Primăvara la Bezdead

TIPĂREȘTE

O destinație superbă din punct de vedere al peisajului natural este comuna Bezdead, județul Dâmbovița, în apropierea orașului Pucioasa. Primăvara, atunci când natura se trezește la viață, se dezlănțuie o senzație de „bine” și „frumos” ce domină aproape orice ființă umană.

Pentru a ajunge în acest loc mirific se urmează „drumul Târgoviștii” (DN71), se traversează fosta capitală a Țării Românești (trecând chiar pe lângă Curțile Domnești), se merge spre Pucioasa (pe deal observăm Mănăstirea Dealu; foarte aproape e și Mănăstirea Viforâta), pătrundem în orașul-stațiune și la sensul giratoriu de lângă Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial urmăm breteaua din dreapta, către Bezdead (semnalizată ca atare). După aproximativ 10 km ajungem în centrul satului Bezdead; distanța până la București este de circa 120 km.

Călătoria noastră în comuna Bezdead a fost prilejuită de fiecare dată de o ieșire la picnic pe malul apei. Înainte de intrarea în satul Broșteni, localitatea componentă a comunei Bezdead, pe partea dreaptă, pe malul râului Bizdidel, se află o pajiște întinsă. Este unul din locurile preferate de orășenii din Pucioasa și Târgoviște pentru ieșire la iarbă verde, picnic, grătar, jocuri cu mingea, etc. Câțiva copaci oferă un petic de umbră, malul râului e la câțiva pași, apa e rece... Deși nu este un loc amenajat conform Legii nr. 54/2012, lumea se adună pe această pajiște. Trebuie doar să respectăm câteva reguli elementare: colectarea deșeurilor rezultate, să nu aprindem focul în zone împădurite, supravegherea focului chiar și în zonele amenajate, să nu spălăm obiectele utilizate în activitatea de picnic în apele din zonă, etc.

Dacă dorim să ne „clătim” ochii și liniștim sufletul ne putem preumbla puțin prin satele comunei. Încă putem vedea case vechi, tradiționale, cu ceardacuri împodobite cu traforaje din lemn. Câteva biserici vechi, așezate pe înălțimi, pentru a nu fi afectate de inundații, asigură educația religioasă a populației locale. Printre atracțiile locale se numără Malul de răsună, menționat și de Alexandru Vlahuță în a sa „Românie pitorească”, este un perete de argilă de peste 20 m înălțime care propagă un efect de ecou multiplu, se pare unic în România. Alte puncte de interes le constituie izvoarele cu apă sărată, saramura colectată fiind utilizată pentru conservarea legumelor dar și în scopuri terapeutice. În comuna alăturată, la Bela-Diaconești, se mai pot vedea încă trovanți – conglomerate din nisip, de mărimi diferite, formate în albia Bizdidelului și pe versanți. Mulți au fost duși prin curți de către localnici pentru diverse întrebuințări.

Este o zonă depresionară care se pretează la pomicultură și creșterea animalelor. De altfel, am văzut în zonă un număr mare de animale, precum și livezi întinse de meri și pruni. Primăvara spectacolul oferit de natură e grandios: floricele de câmp, frunze de un verde crud, flori albe de măr, păpădii galbene, etc.

Jean Alexandre Vaillant descrie zona într-o lucrare dedicată teritoriilor românești, publicată în 1844: Și numai spre sfârșitul sejurului nostru m-am gândit să ajung până la Bezdead. Este timp încă; suntem pe cai, urcăm Besdedel, mic pârău stâncos și plin de păstrăvi și după patru ore de mers, am ajuns la Bezdead, sat faimos, care acoperă cu cele opt sute de case ale sale o leghe de coline. [… ] Ne îndreptăm spre muntele care vorbește, ecou dublu vestit în regiune.

Recomand zona pentru o ieșire în natură, pentru o partidă de fotbal în aer curat, pentru un concurs de bărcuțe pe râu, pentru țuica bună, pentru un picnic.

---

VIZUALIZĂRI: 2940 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI