Alfama - inima Lisabonei

TIPĂREȘTE

Alfama - cel mai vechi cartier al Lisabonei, sufletul orașului, casa muzicii fado, cartierul cu străduțe intortocheate și piețe mici, cu case medievale acoperite de flori, cu multe puncte de belvedere deasupra acoperișelor roșii ale Lisabonei, cu castele și catedrale, cu biserici vechi, cu multe terase și mici restaurante.

De numele cartierului ca și de străzile inguste și intortocheate se fac responsabili maurii, care au denumit acest loc Al-hamma datorită izvoarelor termale care existau in acele vremuri lângă Largo de Alcaçarias și au realizat in scop de apărare un sistem de străzi inguste și inclinate.

Alfama este cel mai vechi cartier al Lisabonei, pe timpul arabilor fiind singura parte locuită a orașului. Mai târziu, odată cu extinderea spre vest a orașului și cu apariția cartierului Baixa, Alfama a devenit cartierul locuit de pescari și oameni săraci, fiind mult timp asociat cu sărăcia și mizeria.

Datorită așezării sale pe o zonă stâncoasă, care a constituit o bază solidă pentru casele construite aici, cutremurul din 1755 nu a creat mari distrugeri, cartierul păstrându-și aerul medieval până in zilele noastre. Acest labirint de străduțe și case medievale a contribuit in final la dezvoltarea cartierului. Locul populației sărace a fost luat de oameni instăriți, casele vechi au fost renovate și transformate in apartamente luxoase.

In Alfama poți ajunge pe jos, pe una din străduțele care pleacă din Baixa. Mai poți să ajungi cu Tram 28, care urcă până la Graça, sau cu Tuk-tuk-ul, mașinuțele mici cu trei roți care se strecoară ușor pe străduțele inguste și inclinate.

Dar, indiferent de modul in care ajungi in Alfama, o plimbare pe jos este singurul mod in care poți să cunoști cartierul, să îl asculți, să il simți, să te pierzi in labirintul de străzi.

Noi am ales varianta pe jos, și, deși nu ne-am propus, chiar ne-am rătăcit pe străduțe. Am plecat fără vreo țintă anume, descoperind cartierul și atracțiile lui fără vreun plan dinainte stabilit.

Am pornit din Baixa, am traversta Rua Augusta și am pornit hai-hui pe una din străduțele laterale care incep să urce pe dealul Alfamei.

Am ajuns la Igreja Santa Maria Madalena, o biserică construită in anul 1783, pe timpul Reginei Dona Maria, pe fundațiile unui vechi lăcaș de cult din secolul al 12-lea. Portalul bisericii, realizat in stil manuelin și care se pare că a aparținut unei alte biserici distruse de cutremurul din anul 1755, a fost declarat Monument Național incă din anul 1910.

De la Igreja Santa Madalena am inceput să urcăm pe o străduță care devenea din ce in ce mai ingustă. Am mers absolut la intîmplare, urmând linia tramvaiului 28, sperând astfel că vom ieși din labirintul de străzi.

Și am avut dreptate, urmând șinele tramvaiului am ajuns la Catedrala Lisabona, unul dintre principalele obiective turistice ale Alfamei și ale Lisabonei.

Catedrala Lisabona sau Santa Maria Maior de Lisboa sau, și mai simplu Sé este cea mai veche biserică a Lisabonei. Catedrala a fost construită in secolul al 12-lea pe locul unui vechi templu roman transformat mai târziu in biserică vizigotă. Afonso Henriques, primul rege al Portugaliei, a fost cel care a comandat construcția catedralei și l-a numit episcop al Lisabonei pe Gilbert of Hastings, un cruciat englez care a ajutat la eliberarea orașului.

Catedrala a suferit de-a lungul timpului numeroase transformări, părți din aceasta fiind distruse de cutremure și reconstruite apoi in stilul perioadei respective. Așa se face că avem azi o catedrală in care regăsim imbinându-se armonios stilul romanic, gotic și baroc.

Cea mai impunătoare parte a catedralei este fațada cu cele două turnuri in stil romanic care incadrează poarta și o frumoasă rozetă. Pe unul dintre turnuri se află un ceas solar care se pare că a fost instalat acolo după cutremurul din 1755.

Interiorul este sobru, in stil gotic, cu un transept care se deschide spre Capela Sfântului Sacrament, unde se află un frumos candelabru.

Claustrul gotic a fost construit la sfârșitul secolului al 13-lea și inceputul secolului al 14-lea, pe timpul regelui Dinis al Portugaliei. Claustrul, distrus in mare parte de cutremurul din 1755 este inconjurat de un ambulatoriu cu capele radiante, intr-una din ele putând vedea o grilă de fier forjat medievală, foarte bine conservată. Lumina naturală pătrunde prin lucarnele aflate la al doilea etaj al ambulatoriului acoperit cu o boltă in stil gotic. Trei morminte gotice se află in ambulatoriu. Primul, ilustrând un cavaler cu câinele devotat la picioarele lui, aparține lui Lopo Fernandes Pacheco, un nobil aflat in slujba regelui Afonso IV. Lângă mormîntul lui Lopo Fernandes Pacheco se află cel al soției acestuia, Maria de Vilalobos, iar cel de al treilea mormânt aparține unei prințese portugheze necunoscute.

In stânga intrării principale se află baptistoriul, o capelă decorată cu plăci ceramice reprezentându-l pe Santo Antonio, cel mai popular sfânt al Lisabonei, botezat in acest loc in anul 1195.

In dreapta intrării, in aripa de sud a catedralei, deasupra sacristiei, se află Tezaurul Catedralei din Lisabona, unde putem vedea relicvele Sfântului Vincent, patronul spiritual al Lisabonei, imbrăcăminte și obiecte liturgice, mobilier folosit de Regele João V, un tron care era transportat pe umeri la ceremonii solemne, evantaie mari din pene (flabella) cu ajutorul cărora erau indepărtate insectele in timpul ceremoniilor religioase, precum și tiara patriarhală. Cea mai important piesă din acest muzeu este Monstranța de aur a Patriarhului sau Monstranța Regelui Jose, folosită și in prezent la slujbele din catedrală. Fotografiatul este interzis in muzeu, reușind totuși să fotografiez tronul cu cele două evantaie.

Catedrala este deschisă zilnic intre orele 9.00 și 19.00, iar intrarea este gratuită. Tezaurul este deschis intre orele 10 și 18.30, costul unui bilet este de 2,50 EURO.

Lângă catedrală se află Igreja de Santo Antonio de Lisboa construită in anul 1195 pe locul unde s-a născut Sfântul Anton al Lisabonei.

De la Catedrală am plecat mai departe, urcând cu grijă pe pietrele alunecoase ale străduțelor, oprindu-ne la câte un colț de stradă cu o casă acoperită de flori, la câte o intersecție in pantă prin care tramvaiul 28 se strecura cu greu, sau la alei cu șiruri lungi de trepte care te duceau la alte străduțe sau piețe mici.

Am ajuns intr-un loc de vis, plin de culoare, la Miradouro de Santa Luzia.

Relieful deluros al Lisabonei a dus la existența mai multor puncte de belvedere, a unor locuri deunde poți vedea Lisabona in cele mai diverse unghiri. Aceste locuri se numesc miradouro iar cel mai renumit dintre ele este Miradouro de Santa Luzia.

Nu ai cum să ratezi acest minunat punct de belvedere, el ieșind in calea ta imediat ce urci de la catedrală spre Castelul São Jorge, pe aceeași stradă pe care urcă și Tram 28. Primul lucru de care ești atras sunt florile colorate de Bougainvillea care acoperă terasa și Igreja Santa Luzia, aflată lângă miradouro.

Igreja Santa Luzia, numită și Igreja de São Brás e de Santa Luzia este cea care a dat numele miradouru-lui. Bserica a fost construită în timpul regelui Dinis al Portugaliei pe zidul maur care inconjura Lisabona și are pe peretele dinspre terasa punctului de belvedere două panouri realizate din gresie de culoare albastră, unul reprezentând Praça do Comercio inainte de marele cutremur iar celălalt recucerirea Castelului São Jorge. Biserica aparține Ordinului Cavalerilor de Malta și este in prezent sediul național al Adunării Cavalerilor Portughezi ai acestui ordin.

Terasa miradouru-lui, acoperită de flori de Bougainvillea, este construită in trepte, cu o parte inferioară unde este un bazin și ferestre rotunde din fier și alta superioară, cu pergole acoperite cu flori.

De pe cele două terase poți admira acoperișurile roșii și zidurile albe ale caselor Lisabonei, râul Tejo, turnurile Bisericii São Miguel, Panteonul Național și Igreja de Santo Estevão.

De pe terasa superioară, printr-o mică poartă metalică, câteva trepte te conduc la o altă terasă unde poți să admiri priveliștea răcorindu-te cu o bere rece sau o limonadă. Așa am făcut și noi, ne-am mai tras puțin sufletul și ne-am refăcut forțele pentru a continua plimbarea.

După ce ne-am răcorit am plecat mai departe cu intenția de a ajunge la castelul São Jorge dar ne-am rătăcit pe străduțe, am tot urcat și, fără să ne propunem, am ajuns in cel mai inalt punct al orașului, la alte două puncte de belvedere, Miradouro da Graça și Miradouro da Senhora do Monte.

Miradouro da Graça este o frumoasă terasă de unde se deschide o minunată priveliște asupra centrului Lisabonei. De aici se vede Castelul Sao Jorge dar și Podul 25 Aprilie, ambele dominând acoperișurile roșii ale caselor.

Lângă punctul de belvedere se află Mănăstirea și Biserica Nossa Senhora da Graça, una din cele mai vechi biserici din Lisabona, construită in anul 1271. Ca multe alte clădiri ale Lisabonei, și Igreja da Graça a fost pusă la pământ de cutremurul din 1755, fiind reconstruită in stil baroc in secolul al 18-lea. In mănăstire poți admira unele din cele mai frumoase azulejos, plăci ceramice de culoare albastră cu diferite picturi reprezentând scene religioase sau din viața trecută a orașului. Mănăstirea a fost inchisă publicului până in iulie 2017, când a fost repusă in circuitul turistic in urma unui amplu proces de restaurare.

Mai aveam un ceva de văzut in Alfama, cel mai important obiectiv turistic, Castelul São Jorge. De la Miradouro de Graça, părea că mai avem o aruncătură de băț până la castel. Iar am plecat la intâmplare, ghidându-ne după instict spre locul unde speram să ajungem la castel. Ne-am rătăcit pe străduțe, am urcat și am coborât ca intr-un final să ajungem la poarta de intrare in castel.

Fortificațiile existente pe cea mai inaltă colină a Lisabonei au fost disputate de-a lungul timpului de fenicieni, cartaginezi și romani. Castelul a fost construit in secolul al 11-lea de mauri pentru elitele orașului și a fost cucerit de portughezi in anul 1147 cu ajutorul cruciaților după un asediul de șaptesprezece săptămâni. Lupte grele s-au dat atunci, o legendă povestind că Martim Moniz, un cavaler nobil portughez, s-a sacrificat blocând cu corpul său una din porți facilitând astfel pătrunderea in fortăreață a cruciaților.

In anul 1371, castelul a fost dedicat Sfântului Gheorghe, pentru a intări astfel legătura dintre Portugalia și Anglia incepută prin căsătoria Regelui João I cu Philippa of Lancaster.

Castelul a fost reședință regală, clădirile maure au fost extinse și au adăpostind famiile regale timp de aproape 400 de ani, până in anul 1511, când regele Manuel I a mutat reședința regală intr-un palat nou construit in Praça do Comercio.

După ce a fost părăsit de regi, castelul a fost folosit drept garnizoană militară, dar numeroasele cutremure și in speial cel din anul 1755 a distrus o mare parte din construcțiile castelului. Parțial renovat castelul a continuat să fie folosit in scopuri militare până la inceputul secolului 20, când au inceput ample lucrări de restaurare.

Ceea ce vedem azi nu este un castel cu incăperi somptuoase ci o fortificație, un complex inconjurat de ziduri exterioare pternice, cu nenumărate puncte de belvedere asupra Lisabonei.

Castelul este in prezent un loc unde te poți relaxa, poți petrece câteva ore de liniște in parcul din interior sau te poți plimba pe meterezele care leagă cele 11 turnuri, fiecare constituind un punct de belvedere asupra Lisabonei.

In funcție de destinația avută turnurile poartă denumiri ca Torre do Tombo sau Torre de Ulisses, turn care a adăpostit tezaurul și arhivele regale. In dreapta Turnului lui Ulise se află cel mai puternic dintre turnuri, folosit ca post de comandă (Keep Tower) iar in stânga Turnul Palatului, care se pare că a fost legat de Palatul Regal.

La intrare se află Praça d’Armas, o piață in centrul căreia se află statuia Regelui Afonso Henriques. De la această piață ajungi intr-o grădină cu păuni, gâște și rațe iar mai departe la cetatea fortificată.

Castelul São Jorge este deschis zilnic intre orele 9.00-21.00 in perioada martie-octombrie și intre orele 9.00 și 18.00 in perioada noiembrie-februarie.

Prețul normal al unui bilet este de 10 Euro. Pentru persoanele intre 13-25 ani prețul unui bilet este de 5 Euro iar pentru seniori (peste 65 de ani) 8,5 Euro.

In imediata apropiere a castelului sunt foarte multe restaurante, cafenele, terase unde te poți opri pentru refacerea forțelor după o zi plină.

Am părăsit Castelul São Jorge, și am pornit din nou prin labirintul de străduțe, de această dată părăsind Alfama, cu regretul că am stat prea puțin, că nu am văzut tot, dar cu speranța că voi reveni.

Vă rog dacă se poate clipul youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2121 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI