În loc de revelion o drumeție lejeră la Cabana Gârbova (1350 m) – Vârful Clăbucetul Taurului (1520 m) (punct de plecare Predeal)

TIPĂREȘTE

La sfârșitul anului trecut, în ziua în care în alți ani, cel puțin în ultimii 15, fără întrerupere, ne făceam bagajele pentru sejurul de revelion, acum ne pregăteam să-l încheiem cu o trebușoară pe la Breaza. Dacă am terminat repede acolo, am dat o fugă până la Sinaia ca să bem un vin fiert. Vinul fiert s-a prelungit cu o plimbare, plimbarea s-a prelungit până spre seară și ne-am gândit că n-ar fi rău să ne cazăm, chiar dacă nu am plecat cu acest gând de acasă și nu aveam ce ne trebuie la noi. Dar în mijlocul unui oraș cu de toate, nu asta era problema.

Ne-am cazat în centru, la Hotel Rina Sinaia și așa a trebuit să ne facem un plan pentru a doua zi, că de plimbat prin Sinaia nu voiam să mai repetăm.

Cum am mai spus, noi am cam tăiat Valea Prahovei de pe listă pentru că nu avem nervi pentru traficul și aglomerația din zonă. Încercăm totuși să ne bucurăm și noi de drumeții sau peisaje în perioade când nu este vacanță sau tot felul de sărbători, căutând rute ocolitoare ca să ajungem. Pentru că ne place și nouă Bușteni-ul și avem multe amintiri din tinerețile noastre și ne place Sinaia pentru străzile cu case vechi, pe care căutăm mereu să ne plimbăm.

Și cred că n-am lipsit nici un an de la Zilele Orașului din septembrie, dar de cazat am fost cazați în Sinaia doar de 3 ori în ultimii 30 de ani. O dată la Hotelul Caraiman din Parcul Dimitrie Ghica, unul dintre primele hoteluri construite în Sinaia, o dată la Rowa Dany și acum la Rina Sinaia, toate experiențe plăcute.

Se pare însă că în ultima vreme este tot o sărbătoare pe Valea Prahovei, pentru că tot timpul traficul a fost infernal.

Mai fusesem la Sinaia anul trecut, în februarie, când se vorbea despre COVID doar la televizor. Într-o sâmbătă am luat trenul după mulți, mulți ani, cu destinația Sinaia și nu voiam să facem ceva anume, ci doar să ne plimbăm pe străzile cu case frumoase, eventual să luăm telecabina până la Cota 1400. Așa am făcut. Ziua a fost superbă, am fost cu telecabina până sus, am băut ceva la o terasă însorită, ne-am dus până la Schitul Sf Ana, o super plimbare prin pădure (sub 1 km), vă recomand, când am coborât am vizitat Castelul Știrbey, care se află chiar la baza telecabinei și găzduiește Muzeul Orașului Sinaia, apoi am mâncat la Carpați, în centru, bun și ieftin și seara am luat din nou trenul spre casă. A fost o superexperiență și ne propusesem ca toată vara să luăm trenul spre munte, dar, na, că a venit pandemia și nu ne-a mai ars de tren.

De data asta am început plimbarea în Parcul Dimitrie Ghica, unde am băut primul vin fiert, mai departe pe lângă Cazino, am urcat pe trepte, pe Strada Mănăstirii, până la Mănăstirea Sinaia, unde nu am mai intrat, dar am avut vederi frumoase spre oraș și hotelul nostru, ne-am bucurat să ajungem la Crucea lui Molomoț, strămutată aici de pe Vârful Muntelui Molomoț și despre care aflasem la vizita din februarie de la Castelul Știrbey, am urcat pe Furnica până la Vila Economat și castelele Peleș și Pelișor, cărora le-am dat roată, am băut vin fiert la La Tunuri, ne-am întors către oraș pe strada Vârful cu Dor, o stradă cu scări, seara ne-a găsit la Terasa Bucegi, unde am mâncat și cu alte ocazii și ne-a plăcut și am încheiat ziua într-o cameră de hotel călduroasă.

Dar să revenim la drumeția noastră. A doua zi nu voiam să repetăm tot cele de mai sus. Zăpadă nu era deloc în zonă și chiar dacă se vedea pe sus, noi nu eram pregătiți decât pentru o pantofăreală, eventual.

Cu gândul și la întoarcerea acasă, când voiam să evităm DN1, am hotărât să ne întoarcem prin Cheia și atunci toate lucrurile s-au legat. Am lăsat Sinaia, că ne plimbasem destul cu o zi în urmă și am hotărât să mergem la Predeal, cu intenția de a lua telescaunul de la Clăbucet Sosire până la Clăbucet Plecare și de acolo, pe jos, să facem o drumeție foarte lejeră până la Cabana Gârbova din Munții Baiului. Eu nu am mai fost, dar soțul, care nu a ratat aproape nimic din munții noștri, m-a asigurat că suntem totalmente pregătiți pentru așa o drumeție.

Cum pârtiile de schi erau închise, drumul între Sinaia și Predeal a fost lejer, dar ne-a luat groaza când am văzut ce coloană era formată deja pe sensul de întors. Cred că am mers câțiva km de coloană pe sensul de întors, ceea ce ne-a întărit convingerea că prin Cheia o fi o variantă mai bună.

N-am mai fost demult în Predeal și ne-a plăcut accesul către telescaun și pârtie. Multe parcări amenajate, sensuri unice și cum spuneam, liber, pentru că toate cele 5 pârtii de schi, sau câte or fi ele, erau închise din lipsa zăpezii. Era deschisă doar pârtia de săniuțe de la bază, care era un amestec de zăpadă artificială și noroi și nu i-am invidiat deloc pe cei care se distrau acolo.

Erau foarte puțini oameni și la telescaunul din Predeal, așa că ne-am luat rapid bilete, care au costat cam mult, după părerea mea, 60 de lei de persoană, și la ora 12 am urcat. Afară erau 8 grade și cu telescaunul am mers vreo 25 de minute.

În zona telescunului am văzut centru de informare turistică, salvamont, parcări suficiente, cum am zis, hoteluri/pensiuni, restaurante/baruri și terase.

Clăbucet Sosire se află la altitudinea de 1050 de m, iar, sus, la Clăbucet Plecare sunt 1450 de m. Sus, pe platou, am găsit zăpadă mai multă, un soare orbitor, era acolo un Heidibar cu câteva măsuțe scoase afară (mese de bar, de stat în picioare), panouri informative și o ramă de lemn, ca un tablou imens, la care era îngrămădeală mare pentru ședințe foto.

Diferența de altitudine de la telescaun până la Cabana Gârbova este de 100 de m în minus. La telescaun eram la 1450 iar cabana este la 1350. Așa că am fost dezamăgită să văd pe indicator că fac o plimbare de doar 20 de minute. Soțul m-a consolat și a zis că la întors o să facem puțin mai mult, pentru că vom urca cei 100 de m diferență de nivel.

În orice caz este un drum ușor, accesibil în orice anotimp și pentru absolut toată lumea dornică de mișcare în aer curat. Este chiar o plimbare ca pe bulevard, pe un drum destul de larg, cu peisaje superbe pe tot parcursul drumului. La data aceea să zic că erau 40-50 de oameni răsfirați prin zonă, cei mai mulți cu copii și sănii care se jucau în zona telescaunului. Cu foarte puțini ne-am intersectat mai departe, pe drumul spre cabană și ulterior spre vârf.

Indicatorul este triunghi albastru de la Clăbucet Plecare până la Cabana Gârbova, iar la cabană se poate ajunge și dinspre Azuga, pe un traseu mai lung.

Am dat cu ochii de cabană aproape brusc. Poteca a cotit puțin și în față ni s-a deschis o vale pe care trebuia să coborâm spre cabană iar în spatele ei se vedea foarte frumos Vârful Clăbucetul Taurului și drumul spre el.

Cabana Gârbova se află la 1350 m altitudine în Munții Baiului, este destul de arătoasă și la exterior, și la interior, asigură cazare și mâncare iar restaurantul era destul de mare. Doar că am nimerit în ditai cearta între o ospătăriță și o familie numeroasă, cu copii, cărora le încurcase grav comenzile, care și așa veniseră foarte, foarte târziu, după cum vociferau oamenii. Nici o masă din cele multe nu mai era ocupată. Nu știu dacă au vreun renume în sensul discuției pe care am auzit-o, sau pur și simplu oamenii erau reticenți cu pandemia asta. Că altfel era ora prânzului. Așa că și noi am stat la mesele însorite de afară și am băut un ceai, un cappuccino și o bere, pentru că nu voiam să așteptăm o oră o comandă așa cum tocmai auzisem.

Și când m-am uitat eu în sus și am văzut poteca aceea șerpuind până sus la Vârful Clăbucetul Taurului, și am văzut că nu e mare diferență de altitudine și nici mare distanță, n-am mai stat pe gânduri. Soțul a cam cârcotit pentru că prima pantă era destul de solicitantă și nu avea chef, dar atâta m-am plâns că am mers prea puțin că până la urmă a cedat.

Imediat după ce urci panta din spatele cabanei este indicator de vârf de 30-40 de minute pe traseu nemarcat. Nu ai nevoie de traseu marcat pentru că tot drumul, inclusiv vârful se văd de la Cabana Gârbova iar poteca este în spațiu deschis.

Vârful Clăbucetul Taurului se află la 1520 de m altitudine și pe tot traseul de la Cabana Gârbova până sus sunt peisaje de-men-ți-a-le.

Pe vârf se află o cruce și un monument din marmură ridicat în memoria ostașilor români care au luptat aici în 1916, în Războiul pentru Reîntregirea Neamului, dar este marcat și locul unde se văd urmele tranșeelor și adăposturilor armatei române.

Cruci ale astașilor care au căzut în luptele de pe vârful Clăbucetul Taurului se pot vedea în Cimitirul Eroilor din Sinaia.

Puțin peste 4 ore a durat plimbarea noastră cu multă lălăială pe drum, la Cabana Gârbova unde ne-am oprit pentru un ceai, un cappuccino și o bere și pe traseul spre vârf, pentru că a fost o zi însorită și ne-am oprit de multe ori ca să admirăm peisajul și ca să îmi facă educație geografică soțul, așa cum face întotdeauna.

7 grade arăta termometrul când am ajuns jos cu telescaunul, se făcuse de 16,30, așa că am luat-o spre casă prin Cheia și chiar dacă este un drum mai lung este deosebit de spectaculos și a fost liber, liber. Intenția era de a ne opri pe drum la un popas ca să mâncăm, dar n-am găsit nici unul, în Cheia nu știam nimic la drumul mare ca să nu ne mai abatem, se mai și întunecase bine, așa că am tras tare și am ajuns lihniți de foame la neamuri.

Ca să recapitulăm puțin:

la telescaunul din Predeal ajunge tot turistul

de la Clăbucet Sosire (1050 de m), cu 60 de lei de persoană urci aprox 25 de minute cu telescaunul până la Clăbucet Plecare (1450 de m)

de la telescaun până la Cabana Gârbova (1350 de m) scrie pe indicator că faci 20 de minute, dar poți să faci cât vrei. La întoarcere consideră 30 de minute pentru că urci cei 100 de m diferență de nivel

de la Cabana Gârbova (1350 de m) până la Vârful Clăbucetul Taurului (1520 de m), pe potecă, în spațiu deschis, doar o pantă mai greuță la începutul traseului, cam 40-50 de minute la dus și mai puțin la coborâre

Când nu mai aveți idei, Telescaun Predeal – Cabana Gârbova și, sau nu neapărat, Vârful Clăbucetul Taurului, poate fi o variantă de plimbăreală foarte, foarte lejeră de 3-4 ore, sau chiar mai multe, dacă vă uitați pe acolo, pe sus, printre peisaje.

Plimbare lejeră, pentru absolut toate categoriile de turiști, peisaje demențiale.

Relaxare maximă într-un cadru natural de vis.

---

VIZUALIZĂRI: 755 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI