GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Alfama, eroina unei carti cu ilustrate, numita „Lisabona”
,,Cel mai bun mod de a calatori e sa simti''- Fernando Pessoa
Lisabona e pentru mine o corabie leganata de valurile trecutului, e un oras alb cu mostenire maura, care ,,te arde si te racoreste'', avand in departare promisiunea oceanului si vantul sarat, ce mangaie colinele ei semete.
Lisabona e pentru mine visul implinit, e regina cu rochie de scoici si parfum sarat, ce poarta in plete alge si in vene motoare de corabii si fregate.
Bucatica rupta dintr-o harta veche, Lisa Bonita (vezi aici) e o carte cu ilustrate viu colorate, pe care nu ma mai satur sa le privesc, dar ALFAMA este eroina mea preferata, chiar daca e un personaj batran, nostalgic si poate nefericit.
Alfama e un vechi cartier maur, care a reusit sa supravietuiasca furiei devastatoare a pamantului in 1775 si ca prin miracol, sa conserve in mare parte caracterul ei original.
Am pornit intr-o noua dimineata insorita sa ma joc cu mingea ,,amintirilor''ca pe un tobogan copilaresc, spre cea mai inalta colina, cu scopul precis sa aduc un omagiu ambasadoarei cantecului fado, Amalia Rodriguez., la Panteonul National.
Am inceput plimbarea din exteriorul zonei, mai exact de la Catedrala SE sau Santa Maria Maior de Lisboa, cea mai veche biserica din capitala tarii, intemeiata de Afonso de Henriques in 1150, la putin timp dupa ce regele a eliberat orasul de mauri in 1147.
Plimbarea mea a fost ca o calatorie in timp, imediat ce am urcat pe strazi pietonal, cartierul m-a sedus si mi-a transmis o senzatie de energie pozitiva si curiozitate copilareasca... M-am oprit de multe ori sa fac pauze scurte, am incercat ca solo traveller sa ascult zgomotele, sa miros parfumul strazilor si chiar micile gunoaie, sa ma intersectez cu portughezii amabili si sa evit pericolele din imaginatia mea, despre care am citit pe forum, sa ma uit in spate si de multe ori sa ascund aparatul foto si sa ma amestec cu turistii
Strazile Alfamei, urca si coboara ca si liniile sinuoase din palma mea, nu stii unde mergi si unde ajungi, fara harta. Cand spun Alfama, am pe ecran o imagine de vertigo, cartierul este un ,,dialog ''intre un deal si o vale, exact ce-i trebuia usoarei mele acrofobii... sa nu credeti ca nu am avut emotii si nu mi-am lipit palmele de ziduri sa nu alunec pe ici si colo, ba am calcat de multe ori si pe cate un ,,shit'', vulgar cuvant pentru o plimbare pitoreasca si romantica, dar nu pot sa nu-mi amintesc de o pisica ce statea la panda dupa un porumbel, si eu in amuzamentul meu ,am lipit cu succes in talpa ,o eticheta proaspata cu marca autentica ,,Alfama''...
O secventa draga mie, e balconul de pe partea sudica a castelului De Sao Jorge, ce se cheama MIRADOURO DE SANTA LUZIA, unde mai poposisem si in ziua grevei generale. Am impresia ca sunt intr-un parc de joaca si ma uit printr-un ochean de marinar, de acolo de sus ,de pe terasa cu flori si ,,plonjez''cu teama spre acoperisurile multicolore ale caselor lusitane... e o panorama unica si de aici din punctul meu de belvedere preferat, asa cum au toti portughezii, stau si ma minunez de atata frumusete, lumina si soare regesc. Langa mine e Igreja de Santa Luzia si nu incetez sa casc ochii la compozitiile de azulejos de pe fatada bisericii in partea sudica... ea reprezinta pe Santa Luzia, asedierea Castelului de Sao Jorge de catre crestini si Praca do Comercio inainte de cutremur. Placile de faianta sunt cam din secolul 18...
Rostogolesc mingea si ajung in partea opusa, in LARGO DAS PORTAS DO SOL, unde incerc sa retraiesc atmosfera nobiliara de secol 18 in fata unei cladiri unde este un muzeu de arta decorativa -Museu -Escola de Artes Decoratives, dar nu ,e ora 10 si e inchis... aveam in fata o zi plina si ma astepta vestul orasului...
Urc subit in tram 28 ,mosul meu nebun si galben, pana la capat de traseu si ca Dorotea din Vrajitorul din Oz, sar cu mingea sus pe colina... renunt la orice traseu si ghid si ma las cuprinsa de spectacolul vechi al strazilor... e farmec si poezie peste tot si ma simt ca orice geaman mobil in largul meu... fac ce vreau si sunt independenta... e poezie in casele cu fatade frumoase sau,nu, gresesc in cele cu tencuiala cazuta si decadenta, e poezie chiar si in miscarea localnicilor ce stau de vorba in fata casei sau in fata tarabei cu banane si ananas... doamne ce-mi place funia aia de usturoi ca la noi acasa... dulce si muzical e graiul portughez, dar nu prea inteleg nimic, cu tot talentul meu la limbi straine.
Ratacesc haotic ca intr-un fim suprarealist, atenta la picioare... pietrele si treptele intra in razboi cu cerebelul meu infierbantat de soare... ai grija fetito ca esti solo si daca-ti luxezi glezna ca englezul de colo, pe tine nu are cine te salva. esti de capul tau si nu ai in buzunar decat o copie de buletin... si cartea de vizita de la hotel... dar ce sa fac, Alfama e unica si carismatica, se etaleaza in trepte, in margele de balustrade metalice, in labirinte, in zig -zag... ajung intr-o strada fara nume, e deja in neant si nu au trecut decat doua luni, vad doi mici Gavroche ce suteaza puternic intr-o minge, viitori Ronaldini simpatici cu picioarele goale si cu tricouri ce miros a peste... merg putin si la o fereastra vad o doamna in negru care hraneste cu drag doua mate lesinate negre cu o sardina... de fapt si eu am ,,plonjat ''in Lisabona in plin Festival al Sardinei in cadrul Festei populare ce tine aici toata luna iunie... Intr-o piateta mica si linistita vad ghirlande colorate si prea putin locuitori...
Simt o provocare ce tasneste din adancurile inimii mele... as vrea sa-mi bag nasul pe o fereastra si sa cer un pahar cu apa rece... dar aud un suspin dulce, un cantec de fado -nu e Amalia, e alta cantareata, simt ca aici totul e autentic si da ,acum sunt de acord cu afirmatia, Alfama e coloana sonora a Lisabonei, de altfel Muzeul da Fado se afla in acest cartier...
M-a uimit calmitatea strazilor inainte de pranz, ritmul localnicilor ce par ca nu se grabesc si se agita doar in vorba... pauza... casc gura la o casa cu azulejos ciobit si vad iar rufe colorate la uscat, alta perdea de teatru ieftin... Timpul sta pe loc oare, sunt ametita de atatea stiluri si ma uit la ceas... fuga e rusinoasa, dar e sanatoasa... hop on in tramvai si gata... inca doua secvente culturale si ma opresc...
Vrajitorul galben ma lasa iar la biserica Vicente de Fora localizata in Largo de Sao Vicente.
MOSTEIRO DE SAO VICENTE DE FORA
Acest monument de arhitectura din secolul al 16-lea, este asezat la est de Castel. Numele inseamna ,,Manastirea Sf Vicente, din afara zidurilor''. Prima biserica a fost fondata in 1147de Afonso Henriques, dupa alungarea maurilor in afara zidurilor orasului. Constructia e dedicata primului patron al orasului Lisabona. Actuala biserica a fost inceputa in 1582 de un arhitect italian si finisata pana in 1704., la ordinul regelui Felipe al II-lea al Spaniei, care devenise regele Portugaliei.
In timpul cutremurului din 1755 biserica e grav afectata, domul si acoperisul se prabusesc si vor fi restaurate mai tarziu..
Fatada pricipala a bisericii e simetrica si e ferecata de doua turnuri. In partea centrala se vad o serie de nise cu statui de sfinti.
In interior se vede o singura nava inconjurata de capele, un dom urias si un plafon boltit. Mi-a placut un baldachin baroc care impodobeste capela principala. si altarul.
In 1885 vechiul refectoriu al manastirii a fost transformat in panteon pentru monarhii portughezi si adaposteste mormintele familiei regale Braganca.
Un aspect interesant, despre care nu am stiut decat din ghiduri,este faptul ca ramasitele pamantesti ale regelui CAROL al Romaniei s-au aflat in acest panteon.
Am iesit din biserica de calcar alb si am regasit pe trepte o singura cersetoare, cu fuste largi si forme rubiconde rubensiene, dar nu mi-a cerut nimic, era trista si demna in supararea ei si i-am daruit o mica atentie... nu era de la noi cu siguranta.
PANTEAO NACIONAL (IGREJA DE SANTA ENGRACIA)
Continui pe jos drumul spre obiectivul meu final, Panteonul National si merg pe niste stradute inguste si amarate, cu sufletul la gura... era tarziu... Dupa colt rasare ca o regina alba si cu haine de renovare, Panteonul... unde? in CAMPO DE SANTA CLARA, acolo unde are loc piata de vechituri... Feira Da Lada... adica Piata Hoatei, dar azi nu e marti si nici sambata...
In aceasta piateta se afla prima biserica, fondata la initiativa unei printese, Maria, fiica lui Manuel I, a carei constructie a inceput in 1682 si a durat 400 de ani interminabili, fiind mereu urmarita de ghinioane in lant. Intarzierea a dat nastere unei expresii populare ,,obras de Santa Engracia''-adica lucrarea nu se va termina niciodata... In 1681 biserica se prabuseste in timpul unei furtuni si incepe o constructie noua de catre arhitectul Joao Antunes, care moare inainte sa o termine. Urmeaza apoi cutremurul din 1775 si grav lovita, biserica ramane in ruina.
In 1916, biserica devine in timpul primei Republici Panteon, insa nu are acoperis. Va fi terminata in 1966 in timpul dictaturii lui Salazar
Arhitectura: Cladirea e un exemplu de constructie baroca, are planul unei cruci grecesti cu brate egale. Interiorul este foarte luminat si decorat cu diverse tipuri de marmura.
Fatada e tipic baroca si remarc portalul cu patru coloane unde se deschid trei nise decorate cu statui.
Atat exteriorul cat si interiorul , mi-au lasat o impresie de eleganta, spatiu pentru concerte, si parca o vad si pe Amalia la scena deschisa... mozaicul de sub picioare e spectaculos si policrom... oare in cat timp spala femeia de serviciu toata suprafata...nu stiu cat are o sa vad mai tarziu....
Cenotafurile exploratorilor Vasco da Gama, Pedro Alvares Cabral, Henrique Navegador si al lui Alfonso de Albuquerque-vicerege al Indiei se afla langa cel al poetul Luis de Camoes..
Am vazut in alta aripa si mormintele simbolice ale unor personalitati portugheze, printre care presedinti portughezi, scriitorul Ribeiro si mormantul AMALIEI RODRIGUEZ, singura femeie de aici din Panteon.
Am gasit mormantul cu ajutorul unui ghid, era mai retras si discret... ma opresc si ma uit la poza si la florile proaspete... simt ca sunt din nou vrajita de fata care in adolescenta vindea pe strada in Lisabona lamai si canta cu vocea ei de aur... mi-e dor de cantecele ei in cascada ce le-am ascultat demult, sunt intr-o stare de visare si aduc un omagiu umil doamnei elegante imbracate in negru, care a fost regina muzicii fado... Se pare ca la final de articol m-am molipsit si eu de o dulce boala numita a saudade, nostalgie.
Punct final de articol... la Panteon daca veniti intrebati de un ghid roman care lucreaza aici de 10 ani... i-am uitat iar numele...biletul costa 3 euro...
Am plecat spre Vestul Lisabonei pentru restul zilei, urmand sfaturile rutiere ale ghidului...
Trimis de mireille in 23.08.13 17:19:29
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în PORTUGALIA. A mai fost în/la: Cascais, Sintra
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mireille); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Va multumesc, daca se poate as dori sa gasiti si cantecul Alfama, cantat de Amalia Rodriguez...
gasit ...sper - wb26
Sensibil, romantic, superb, inca o data superb... de 100 de ori minunat!!!
@danamandache: multumesc, amabila ca intotdeauna... daca ma gandesc bine ai fost unul din primii mei ,,suporteri'' cand am inceput sa scriu pe acest site... merci pt vizita...
În această seară "am călătorit şi simţit " prin Lisabona, graţie minunatului dumneavoastră review.
Vă mulţumesc!
@traian. leuca: va multumesc din suflet, aceasta era si intentia mea, si de aceea am scris acel motto din Fernando Pessoa, mai am un sac de surprize si experiente unice, dar o sa le scriu probabil la gura sobei... dupa ce amintirile se vor fi decantat mai bine... noapte buna...
@mireille: asta pt ca am vazut de la inceput ca emani sensibilitate, simti intr-un fel anume si stii foarte bine sa redai ceea ce simti. te urmaresc si te voi sustine in continuare pt ca imi plac impresiile tale si mai ales pt ca esti un om deosebit stiu asta, nu ai scrie in felul acesta daca nu ar fi asa.
cu intarziere din motive obiective abia acum am reusit sa citesc acest rew. deosebit de frumos si totodata cuprinzator.
am si acum in memorie azulejosul de la Santa Luzia si stradutele stramte si superbe chiar daca murdare pe ici pe colo din Alfama. Pozele 4,5 dar si 16 sunt minunate.
regret ca nu am ajuns si eu la Panteon dar datorita acestui sensibil si cuprinzator rew. am vizitat si acest loc.
felicitari, si astept cu mare interes si alte rew. scrise cu aceasi sensibilitate si delicatete. multumesc
Superb review. Tocmai ce m-am întors din Lisabona și am regăsit trăirile pe care le-am avut la preumblările prin Alfama...
Felicitări și cât mai multe impresii pline de sensibilitate! Chiar și scrise la gura sobei, dar așteptarea face ca senzațiile să se decanteze, iar cititorul va fi cu atât mai avid de ele
@makuy: multumesc, si eu le astept pe ale tale, acest articol e al doilea, primul a fost o metafora cu tramvaiul 28 in zi de greva generala... sunt curioasa sa vad parere ai... am circa 1500 de poze de peste tot, si inca nu stiu cum sa-mi grupez logic ,,temele'', site -ul asta a inceput sa devina ,,time-consumming ''si mai trebuie omul sa mearga in curand si la serviciu...
Stiu ca vei scrie in acelasi stil challenge... cu Blue air o sa-ti dau un ecou, si eu am folosit premiul Afa rational
@mireille: Mulţumesc pentru acest articol care m-a purtat, imaginar, pe unde am fost şi eu cândva şi-ţi mulţumesc în special pentru partea de final în care ne povesteşti despre Panteonul Naţional unde eu nu am fost.
Am privit cu emoţie mormântul celei care a fost regina fadoului - Amalia Rodrigues - pe care eu o ascult şi o admir începând cu "Cerbul de Aur" de la Braşov când ne-a oferit un recital extraordinar.
M-am întrebat dacă ceea ce văd în poze este mormântul adevărat al artistei sau doar un cenotaf. Am cercetat şi am aflat că deşi a avut parte de funeralii de stat, cu trei zile de doliu naţional, Amalia Rogrigues nu a fost depusă la Panteon decât la doi ani de la moarte, în 2001. Oare de ce nu de la început? Pentru că era singura femeie care "se bucura" de acest privilegiu?
Asa imi place cum "ma plimbi" prin locuri in care nu stiu daca voi ajunge vreodata, imi pare rau ca nu mai am dreptul sa te votez, trebuie sa mai scriu pentru asta...
@iulianic: va multumesc ca ati descoperit articolul, aparut aseara f tarziu, si disparut repede in avalansa de noi impresii postate de dimineata...
ma bucur ca Alfama v-a trezit nostalgii lusitane, si eu am citit anterior tot ce s-a scris pe Afa despre Portugalia...
da, aveti dreptate, Amalia Rodriguez a fost initial inmormantata in cimitirul Prazeres, acolo unde se termina linia tramvaiului 28, despre care am scris anterior, apoi a fost dusa in Panteon... La moartea ei in 1999, statul si-a intrerupt chiar campania de alegeri generale desfasurata atunci, si carisma ei a fost salutata de intreaga clasa politica... presedintele Soares i-a acordat de fapt cea mai inalta decoratie portugheza si a numit-o ,,vocea Portugaliei''... merita sa stea acolo ca o ,,regina''...
cand ea a disparut, cantecul fado a devenit orfan si a inceput sa ,,ploua ''cu lacrimi torentiale in ochii lusitanilor...
ma bucur ca am reusit sa va atrag atentia
@Eugenia55: multumesc pt ,,vizita '', dar nu am inteles ultima parte... astept sa calatoresc si eu alaturi de dvs...
@mireille:
E vorba de regulament, la un nr de 3 "impresii" scrise ai dreptul sa votezi doar de 8 ori (in mesaj scria 6+2, mie mi-a dat 8 la adunare acelasi utilizator, asa scria in mesajul care s-a afisat cand am incercat sa votez! Asa ca, musai tre' sa mai scriu, desi eu nu sunt de parerea "scrieti, fratilor, numa' scrieti! "
@Eugenia55: multumesc, chiar nu stiam... atunci ,,pe cai ''si la plimbare... cu condeiul in spinare...
@amero: Multumesc si eu cu intarziere, si astept cu interes urmatoarele tale impresii din Lisboa... Da Alfama e unica, veche si carismatica, si cred ca pitorescul cartierului sta tocmai in contraste, in arhitectura zonei care reuneste locuinte simple, acoperite cu tigla rosie si biserici baroce cu ornamentatie exuberanta, plus casele in stil portughez traditional... regret doar ca nu am ajuns sa petrec o seara intr-un local de fado... era prea departe de hotel...
Pt urmatoarele articole sper sa nu mai am ghinionul de a fi pe pagina doar noaptea... o zi buna iti doresc...
Felicitari!!! Foarte bine scris, plin de sensibilitate. Parca m-a transpus si pe mine, din nou, in Lisabona.
@lorelei34: multumesc, inteleg ca ai fost si tu acolo...
Mutat în rubrica "Cartierul Alfama, LISABONA" (nou-creată pe sait)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2020 O raită-două prin Alfama, leagănul Lisabonei, şi o plimbare cu tramvaiul de epocă prin inima oraşului — scris în 12.06.21 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Aug.2019 Alfama - inima Lisabonei — scris în 10.11.19 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2018 1. Lisabona – prima impresie. Rataciti prin Alfama — scris în 04.07.18 de Bujie din PITESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2016 Alfama & Graca... pieton fără spor prin labirintul istoric al Lisabonei autentice — scris în 10.01.17 de mireille din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Feb.2013 Cartierul constitutiv ce a prefatat Lisabona - Alfama — scris în 28.01.14 de Marian Preda din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2011 Alfama şi nebunia de Sf. Anton — scris în 02.06.14 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2009 Alfama si Fado — scris în 15.04.11 de apexro din TIMISOARA - RECOMANDĂ