Un altfel de city break

TIPĂREȘTE

De ce l-am denumit așa? Păi să explic! Eu sunt un mare fan al city break-urilor. Pentru mine până acuma, city break-ul reprezenta vizita petru 3, 4 zile, într-un week-end prelungit, a unui oraș đin Europa, din afara țării noastre. Ei bine anul ăsta m-am gândit da de ce să nu fac un city break de România? Zis si făcut!

La alegerea orașului nu am stat mult pe gânduri. Trebuia să fie relativ aproape de București, să nu-l mai fi vizitat anterior și să mă atragă. Prima opțiune de pe listă a fost si aleasă, respectiv orasul Sibiu. Trecusem de atâtea ori prin el spre vestul țării, dar nu oprisem niciodată.

Primul lucru pe care trebuia să-l fac a fost rezervarea hotelului. Am căutat pe booking și am găsit o ofertă subțire și destul de piperată. Am sunat la recepția hotelului Silva, care mi-au confirmat că au toate locurile ocupate si mi-au spus și motivul: festivalul internațional de teatru. Ei bine asta mi-a întarit convingerea că am facut alegerea corectă, de a vizita Sibiul și de a participa la diverse manifestări. Bilete la spectacole nu am mai găsit, fiind de mult epuizate. Atunci m-am orientat către un hotel mai la periferie, despre care am făcut vorbire aici. vezi impresii.

Drumul. Ei bine asta este o aventură în sine. Ca așa-i la noi în România, avem o țară superbă, dar nu știm să avem grija de ea și să o punem în valoare. Am ales ruta București - Pitești - Câmpulung - Curtea de Arges - Călimanesti - Căciulata - Sibiu. Autostrada Bucuresti - Pitești așa cum o stim cu toții, dar destul de aglomerată având în vedere ora matinală la care am plecat, respectiv 5,30 dimineața. Pitești – Câmpulung drum de abia reabilitat, dar la care au început iar să se lucreze. 3 stopuri foarte enervante. Am ajuns la Câmpulung deoarece am fost nevoit să fac o escală. Ei bine de-aici încolo au început peripețiile. Să mă întorc la Pitesti nu avea rost, să o iau spre Brașov era drumul foarte lung și obositor. Așa că am găsit pe hartă o variantă convenabilă prin Curtea de Argeș. Drumul Câmpulung - Curtea de Argeș, destul de prost, plin de petice. Dacă ar fi să-i dau o nota ar fi 2 din 5. Ei bine de la Curtea de Argeș era si pe harta și îmi arata si GPS-ul unul catre Călimănești - Căciulata. Ei bine după ce am mers pe asfalt destul de bun am dat de drum de munte, cu pietre de râu pe el, mai mari sau mai mici. Mi-am blestemat zilele. Am mers asa doar vreo 15 kilometri, dar am facut mai mult de-o oră. Mai bine ocoleam, dar cine a știut. Suntem de râsul curcilor. Am văzut în țări din Asia sau Africa față de care ne credem superiori, drumuri perfecte prin junglă sau prin deșert și noi la câtiva kilometri de capitală avem asemenea mizerii de drumuri. Într-un final am ajuns teferi si nevătămați (noi, mașina mai putin) la Călimănești Căciulata. De aici am dat de un drum bun, dar pe care evident se mai lucrează. Ca asa-i țara noastră, șantiere, șantiere. Într-un final am ajuns si la Sibiu după câteva ore bune de colindat pe șoselele patriei.

Dacă dai întâmplator de un drum bun este imposibil să nu fie super aglomerat, iar dacă-i liber e prost. Așa se încurajează la noi turismul!

Ne-am cazat și am iesit la plimbare și la vizitat. Sibiul este un orășel micut, dar cochet. Partea interesantă de văzut și vizitat, pentru un turist este localizată în centru, într-un perimetru destul de mic.

Sibiul este o reședință de județ micuță are doar vreo 150000 de locuitori. Dar ăsta e și farmecul lui. Oamenii. Nu spun vorbe mari când spun că omul sfințește locul. Sunt oameni primitori, mereu cu zâmbetul pe buze. Și foarte săritori. Sunt dornici să te ajute cu un sfat, cu orice. Am rămas profund impresionat de oamenii de-aici. Sunt ei așa mai molcomi, dar nu au de ce să se streseze. Noi cei din București parca trăim în altă viteză. Suntem nervosi, suntem stresați. Nici nu mai apucăm să ne bucurăm de viață, să admirăm un răsărit de soare sau să ascultăm un tril de păsărele. Totul e în viteză. Și pentru ce? Te trezești la un moment dat, ca a trecut timpul peste tine și nu ai făcut ceva și pentru ați bucura sufletul! Ei bine pentru toate aceste motive îi invidiez pe locuitorii acestei urbe!

Dar ce-am făcut noi trei zile în Sibiu? Am colindat prin oraș, ne-am integrat în atmosferă, am participat la diverse evenimente stradale, prilejuite de festivalul de teatru. Am mâncat mâncare tradițională foarte gustoasă, la prețuri decente. Am savurat și multe berici. Deh trebuia să ne și hidratăm corespunzător.

Firește am și vizitat acest oraș istoric. Am inceput cu Piața Mare unde este punctul central. Acolo se țin marile manifestări publice din oraș, concerte sau Târgul de Crăciun sau de Paște. Aici în piață este celebra fântână cu grilaj, loc unde pe vremuri se țineau execuțiile. Tot aici se afla și Turnul Sfatului. Acesta face legatura printr-un pasaj dintre Piața Mare și Piața Mică! A fost denumit așa deoarece este lipit de clădirea Primariei.

Tot aici în Piața Mare se află superba Biserică Romano-Catolică unde slujba se ține în trei limbi. Mi-a plăcut mult această biserică, seamănă foarte mult cu cele din Germania sau Austria.

Tot în Piața Mare se afla Primăria și Palatul Brukenthal. Pe acesta din urma nu am ratat să-l vizitez. La intrare puteam cumpara bilete ori pentru colecția româneasca ori pentru cea europeană. Mi s-a parut ciudat că au împarțit astfel. Probabil doar ca să obtină mai mulți bani. Un bilet de intrare costa 12 lei si am ales colecția românească. Am admirat picturi ai unor artiști sași, dar și pe Grigorescu, Aman, Luchian sau Pătrașcu. O colecție frumoasă. La sfârșit am putut admira si curtea interioară a palatului, foarte frumos îngrijită.

Pașii ne-au dus apoi în Piața Mică un loc foarte frumos si parcă mai intim, plin de terase care de care mai colorate. Aici din Piața Mica se face și trecerea din orașul de sus în cel de jos prin Pasajul Scărilor. Acesta este deosebit este un loc ce ne aduce aminte de evul mediu, datorită îngustimii și pentru că este construit doar din cărămidă!

Din Piața Mică ajungem în Piața și mai mică, Piața Huet. O piață mai puțin cunoscută, dar foarte cochetă. În primul rând aici am găsit Biserica Evanghelică, care contra unei sume modice se poate vizita. Totuși punctul de atracție al acestei biserici este ca se poate urca în turn, de unde se poate admira orasul. Pe scările înguste și destul de subrede era un trafic ca pe 6 Martie pe vremuri. Cireașa de pe tort e că am nimerit sus exact când au început clopotele să bată, de mi-au facut creierii praf. Parcă și acum le mai aud! Cert e că de sus se vede o priveliște absolut superbă a orașului.

Tot în Piața Huet se afla Casa Calfelor. Există o tradiție europeană, în special a germanilor, francezilor si elvețienilor ca tineri benevol să plece într-o călatorie inițiatică de trei ani si o zi, pentru deprinderea anumitor meșteșuguri. Ei bine de câțiva ani vin și în Sibiu și ajută la restaurarea diverselor monumente istorice. Sunt o prezență inedită, dar care dă măsura muncii și a respectului pentru aceasta, care se află adânc înrădăcinată în cultul acestor popoare. Tocmai aici se face diferența.

Din Piața Huet ajungem și la celebrul Pod al Minciunilor. Inițial a fost din lemn, pentru ca ulterior să devină primul pod forjat fără sustinere, de la noi din țară. Probabil aici s-au făcut multe declarații de dragoste, care nu au fost onorate așa cum se cuvine. Cert e că ne-am spus și noi câte o minciunică pe acest pod, asta doar ca să îi întărim renumele.

Cu siguranță că mai sunt și alte puncte de interes în acest oraș, dar noi atâta am apucat să vizităm în cele trei zile în care am stat acolo.

După cum am spus se mănâncă bine în Sibiu. Pe unde am fost nu am luat țeapă. Să recomand si câteva localuri. În primul rând Hermania sau restaurantul președintelui. Cică aici servește masa de câte ori e prin oraș, adică foarte des. Apoi Wien un loc unde am băut o bere tradițională germană, respectiv o bere afumată. Foarte bine am mâncat și într-un subsol medieval, la restaurantul Crama Sibiul Vechi. Aici era plin de străini, care erau foarte încântati de bucatele tradiționale și de prețurile scăzute. Ultimul local pe care vreau sa-l recomand este Pensiunea Casa Frida care dispune de o terasă foarte generoasă și de bucate pe măsură.

Fiind festivalul de teatru am asistat la diverse reprezentații stradale de la fanfare, dansatoare braziliene care erau fireste cel mai admirate, la muzicanți bătrani foarte funny. Iar seara in Piața Mare aveau loc concerte rock!

Sibiul oferă de toate, cultură, istorie, gastronomie, dar în mod special oameni. Cu asta am rămas dupa scurta vizită efectuată aici. E un loc foarte cald, unde m-aș mai întoarce!

---

VIZUALIZĂRI: 1755 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI