Cartierele Pragăi: Staré Mĕsto și Josefov

TIPĂREȘTE

Am traversat Podul Carol, i-am admirat statuile, am privit și fotografiat Vltava, acum gata! E cazul să ne continuăm parcursul în sens invers pe Calea Regală vezi impresii. Nu înainte de a arunca măcar o privire - deși merită cu mult mai mult - spre Staromĕstská mostecká vĕž (Turnul Podului din Orașul Vechi) .

Autorul acestei isprăvi arhitectonice, finalizată la 1380 și considerată una dintre cele mai frumoase structuri gotice din Europa, este nimeni altul decât Peter Parléř, cel care a proiectat și Podul Carol. Înalt de aproape 50 m, turnul din blocuri de gresie, parte a sistemului de fortificații al Pragăi și totodată arc de triumf, este împodobit cu blazoanele ținuturilor stăpânite de monarhii Boemiei și statui reprezentându-i pe împăratul Carol IV, Sf. Vitus, regele Wenceslas IV, Sf. Sigismund și Sf. Adalbert. Dacă vreți să vedeți orașul de sus și vă țin picioarele????, puteți urca cele 138 de trepte până la platforma de observație.

Ieșind de pe pod, intrăm în Staré Mĕsto (Orașul Vechi) , inima Pragăi, cea mai vizitată parte a orașului, plină de restaurante, magazine și clădiri care ilustrează evoluția tuturor stilurilor arhitectonice majore, de la romanic până în zilele noastre.

Pe acest mal stâng/estic al Vltavei existau târguri încă din secolul al IX-lea, însă abia în jurul anului 1230 regele Wenceslav I a acordat locuitorilor permisiunea întemeierii unui oraș printr-o alianță între micile așezări și construirea unui șanț și zid de apărare semicirculare, demolate la ordinul lui Carol IV după fondarea Orașului Nou în 1348.

Chiar dacă după această dată Orașul Vechi și-a mai pierdut din importanță, tradiția s-a păstrat și în 1784, odată cu unificarea tuturor localităților învecinate de pe ambele maluri ale Vltavei (cu excepția celei a evreilor), primăria Orașului Vechi a rămas centrul administrativ al Pragăi.

Dacă nu vă veți caza chiar în buricul târgului, în cartier se poate ajunge cu metroul sau tramvaiul, coborând fie la stația Staromĕstská (cea mai apropiată de Piața Orașului Vechi), fie la Námĕstí Republiky sau Můstek, însă de acolo va trebui să o luați cătinel pe jos, căci zona e pietonală.

Așa vom proceda și noi: venind dinspre Podul Carol, pătrundem în micuța dar animata Křížovnické námĕstí (Piața Cavalerilor Crucii) , după numele Ordinului Cavalerilor Crucii cu Stea Roșie, care își aveau aici mănăstirea în secolul al XIII-lea.

Scuarul e înconjurat de clădiri interesante. În stânga se înalță Kostel svatého Františka z Assisi (Biserica Sf. Francisc din Assisi) , un edificiu baroc ridicat între 1679-1688 pe locul unuia gotic din a doua jumătate a veacului al XIII-lea. Franciscanii își au și acum sediul în această construcție cu cupolă impresionantă și interior bogat ornamentat cu coloane de marmură și fresce, și care deține, printre altele, a doua cea mai veche orgă din Praga (1702), la care au cântat Mozart sau Antonín Dvořák.

În fața sa a fost dezvelită în 1848, la a 500-a aniversare a Universității Caroline, statuia lui Carol IV, întemeietorul acestei instituții de învățământ, cea mai veche din Europa Centrală.

La ieșirea de pe Podul Carol, clădirea pe care o zărești imediat în față este Biserica Sfântului Mântuitor, o valoroasă moștenire a barocului timpuriu praghez și parte a complexului Klementinum/Clementinum, cel mai mare construit de iezuiți pe teritoriile cehești și al doilea ca întindere în Praga, după Hrad.

Stabiliți în Praga în 1556, la invitația împăratului Ferdinand I pentru a da avânt Contrareformei, iezuiții au ridicat timp de 200 de ani pe acest loc (unde se afla din secolul al XI-lea o capelă închinată Sfântului Clement) o mănăstire și un colegiu la care au studiat numeroase viitoare personalități ale vremii.

Complexul cuprinde trei biserici, capele, biblioteci, săli de lectură și de concerte și un observator astronomic. În 1773, când Ordinul Iezuit a fost interzis, clădirile au revenit Universității Caroline iar în prezent găzduiesc Biblioteca Națională a Republicii Cehe. Se vizitează numai cu ghid, în grupuri organizate, și unul dintre cele mai mari regrete ale mele este că nu am reușit (până acum) să o fac. ????

În dreapta Pieței Cavalerilor Crucii, chiar pe malul Vltavei, se află frumoasa clădire neorenascentistă ce adăpostește Muzeul Smetana, dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori cehi. A fost amenajat într-o fostă stație de pompare a apei construită în anii ’80 ai secolului al XIX-lea. Îmi place să-l imortalizez văzut de pe malul stâng al Vltavei, căci latura aceasta a clădirii e mai spectaculoasă.

Cotim la stânga pe strada Křížovnická și, dincolo de Podul Mánesův, în Piața Jan Palach, zărim un alt edificiu neorenascentist impresionant, catalogat drept o bijuterie a arhitecturii cehești: Rudolfinum. A fost construit între 1876-1881 cu scopuri declarate de reprezentare, motiv pentru care a fost folosit mult timp drept sediu al Camerei Deputaților. Cred însă că actuala destinație - Casa Orchestrei Filarmonice din Cehia - se potrivește mai bine cu superbele sale decorațiuni exterioare, constând din statui ale unor compozitori și artiști de renume.

În drum spre Piața Orașului Vechi ne întâmpină o altă statuie din bronz, de data aceasta contemporană: Cititorul așezat în fotoliu, opera sculptorului Jaroslv Róna (n. 1957), care declara despre aceasta: „Am dorit să reprezint atât cititorul, cât și lumea închipuită a cărților, și pentru asta am folosit un fotoliu - zidul moale și alinător care ne protejează de lumea pragmatică din jur și ne permite să evadăm în lumile imaginației și fanteziei” .

Foarte frumos spus! Mă regăsesc întru totul în aceste cuvinte. Iar fotoliul chiar pare confortabil... ????

Trecem cât ai clipi din ochi de la contemporaneitate la trecutul destul de îndepărtat, căci vom pătrunde acum în celebra, emblematica Staromĕstské námĕstí (Piața Orașului Vechi) .

Zona a găzduit începând cu secolul al XII-lea sediul vămii, locul ajungând până în veacul următor să fie înconjurat de case în stil romanic și gotic timpuriu ale căror fundații și - parțial - partere s-au păstrat în mare măsură până în zilele noastre. În prima jumătate a veacului al XIV-lea a fost amenajată piața, pentru ca puțin mai târziu să fie construită biserica Sfintei Fecioare. Aflată din 1311 pe Calea Regală, piața a devenit nu numai centrul economic, ci și cel politic al Orașului Vechi. A fost și martora multor evenimente, printre care execuții: 27 de conducători ai revoltelor anti-Habsburgice au fost uciși aici în anul 1621. În memoria lor, în 1904 au fost săpate 27 de cruci în pietrele de pavaj din fața primăriei.

În 1650, în mijlocul scuarului a fost ridicată Coloana Mariană în semn de mulțumire către Sfânta Fecioară pentru eliberarea Pragăi de sub suedezi. A fost demolată în 1918 și ceea ce vedem este o copie din 2020. În imediata sa apropiere este marcat km 0 al Cehiei. Tot în mijlocul scuarului se află și Memorial Jan Hus, inaugurat în 1915, la comemorarea a 500 de ani de la moartea acestuia.

În piață s-au desfășurat multe adunări populare: cea din 1902 în favoarea introducerii votului universal; în 1918 pentru proclamarea independenței Republicii Cehoslovace; în 1948 pentru anunțul privind începutul construcției societății socialiste. Mai recent, după ce zona a devenit pietonală, târgurile de Crăciun și Paște se organizează aici.

De-a lungul timpului, piața a suferit numeroase modificări, dar a reușit - ca prin minune - să-și păstreze caracterul unic. Și asta în mare parte datorită imposibilității adăugării de noi construcții în spațiul vast în aparență, însă în fapt limitat și utilizat la maxim.

Ochii fug încolo și încoace, și oriunde îi îndrepți, dai de frumusețe la superlativ. Fiecare bucățică de zugrăveală, fiecare piatră, statuie, copac, bancă spune o poveste care te poartă în timp până cu multe secole în urmă. În mod uzual, locul e luat cu asalt de turiști, însă în anul pandemic 2021 l-am găsit surprinzător de pustiu, nu mort de-a binelea, ci doar ușor letargic. Sau nostalgic?!! ????

Pătrunzând dinspre nord, privirea ne e atrasă de sculpturile care împodobesc o frumoasă fațadă barocă. Este Kostel svatého Mikuláše (Biserica Sf. Nicolae) , construită între 1732-1737 pe locul unei capele romanice distrusă de un incendiu.

Pe aceeași latură, în colțul dintre Piața Orașului Vechi și strada Pařížská, se află Schierův dům (Casa Schier), cu două statui de giganți care străjuiesc frontonul.

Pe latura estică a scuarului, vizavi de primărie, fură ochii Chrám Matky Boží před Týnem (Biserica Maicii Domnului înaintea Bunei Vestiri) . Lui Adrian îi place să spună că intrarea în aceasta se face printr-o cârciumă... ????În fapt, e vorba de un gang care desparte două cafenele.

Pe cerul Pragăi se profilează, vizibile de la mare distanță, cele două turnuri gemene ale bisericii, de 80 m înălțime fiecare, din care unul, mai gros, simbolizează masculinitatea, iar celălalt - mai zvelt și mai gingaș - feminitatea... Da, interesantă idee! Între ele se intercalează o statuie aurită a Sfintei Fecioare.

Biserica reprezintă una dintre cele mai remarcabile clădiri în stil gotic din capitala Cehiei. Construcția sa a demarat pe la jumătatea secolului al XIV-lea și a durat aproape 150 de ani. La finele veacului al XVII-lea, interiorul cu elemente gotice și renascentiste a fost remodelat în stil baroc și este extrem de bogat. S-au păstrat totuși amvonul și cristelnița gotice sau altarul renascentist. Locașul adăpostește mormântul celebrului astronom și astrolog Tycho Brahe, precum și cea mai veche orgă din Praga (1673).

În stânga bisericii, așa cum stai cu fața spre ea, se găsesc două clădiri de facturi diferite. Prima, Palác Golz-Kinských (Palatul Golz-Kinsky) , în stil rococo, cu o frumoasă fațadă în stuc roz cu alb, încoronată cu patru statui reprezentând elementele primordiale, a fost construită între 1755-1765 pentru familia Golz, fiind cumpărată ulterior de o altă familie nobilă și bogată - Kinských. Franz Kafka, al cărui tată a deținut o prăvălie cu articole de galanterie la parterul clădirii, a studiat la liceul german aflat la etajul doi. De la balconul palatului, Klement Gottwald, președintele Cehoslovaciei, a anunțat în 1948 - așa cum vă spuneam - demararea construcției socialiste în țară. În prezent, clădirea găzduiește colecția de tipărituri și desene a Galeriei Naționale.

Alături și, din păcate pentru noi în renovare, se află Dům U Kamenného zvonu (Casa cu clopot de piatră) , parte a unei construcții de mai mari dimensiuni datând de la mijlocul secolului al XIV-lea care l-a găzduit probabil pe regele Boemiei Ioan de Luxemburg la sosirea în Praga în 1310, anunțată - se crede - de clopotul din colțul drept al clădirii. Începând din secolul al XV-lea, casa a fost modificată succesiv, pierzându-și elementele gotice în favoarea celor baroce, însă restaurările din anii 1975-1987 i-au redat aspectul inițial.

Pe latura sudică a pieței se înșiruie o serie de case splendide - o adevărat expoziție de arhitectură gratuită! Merită cu vârf și îndesat s-o explorați! ????

Storchův Dům (Casa berzei) , una dintre cele mai noi din piață, construită în stil neogotic în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se remarcă prin spectaculoasa fațadă pictată înfățișându-i pe Sfântul Wenceslas și cei trei magi.

Mult mai vechea U Kamenného stolu (La masa de piatră) datează de la 1364 și păstrează fragmente din zidăria romanică, precum și bolți în cruce și pivnițe cu arcade gotice, însă fațada a fost refăcută în stil baroc, cu o frescă ilustrându-l pe Sf. Ioan. Denumirea clădirii se datorează faptului că proprietarul său a înființat în secolul al XV-lea o casă de schimb valutar, însă celebritatea și-a câștigat-o începând din 1907, când aici a luat ființă un salon literar frecventat, printre alții, de Kafka și de Einstein, care a susținut de câteva ori prelegeri științifice în fața unui auditoriu entuziast.

La fel de veche este și construcția alăturată - Mĕsteký dům Lazara, reclădită în stil renascentist în anii 1680.

Lângă ea, U Kryštofa (Casa Christopher) , menționată pentru întâia oară în 1462, a fost parte a unei mănăstiri, între timp demolată. A fost refăcută în mai multe rânduri și fațada barocă păstrează portalul renascentist din prima jumătate a secolului al XVII-lea.

Latura vestică a scuarului găzduiește un părculeț în care am văzut copii distrându-se la o piesă de marionete, dar și edificiul cel mai impozant - și în același timp probabil cel mai interesant pentru turiști: Staromĕstská radnice (Primăria veche) . A fost construită începând din 1338 pentru a servi drept sediu al administrației Orașului Vechi și de-a lungul timpului a fost extinsă pentru a cuprinde mai multe corpuri de clădiri gotice și renascentiste.

Partea sa cea mai veche constă dintr-un spectaculos turn gotic de aproape 70 m înălțime datând din 1364 în vârful căruia se poate ajunge urcând pe scări până la platforma de observație. Celebrul ceas astronomic din turn (Orloj) - atrage la fiecare oră fixă, între 9 a. m. și 11 p. m., mulțimi de vizitatori veniți pentru a urmări defilarea celor 12 apostoli. Cadranul superior, sub formă de astrolab, afișează ora și poziția soarelui și lunii, în timp ce pe cadranul inferior sunt ilustrate semnele zodiacale. Cele patru figuri alegorice reprezintă Vanitatea, Zgârcenia, Moartea și Invidia.

Moartea, simbolizată de un schelet, sună din clopoțel, apoi se deschide fereastra prin care ies cei 12 apostoli. Un cocoș anunță ora și clopotul bate, în timp ce figurile alegorice fac diverse mișcări.

Toată povestea nu știu dacă durează un minut - cam dezamăgitor, nu credeți? ???? Chiar dacă, de data aceasta, prin bunăvoința lui Coviduț, am avut parte de locuri în rândul întâi și am reușit să filmez procesiunea... ????

Legenda spune că ceasul a fost construit în 1410 și renovat în 1490 de meșterul Hanus de la Rose, care ar fi fost ucis ulterior pentru a nu realiza o operă la fel de valoroasă într-un alt oraș. V-am spus eu că Praga e plină de legende și... stafii. ????

Lângă poarta gotică a primăriei se află Biroul de Informații turistice iar în diagonală o altă clădire, tot parte a complexului Vechii Primării, îți ia ochii cu bogata ornamentație manieristă în sgraffito aplicată în benzi reprezentând teme biblice, antice grecești și renascentiste. Este Dům u minuti (Casa La Minut) , numită și Casa Leul Alb, după sculptura în piatră albă amplasată într-un colț, simbol al justiției și puterii militare. Franz Kafka a locuit aici împreună cu părinții între 1889-1896.

În piață și în apropierea ei se găsesc multe alte clădiri inițial gotice, refăcute însă în stil renascentist sau baroc, și purtând uneori nume simpatice: Îngerul de aur, Gâsca albastră, Vulpea roșie, Cămila aurie etc., și dacă aveți timp și dispoziția necesară, merită să le „vânați” .

Din Piața Orașului Vechi pleacă mai multe artere, două din ele fiind mai importante.

Prima este strada Celetná, cea dintâi porțiune din Calea Regală, de-a lungul căreia pot fi admirate câteva clădiri cubiste de la începutul secolului trecut, printre care Casa Madonnei negre.

În capătul străzii dăm de două construcții extrem de diferite ca vechime și aspect.

Prašná brána (Poarta pulberăriei) , una din cele 13 intrări medievale în Orașul Vechi încă din secolul al XI-lea, când se numea Sf. Ambrože, și-a pierdut importanța după construirea Orașului Nou și demolarea vechilor fortificații și s-a degradat în timp, așa încât autorităție locale au decis să o dărâme și să ridice alta în locul ei. Sursa de inspirație pentru edificiul demarat în 1475 a fost Turnul Podului din Orașul Vechi (cu care seamănă într-adevăr într-un mod izbitor și deconcertant????) iar decorațiunile exterioare aveau menirea de a spori prestigiul Palatului Regal aflat în vecinătate, pe locul actualei Case Municipale.

Pe aici regele Vladislav II a trecut pe drumul încoronării către Hrad, însă în 1483, confruntat cu revoltele populației, a fost nevoit să părăsească Praga iar lucrările la poartă au fost întrerupte. După doi ani, la întoarcere, regele și-a mutat reședința sus în cetate, iar succesorii săi au procedat la fel, așa încât poarta a rămas neterminată și abandonată până spre mijlocul secolului al XVIII-lea, când a început să fie folosită pentru depozitarea prafului de pușcă. Grav deteriorată de armata prusacă în 1757, a fost refăcută în stil neogotic în 1876, cu statui ale regilor Boemiei și stemele ținuturilor stăpânite de aceștia.

În imediata apropiere a porții, Obecní dům (Casa Municipală) este considerată cea mai reprezentativă clădire în stil Art Nouveau din capitala Cehiei. Se află, așa cum am spus, pe locul complexului Palatului Regal, demolat în 1903. Construită între 1906-1912, Casa Municipală se detașează de toate edificiile din jur prin bogăția ornamentală a exteriorului: lucrături fine în fier fojat la balcoane, vitralii, splendidul mozaic intitulat „Omagiu orașului Praga” , grupuri statuare alegorice reprezentând „Degenerarea poporului” , respectiv „Reînvierea poporului” , toate realizate de cei mai mari artiști cehi de la începutul secolului al XX-lea.

Superb! ????

Poarta Pulberăriei și Casa Muncipală se află în Námĕstí Republiky (Piața Republicii) , un important nod de transport care desparte practic Orașul Vehi de Orașul Nou. Spațiul vast, fost punct de plecare spre cetatea Pragăi pe Calea Regală, este mărginit de construcții dintre cele mai diverse, de la cea Art Nouveau care adăpostește hotelul King’s Court, la sediul Băncii Naționale, biserica barocă a Sf. Iosif sau Palladium, unul dintre cele mai mari centre comerciale ale Pragăi.

Să revenim acum în Piața Orașului Vechi pentru a porni pe strada Pařížská, care traversează Cartierul evreiesc (Josefov) , făcând legătura cu podul Čechův. Este cea mai scumpă arteră comercială a orașului, plină de buticuri ale unor branduri internaționale de top, dar totodată și cea mai frumoasă - și nu e doar părerea mea... ????

O plimbare de-a lungul său te poartă cu o sută și ceva de ani în urmă, când, la cumpăna dintre secolele XIX și XX, întreg cartierul evreiesc a fost remodelat și așa a luat naștere această imitație de stradă pariziană (de unde și numele), mărginită de copaci (lucru rar în centrul istoric al Pragăi) și de clădiri Art Noveau și Belle Epoque tot una și una.

Ne aflăm așadar în zona în care comercianți și cămătari evrei s-au stabilit încă din veacul al X-lea, punând bazele unei așezări independente, înconjurată de metereze cu porți solide în spatele cărora localnicii își duceau traiul de zi cu zi în condiții destul de dificile atât din cauza antisemitismului din perioada medievală, cât și a imposibilității de a-și extinde teritoriul. Asta până ce reformele împăratului Iosif II (1741-1790), al cărui nume îl poartă cartierul, le-au mai ușurat situația. Totuși, în timp ce cele patru cartiere creștine care formează și azi centrul istoric al orașului - Malá Strana, Nové Mĕsto, Stare Mĕsto și Hradčany - s-au unit în 1784, Josefov a fost încorporat în Praga abia în 1850.

Vechiul ghetou evreiesc ocupă o suprafață mică și ușor de parcurs pe jos, cu eventuale opriri la cele șase sinagogi care au supraviețuit, la primăria evreiască și cimitirul medieval, toate administrate de Muzeul evreiesc: www.jewishmuseum. cz.

Cimitirul, cel mai vechi de acest gen din Europa (1478), cu peste 12.000 de pietre funerare îngrămădite, este locul unde au fost înmormântate, în straturi suprapuse din lipsă de spațiu, peste 100.000 de persoane.

Staronová Synagoga (Vechea Sinagogă Nouă) , datată în jurul anului 1270, este cea mai veche din Europa și totodată unul dintre primele edificii în stil gotic din capitala Cehiei. De atunci a funcționat continuu, cu excepția perioadei de ocupație nazistă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și a rămas și azi centrul vieții religioase a evreilor din Praga. Inițial a fost numită Sinagoga Nouă, până ce în apropiere a fost construită o alta, dărâmată însă ulterior.

În podul sinagogii ar fi stat ascuns, potrivit legendei, Golemul, misterioasa ființă antropomorfă făcută din lut. În cea mai cunoscută poveste despre acesta, scrisă de rabinul Judah Loew ben Bezalel la sfârșitul secolului al XVI-lea, Golemul este adus la viață prin ritualuri și descântece pentru a-i apăra pe locuitorii ghetoului din Praga.

Židovská radnice (Primăria evreiască) în stil renascentist a fost ridicată lângă Vechea Sinagogă Nouă în 1586, fațada fiind remodelată în stil rococo în secolul al XVIII-lea. Are două ceasuri, unul cu cifre romane amplasat într-un turn, celălalt cu cifre ebraice.

Vysoká synagoga (Sinagoga înaltă) a fost numită așa deoarece a fost amenajată ca sală privată de rugăciuni pentru curtea rabinică și consiliul municipal la etajul întâi al primăriei.

⁂

Zic să încheiem aici acest traseu deloc lung, dar atât de încărcat de istorie și frumusețe, încât mă abțin să-mi cer scuze pentru reviewul plin de trimiteri la ani și personaje din vechime, la stiluri arhitectonice și la povești cu tâlc, mai vesele sau mai triste.

Credeți-mă, oricâte detalii aș fi dat, n-aș fi putut, cu niciun chip, cuprinde Orașul Vechi în întreaga sa complexitate. Cel mai bine este să îl vedeți cu ochii voștri! ????

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3459 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI