6 mai 2024 În ultima zi a vacanţei noastre la Lisabona de anul trecut am ales încă o excursie opţională înainte de a ajunge la aeroport, profitând de faptul că aveam zborul de întoarcere după amiaza târziu. Aveam astfel ocazia de a descoperi cât de cât şi zona aflată la sud de Lisabona. Imediat după micul dejun luat la hotelul Tryp Lisboa Caparica Mar, am predat camera, am dus bagajele la autocar şi am pornit la drum. Alternativa era să mai rămânem la hotel până la ora [...] — citește

Recunosc că nu suntem chiar niște împătimiți ai drumețiilor pe munți, dar iubim mișcarea și natura și ne plac provocările, ceea ce a fost suficient să ne dorim ca, odată ajunși în Madeira, să urcăm pe Pico Ruivo  (în traducere Vârful Roșcat), cel mai înalt vârf al insulei, aflat la înălțimea de 1862 m. Lucrul acesta ni-l puseserăm în minte de prima dată când am călcat în Madeira, adică în 2024, dar nu l-am putut duce la bun sfârșit din cauză de vreme cu [...] — citește

Nu am mai avut loc să strecor câteva cuvinte despre „mâncătoria” noastră din Porto Santo în articolul principal fiindcă mi-a ieșit prea amplu, prea stufos. Drept pentru care mi-am zis că, separat, nu strică o descriere succintă a episodului culinar din insulă destinat astâmpărării chiorăitului din „ghiozdane” .        Pe când ne apropiam de punctul final al excursiei opționale de două ore, hotel Torre Praia, fiind încă în busul galben, ghida Rita ne face [...] — citește

Introducere Fiindcă nu vreau să „părăsesc” teritoriul portughez, deși cronologic, ar fi urmat la rând alte călătorii pe care sper să le povestesc măcar pe scurt în alte articole, vă voi spune că, dacă a fost octombrie, a fost iarăși vorba despre Portugalia, aproximativ la fel ca anul trecut, dar în formulă extinsă, adică Lisabona pentru escală și Madeira pentru opt zile, în total nouă.   Madeira ne rămăsese la suflet, simțeam că văsuzerăm și făcuserăm [...] — citește

Când am ajuns prima dată în Lisabona, adică în anul pandemic 2020, ne-am bucurat de mâncarea delicioasă și de renumitul vin portughez, dar am fost privați de fado, atât în localuri unde era interzis să se cânte, cât și de reprezentațiile sau micile concerte de la sălile specializate. Ori fără fado în Lisabona, sau în general, în Portugalia pare ceva de neconceput, deoarece fado, acea  muzică tânguitoare și nostalgică este simbolul național lusitan, practic o stare [...] — citește