Drumetie pe Ciucarul Mare

TIPĂREȘTE

Cu ocazia vacantei de 1 Mai, am petrecut un weekend prelungit la Cazanele Dunarii, pensiunea Adrian, despre care v-am povestit intr-un review anterior.

Avand in vedere ca doua din obiectivele noastre cu ocazia acelei iesiri erau sa ajungem pe cele mai inalte varfuri din zona, Ciucarul Mare si Ciucarul Mic, ne-am facut temele inca de acasa cu privire la trasee, durata, dificultate.

Ajunsi la pensiune, dupa ce ne-am cazat, am servit masa si am facut echipa pentru traseul pe Ciucarul Mare, tinta noastra din acea dupa-amiaza. Studiind pe net problema, stiam deja ca traseul nu este unul dificil, astfel ca am stabilit ca cel mic sa ne insoteasca in drumetie, el fiind deja obisnuit cu trasee mult mai grele.

Am plecat din Eselnita, am trecut de statuia lui Decebal, iar la iesirea din Dubova (unde pe dreapta este un teren de fotbal), se vede pe partea stanga a drumului un stalp indicator spre Ciucarul Mare (marcaj triunghi galben-TG). Masina se poate lasa langa terenul de fotbal, sau peste strada, unde este o poiana larga in care incap lejer 10 autoturisme.

Luam cu noi apa din belsug, si pornim pe traseul spre Ciucarul Mare, cu cel mic deschizator de drum.

Poteca trece mai intai printr-o padurice deasa si apoi incepem sa urcam pronuntat, pe un teren alunecos, nisipos, cu o inclinatie destul de mare. Dupa 20 minute, depasim acea portiune greoaie care mi-a amintit de “ panta prostului” de la cabana Gura Diham din Bucegi, si ajungem pe platou, unde facem un prim popas, la o masa cu bancute din lemn. Ne hidratam bine, soarele fiind necrutator, dupa care continuam traseul printr-un adevarat tunel de verdeata, poteca urcand incet spre capatul platoului.

Ajungem la o bifurcatie, unde am mers tot inainte, cunoscand faptul ca poteca din stanga era cea de coborare de pe varf. Dupa inca 20 minute ajungem la primul punct de belvedere, pe crenelurile stancoase ale masivului, la 300 metri inaltime de zbuciumul Cazanelor de sub noi.

Facem o noua pauza pentru fotografii si hidratare, dupa care urmam potecuta care vireaza la stanga chiar pe marginea platoului, trecand pe langa alte cateva puncte de belvedere minunate, ajungand imediat pe cel mai inalt punct al masivului, varful Ciucarul Mare (indicator la dreapta), la 318 metri deasupra Dunarii. Dupa o sedinta foto si o pauza de 30 minute, in care ne-am bucurat impreuna cu cel mic de frumusetile salbatice ale masivului, am continuat traseul pe o potecuta aproape acoperita de ierburile inalte pe acelasi marcaj Triunghi Galben-TG, care coboara usor prin spatele masivului si in 20 minute ajungem din nou la bifurcatia despre care am scris mai sus.

De aici, urmam poteca pe care urcasem spre locul de pornire, coborarea fiind putin mai dificila decat urcarea datorita inclinatiei ultimei portiuni a pantei.

Traseul, sub forma de circuit, se poate parcurge integral in 2-2,5 ore, in functie de pregatirea fizica a fiecaruia. Traseul este relativ usor, fara elemente de dificultate, putand fi parcurs si de copii.

Recomand purtarea pantalonilor lungi, datorita vegetatiei foarte bogate si posibilitatii sa va intalniti in zona cu celebra “vipera cu corn”, specie deosebit de periculoasa. Eu unul nu am vazut-o, desi am iesit de cateva ori din traseu pentru a o cauta (aveam parazapezile puse :) ), dorind sa fotografiez aceasta stapana a locului, care poate dobora cu o singura muscatura si pe cel mai mare oponent.

A fost o drumetie frumoasa, in care cel mic s-a simtit minunat, a doua zi urcand si pe al doilea varf al masivului, Ciucarul Mic, despre care va voi povesti in review-ul urmator.

---

VIZUALIZĂRI: 4009 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI