Dunărea văzută de sus de pe Vârfurile Ciucaru

TIPĂREȘTE

În plimbarea efectuată în această vară, am stat două zile în Dubova pentru a vedea, în Parcul Natural Porțile de Fier, Masivul Ciucaru din Mulții Almajului cu frumuseți ascunse în interiorul lui, în Peștera Ponicova și Peștera Veteranilor, și arătate din exteriorul lui, de pe cele două vârfuri Ciucaru.

Pe Ciucarul Mare mai urcasem cu 14 ani în urmă și văzusem ceva din Cazane, atunci nu erau panouri explicative, am mers până unde am văzut Dunarea de sus dar nu am continuat pentru a vedea și Golful Dubova, … așa că acum trebuia să văd cât mai multe. Articolul scris de @Aurici, vezi impresii mi-a trezit nostalgii vechi dar a fost și un îndemn să ajung acolo.

Despre minunile din Peștera Ponicova am scris câte ceva, vezi impresii, Peștera Veteranilor, nu am văzut-o, se vizita, dar era atât de multă lume și multe bărci cu turiști ce așteptau încât am preferat să nu urcăm la ea, deși era în programul plimbării făcute din Orșova, cu barca. De fapt eu i-am zis soțului mai tare că nu urc și parcă atât au așteptat și ceilalți turiști din barcă, au renunțat și ei și am primit bonus o plimbare mai lungă cu barca…. Despre ce descoperi de pe Vârfuri voi vorbi acum.

Ciucarul Mare și Ciucarul Mic, primul de 318 metri înălțime, al doilea de 313 metri, oferă vederi deosebite unul asupra altuia și amândouă asupra Cazanelor, asupra Dunării și peste Dunăre la Munții Strbac din Serbia…. Nu sunt înalți, sunt chiar scunzi, dar pereţii verticali şi Dunărea care le curge la picioare le conferă grandoare, măreție.

Traseul Ciucaru Mare

Am plecat de la Casa de Oaspeți „Dunărea la Cazane” unde eram cazați spre Moldova Nouă unde, la ieșirea din Dubova, începe Traseul Dubova – Ciucaru Mare pe care urma să mergem. Am parcat mașina pe marginea șoselei, drumul național DN57, și pe la ora 14:30 intram pe traseul marcat cu triunghi galben. Am întâlnit sumedenie de turiști, de toate vârstele, unii cu copii pe post de rucsac, cei mai mulți coborau la acea oră.

După vreo 20 de minute de urcuș destul de abrupt pe o potecă mare plină de rădăcini, puteau fi folosite pentru sprijin, nu ca trepte, am ajuns la un chioșc de lemn, la care mai era puțin de lucru, acum cred că este terminat, și apoi la un Panou cu informații. O scurtă pauză și am continuat plimbarea pe poteca de pe platou, până la ramificația stânga-dreapta, unde începe sau se termină circuitul de pe platoul Ciucaru Mare. Am mers spre dreapta, pentru a parcurge circuitul în sensul indicat. De-a lungul lui sunt montate 5 Panouri cu Informații despre flora, fauna masivului, avea și harta traseului, și între ele, scurte devieri spre dreapta descoperă peisaje care de care mai spectaculoase. Primul Punct de Belvedere aflat între Panourile 1 și 2 și următorul dintre Panourile 2 și 3 oferă vederi largi asupra Cazanelor Mari și spre Muntele Veliki (Marele) Strbac din Serbia, cel mai bun fiind Punctul de Belvedere de la Dubova, dintre Panourile 3 și 4, punctul cel mai nordic de pe traseu, locul unde circuitul se întoarce spre sud. De aici se văd cel mai bine Ciucaru Mic, Cazanele Mici, comuna și golful Dubova. O pauză mai mare de văzut și de pozat, și am continuat plimbarea pe la Panourile 4 și 5, nu mai eram pe malul Dunării, alte vederi, alte poze până am ajuns la intersecția cu poteca pe care urcasem și la chioșcul de lemn unde a urmat o pauză de hidratare-energizare.

Între timp se adunaseră câțiva nori, au început să cadă și picături rare, dar noi am plecat spre mașină, mai aveam puțin de mers, 15 – 20 minute. Ploaia s-a întețit, noi am accelerat ritmul și în 10 minute eram la mașină, era ora 16:30, cu tricourile spălate dar nestoarse, cu pantofii îmbrăcați în mâl. Noroc cu bluzele de ploaie lăsate în mașină care ne-au îmbrăcat până în camera noastră.

Circuitul este lejer, porțiunea mai dificilă este la urcarea din șosea, apoi este foarte ușor. Am stat acolo în jur de două ore, am oprit în mai multe locuri pentru a-mi încărca sufletul de frumuseți!!

A urmat masa și puțină odihnă pentru că ziua noastră nu se terminase, urma să mergem seara la Peștera Ponicova, eram nerăbdătoare să o văd și am văzut-o…, după care a urmat odihna după o zi plină, drumul de la Cătunele la Dubova, opriri la Mănăstirile Vodița și Sf. Ana, plimbare pe Dunăre cu șalupa, Circuitul Ciucaru Mare, Peștera Ponicova. M-am culcat cu gândul la Ciucaru Mic, la plimbarea propusă pentru a doua zi.

Traseul Ciucaru Mic

Am mers la intrarea în Dubova dinspre Orșova unde începe Traseul Dubova – Ciucaru Mic, lung de 2 kilometri, pe care urma să urcăm și am parcat mașina într-un mic spațiu, încap 3,4 mașini, din afara șoselei, drumul național DN57, unde era parcată o mașină de Galați. Indicatorul este foarte vizibil și îl văzusem și eu cu o zi înainte când am venit la Dubova.

În jurul orei 11 intram pe traseul marcat cu triunghi galben și triunghi roșu. Am urcat destul de mult, mai mult decât pe Ciucaru Mare dar mai puțin abrupt, chiar dacă acesta este mai înalt; locul de plecare spre Ciucaru Mic este cu peste 100 de metri mai jos ca cel de plecare spre Ciucaru Mare.

Poteca merge prin pădure, mare parte pe un făgaș, un adevărat canal cu taluzurile împânzite de rădăcinile copacilor crescuți pe malurile lui, destul de slab luminat de soarele ce-și strecura razele printre crengile copacilor ce-și dau mâna deasupra tunelului.

După vreo 35 de minute de urcuș am ajuns la un Panou cu informații, aceleași ca cele de la intrarea în traseu, și la un Loc de popas nu prea tentant: banci rupte, lada plină cu gunoi, gunoi pe jos. Aici poteca se ramifică, marcajul galben merge spre stânga, cel roșu spre dreapta, amândouă traseele ajung la vârf, cel galben este cu 7 kilometri mai lung și necesită un timp de parcurgere cu peste 2 ore mai mare. De aici am urcat mult mai puțin, zona este destul de plană, am întâlnit doi tineri gălățeni, mașină lor o văzusem în parcare, ceva conversație, urări de „Drum bun!” și ne-am continuat plimbarea. Am ieșit din pădure, am trecut prin niște fânețuri și am ajuns deasupra Dunării. Am mers puțin la stânga pe potecă la primul Punct de Belvedere, pauză, poze spre Cazanele Mari și spre Munții Strbac din Serbia, apoi am mers spre dreapta, tot pe potecă, la al doilea Punct de Belvedere, de aici am văzut și pozat și Dubova. Apare și un triunghi roșu, ultimul, semn ca traseul s-a sfârșit și trebuie să ne întoacem, aici nu era circuit.

Întoarcerea am făcut-o pe aceeași potecă, mai puține opriri și poze și în jurul orei 14 eram la mașină, lângă șosea.

Traseul este destul de lejer, frumos, nu necesită condiție fizică deosebită, dar față de Traseul pe Ciucaru Mare cere mai multă atenție la vipere, traseul fiind mai puțin umblat viperele stau mai mult pe potecă sau pe lângă ea.

Nu prea am cuvinte să descriu cele văzute de sus, de pe Ciucaru, cred că o vor face mai bine pozele pe care le voi posta, și, sigur, mult mai bine o va face o plimbare pe cele două masive. Efortul depus este însutit de frumoasele priveliști, unice, mergeți acolo și nu veți regreta!!

Cadru natural unicat, deosebit, Dunărea și Cazanele ei văzute de sus...

Trasee ușoare, nu necesită efort fizic deosebit, atenție la vipere mai ales pe Ciucaru Mic!...

---

VIZUALIZĂRI: 1783 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI