au știut să te aprecieze. Ia să fi citit ei niște articole scrise de tine aici... îmi spuneai c-ai fost de la chestor în sus, cu gradul aferent în rezervă. Da' ai văzut că-n prostia mea am nimerit-o din prima cu gradul în rezervă.

Cât privește aia cu furișatul în beci... a fost o... cum îi zice... o figură de stil. Păi cum dracu să-ncap eu pe firul de net? Mai repede intră Stejarul din Borzești pe fir. Și mai rămâne și loc.

Citind în continuare ecoul tău, m-am bucurat sincer. Păi dacă de două săptămâni ești ocupat cu treaba la cazan, clar ai terminat treburile mai vechi, clar ai făcut rodajul la aragazul și la cuptorul cel nou, nici nu vreau să mă gândesc ce de bunătăți ai gătit. Și te invidiez sincer. Eu sunt în grevă,” gătesc” numai salată de varză de ceva timp. În curând o să ajung să behăi mai autentic decât orice capră, fie ea și de rasă pură.

Aștept (ăm) să stea tulburelul din fiert, să se fixeze bine gradele în țuică sau în tescovină și trag nădejde că după un șpriț sau un pahar cu răchie se mai dezmorțesc și degetele și ne vom bucura din nou citindu-ți scrierile pe-aici.

Mulțumesc mult pentru ecou și spor la treburi.

@nicole33: Așa cum zicea și @crismis mai sus, poți găsi și pe la noi, pe litoralul românesc locuri de pus capul pe pernă, cum să zic, mai civilizate, mai prietenoase cu buzunarul. În schimb, pe mine mă scoți greu din casă pentru două-trei zile, plus că vara eu sunt” consemnat” la muncă. Nu pot să-mi iau concediu din motive că” m-arunc” la 30 de zile în extrasezonul nostru turistic, așa a fost convenția, am fost de acord cu ea și nu regeret nicio secundă decizia luată.

Treaba cu bonul pe bordul mașinii după ce-am plătit parcarea? Reminiscențe din orașu-ți drag . Știu că pot controla și fără bon dacă ai plătit parcarea, dar era s-o pățesc la stația de metrou” Aviatorilor” , pe breteaua aia paralelă cu bulevardul. Scanau numărele doi băieți și ce să vezi? În aplicație figuram că n-am plătit parcarea. Noroc c-am fost în preajmă. Le-am arătat SMS-ul și tot nu erau lămuriți. Au sunat nu știu unde ca să se lămrească că e corect. A fost un” bug” șefu'! M-am tăvălit pe jos de râs. Romgleza a pătruns adânc în conștiința românilor.

La Mănăstirea Sfânta Ecaterina nu pot s-o duc pe Doamna mea, pe motiv c-am fost acolo. În 2011, e adevărat, dar am fost. De altfel, dacă te uiți în P21, se vede pe inelar, lângă verighetă, un inel de argint. De-acolo-l are . Dar o să încerc să merg la Canionul Colorat și la un snorkeling la Blue Hole. Canionul Colorat l-am văzut tot în 2011, dar la Blue Hole n-am ajuns, așa că încercăm.

Mulțumesc mult pentru ecouri, Citindu-le, parcă și cafeaua a fost mai bună dimineața asta

@Pușcașu Marin:

Eu locurile alea prietenoase cu buzunarul nu le-am găsit neam sau poate nu am ştiut eu unde să le caut. Nici nu puteam să rezerv cu multe luni înainte, nici timp de vânat oferte nu aveam

Mulţi te invidiază pentru concediile extraordinare pe care le planifici şi le realizezi, pentru locurile minunate în care ajungi, precum şi pentru durata lor.

Până acum doi ani plecam şi noi, dar nu mai mult de trei săptămâni legate, din motive de job. Acum nu mai pot lega mai mult de două săptămâni, plus 2 zile maxim, dar din motive personale, nu legate de job.

Vara nu-mi iau concediu şi pentru că nu ne prieşte căldura excesivă, dar şi pentru că îi las pe colegii cu copii să-şi ia concediu când e vacanţa şcolară.

Am mai profitat de minivacanţele de Sfânta Maria, când mai cu o punte, mai cu un weekend şi mă lipeam de o ieşire de trei maxim patru nopţi, dezavantajul fiind preţurile maxime de vârf de sezon, căldura, dar mai ales aglomeraţia din trafic. Anul trecut am mers la Albena, anul ăsta voiam o scurtă escapadă în Turcia, dar am renunţat din cauza drumului lung şi a celor două vămi de trecut şi aşa am ajuns la mult hulita Mamaia, aflată la maxim trei ore de casă, unde a fost scump, dar OK.

Tare faza asta cu "bug-ul", precum şi faptul că replica a venit din partea unora care, mai mult ca sigur, nu cunoşteau nici sensul de bază al cuvântului şi nici sensul din contextul dat

@nicole33:

Nicole, draga mea, ce-i ăla un „bug” ?! Dumirește-mă, te rog! Mi-am dat seama că e-n „romgleză” , dar nu știu cum se scrie „bug” , ca să văd ce-mi spune Google Translate-ul că înseamnă.

@doinafil: Mot-a-mot, dacă-mi amintesc eu bine, înseamnă gândac în engleză. În limbajul programatorilor se folosește cu sensul de eroare software, ceva care nu merge bine în program și dă o eroare.

@Pușcașu Marin:

Într-adevăr, prima dată l-am învăţat cu sensul de gândac sau insectă, apoi, din filme, am descoperit sensul de 'microfon', din cele disimulate, desigur, şi abia mai târziu l-am întâlnit cu sensul de eroare sau disfuncţionalitate într-un program.

Cetăţenii despre care aminteai la 'bug' ca eroare se refereau, iar 'tu trebuia să te arăţi impresionat maxim de 'cultura' lor

@doinafil:

Autorul articolului a fost mai rapid de taste decât mine.

Explicaţia lui este cât se poate de corectă.

În engleză se scrie chiar aşa: BUG

@Pușcașu Marin:

@nicole33:

Mulțumesc amândurora pentru lămuriri!

@Pușcașu Marin:

Ar fi trebuit să bănuiesc că la Mănăstirea Sfânta Ecaterina aţi fost deja. Eu nu am ajuns nici de data asta, în recentul sejur preferând să ne odihnim cât cuprinde.

La Canionul Colorat am reuşit, cu greu, să ajung în 2021.

Cred că ştii că datorită articolului extrem de convingător scris de tine mi-am dorit şi m-am ambiţionat să-l vizitez, chiar dacă touroperatorii nu-l mai aveau în oferte.

Am găsit, fără probleme, la agenţiile locale această opţională, ba chiar m-am lăsat convinsă să iau o excursie mai lungă şi mai complexă, care includea, pe lângă Canion, o plimbare cu cămila şi cu ATV-ul, şi Blue Hole. Din păcate, la Blue Hole nu am fost, deşi am plătit şi pentru asta şi eram tare incitată după cele văzute în fotografii, deoarece m-am certat rău cu un nemernic de ghid. Am refuzat categoric să îmbrac o mizerie de costum de scafandru şi vesta de salvare, pe care el avea interes să le închiriez, iar el a refuzat să ne ia mai departe.

Nu preţul închirierii, din care el avea o parte "grasă", mi-a dictat decizia, ci faptul că nu m-aş mai fi putut mişca deloc cu tot echipamentul ăla greoi pe mine, plus sila de a purta aşa ceva. Acceptasem să închiriez doar labele de înot, utile, pentru că îmi ofereau un spor de viteză, iar soţul meu, mai precaut din fire, deşi înoată mai bine decât mine, ar fi luat o vestă.

Ne-am certat ca la uşa cortului, dar nu am avut succes . Noi şi un grup de tineri ruşi am rămas ca proştii pe malul mării. Unul din ruşi a fost la un pas să-l bată pe ghid şi mie chiar îmi pare rău că nu a făcut-o pentru că merita.

Poate tu vei avea mai mult noroc decât mine, poate vei fi mai convingător şi aşa voi avea şi eu ocazia să văd ce am pierdut atunci.

Pentru mine, Constanta este orasul in care am stat efectiv 25 de ani, in care am facut liceul, apoi facultatea si 17 ani de locuit intr-un cartier (Trocadero). Am inca vii in minte toate cele care erau prin anii '70, '80, '90 pina in 2000, cind am plecat de tot din tara. Per total insa sint dobrogean get-beget, locuind in mai multe locuri din Dobrogea. Mergind spre Piata Ovidiu, abia intrat in piata, pe dreapta-unde acum este banca, era vestitul "Pelican"-restaurant si bar de noapte. Aici, pe vremuri se dansa greceste, undeva jos, vre-o doua nivele. Pe stinga, era o simigerie, unde se faceau vestitii covrigi cu mac sau cu sare si susan, si se servea cu iaurt de oaie in castroane de ceramica. Daca intorceai castronul, nu cadea iaurtul. Tot aici mincai si vestitul suberek, sarailii, baclavale, minuni din astea! Si nelipsita braga! Mai in fata, tot pe stinga, era discoteca "Rosu si Negru", undeva la subsol, unde se asculta muzica buna, si se dansa pina spre 2 dimineata, ... Ce vremuri?!... In fine, ... am ramas cu amintirile, ca in rest, ... mi-am pierdut toate radacinile cu tara. Asta-i viata, ce putem face?!

@hugovictor: Cu scuzele de rigoare, eu o să-mi permit să te contrazic puțin. Faptul că viața te-a dus pe alte meleaguri e una. Dar după ce-am citit ecoul scris de tine, eu aș zice că nu ți-ai pierdut niciun firicel din rădăcină cu țara.

Pelicanul nu mai e acolo, Roșu și Negru nu mai e. Simigerii și covrigării câte vrei, poate fără iaurtul de oaie, dar covrigii, șuberekul sau plăcinta dobrogeană, toate-s la fel de bune ca odinioară. Chiar și Trocadero e tot acolo. Nu mai e linie de tramvai pe Lăpușneanu, dar cartierul a rămas .

Mai devreme sau mai târziu vei reveni. Poate nu definitiv, dar vei călca cu piciorul prin multe locuri din Constanța care-ți vor aminti de anii tinereții. Și sper ca Piața Ovidiu să ți se pară mai frumoasă ca oricând.

Mulțumesc pentru ecou. Mi-a făcut o deosebită plăcere să-l citesc.

@Pușcașu Marin: Cu parere de rau, te dezamagesc, dar situatia mea, este chiar asa cum spun: orfan de la un an, nascut in jud. Tulcea, infiat la 17 ani in jud. Constanta, si intre timp, s-au dus si cei care m-au infiat. Ramas fara munca (marina) prin bunavointa tov. Vacaroiu, am plecat in lume, sa pot sa supravietuiesc. Asa, ... s-au dus radacinile mele. Sint aici unde sint de 25 de ani, si cum viata este scurta, ma tem ca nici sanatatea nu ma va ajuta prea mult sa revad locurile dragi. Acum cred ca este clar tot, nu-i asa?!