Cartierele Pragăi: Nové Město

TIPĂREȘTE

Ajunsă la capătul serialului Praga (dar nu și al puterilor????), vă propun o plimbare - sau mai multe - prin Nové Město (Orașul Nou) .

Să nu vă închipuiți că ne vom fâțâi printre blocurile construite în perioada comunistă, deși - evident - capitala Cehiei nu duce lipsă nici de așa ceva. Mai mult decât atât, vă garantez că seamănă întru totul cu cele din București, și o spun în cunoștință de cauză, căci într-unul din sejururile petrecute aici am închiriat un apartament într-un astfel de imobil, unde m-am simțit ca acasă... ????

Dar să revin la excursia din octombrie 2021. Și o fac pentru a preciza că denumirea Orașul Nou este corectă doar în sensul că, prin comparație cu celelalte trei cartiere care alcătuiesc centrul istoric al Pragăi (Hradčany, Malá Strana și Stare Mĕsto), acesta este cel mai „tânăr” .

Așa cum se obișnuia în acele vremuri de mult apuse, când totul se făcea la porunca prinților, ducilor, regilor sau altor căpetenii, și nu aiurea, după mintea muritorilor de rând, Nové Mĕsto a luat ființă în 1348 din voința împăratului Carol IV, care, dintr-o trăsătură de condei, a unit așezările de pe malul stâng (estic) al Vltavei situate între Těšnov la nord și Vyšehrad la sud.

Orașul nou, înconjurat de ziduri de apărare, s-a dezvoltat în jurul a trei piețe: Carol (târgul de vite), Wenceslas (târgul de cai) și Senovazne (târgul de fân), dărâmate și reconstruite spre finele secolului al XVIII-lea, când zona a început să-și capete aspectul actual de centru comercial și de afaceri al Pragăi, plin de malluri, restaurante, cinematografe și hoteluri, locuri mereu aglomerate și animate. Dar dincolo de cumpărături, cazare, mâncare, bere... ????sau distracție, eu zic că merită niște incursiuni serioase chiar și numai pentru exemplele remarcabile de arhitectură, în majoritate clădiri rezidențiale stil Art Nouveau construite în secolul al XIX-lea și prima jmătate a veacului următor, excepțional restaurate și perfect întreținute.

Cum locuința noastră temporară s-a aflat taman în Nové Mĕsto, pe strada Žitná vezi impresii, voi începe de aici prezentarea câtorva dintre cele mai interesante repere ale cartierului.

La mai puțin de 100 m de hostelul nostru se afla Novoměstská radnice (Primăria Nouă) , a cărei construcție a demarat la puțin timp după fondarea Nové Mĕsto, pentru ca turnul gotic cu clopot și capelă în interior să fie adăugat în 1456. După unirea celor patru orașe/cartiere istorice în 1784, nu a mai îndeplinit rolul administrativ atribuit inițial și în prezent găzduiește evenimente culturale și sociale.

În fața sa, într-un mic spațiu verde împopoțonat și cu o statuie, se înalță o coloană având în vârf o statuie a Fecioarei cu pruncul, iar alături este clădirea monumentală în stil modernist a Tribunalului Municipal, datând de la începutul secolului al XX-lea.

Primăria Nouă este situată în capătul nordic al principalei zone publice a Orașului Nou din epoca medievală - Karlovo náměstí (Piața Carol) . De aici pornea drumul care făcea legătura dintre Vyšehrad, a doua fortăreață a Pragăi (pe care, din nou, n-am reușit să o vizitez????) și castelul (Hrad), drum de-a lungul căruia se desfășura anual un pelerinaj religios extrem de important, acesta fiind motivul pentru care piața a fost concepută de dimensiuni atât de mari - peste 8 hectare.

Între 1393-1791 în centrul pieței s-au aflat o capelă și un mic cimitir, care au fost demolate, iar începând cu 1884 terenul mlăștinos a fost asanat, s-au plantat copaci și s-a amenajat parcul cu alei, sculpturi și fântâni existent și astăzi. Un loc foarte plăcut de relaxare pe care l-am frecventat și noi!

Piața Carol este înconjurată de blocuri de apartamente cu detalii decorative interesante, dar și de câteva edificii importante precum Colegiul Iezuit, Universitatea Tehnică sau Chrám svatých Cyrila a Metoděje (Biserica Sfinților Chiril și Metodiu), construită în anii 1730 în stil baroc, cu fațadă cu pilaștri și un mic turn central.

Sfântul locaș ortodox a jucat un rol de seamă în Operațiunea Anthropoid, sursă de inspirație pentru mai multe cărți, dar și filme, cele mai recente fiind Anthropoid (2016) și Nume de cod HHhH, Omul cu inimă de fier (2017). Povestea e una reală - asasinarea Obergruppenführerului SS și generalului de poliție Reinhard Heydrich, numit în septembrie 1941 protector interimar al Boemiei și Moraviei în scopul înăbușirii rezistenței cehe. În această calitate, el și-a câștigat „renumele” de Măcelarul din Praga.

La 27 mai 1942, doi soldați, unul ceh, celălalt slovac, parașutați de britanici, au atacat mașina în care se afla temutul ofițer nazist și l-au rănit. Heydrich a murit la spital câteva zile mai târziu. Atacatorii s-a ascuns mai întâi în casele a două familii pragheze, apoi în această biserică, împreună cu alți membri ai rezistenței cehoslovace. Trădați de un alt partizan, o parte din ei au fost împușcați, iar ceilalți s-au sinucis.

Represaliile ordonate de Hiler au fost crunte: mii de oameni au fost fie omorâți, fie arestați și trimiși în lagăre de concentrare unde și-au găsit sfârșitul, iar satul Lidice, considerat inițial, în mod eronat, de către nemți drept adăpostul atentatorilor, a fost ras de pe suprarafața pământului, 199 de localnici fiind executați pe loc. ????

În cripta bisericii a fost amenajat Memorialul Național al Eroilor Terorii lui Heydrich.

Haideți însă să ne îndreptăm atenția către subiecte mai vesele.

În prima seară a sejurului praghez, în drum spre încântătoarea berărie U Fleků vezi impresii, la intersecția dintre străzile Myslíkova și Na Zbořenci, de etajul doi al unei clădiri având la parter un local pe nume PokeHaus Myslíkova, stă atârnat un... cetățean cu o umbrelă deschisă într-o mână și o geantă diplomat în cealaltă. Multă lume care ridică întâmplător ochii se sperie crezând că omul e... de-adevăratelea????. Și sună la poliție sau pompieri...

Ei bine, nu e motiv de panică. Bărbatul spânzurat este una dintre numeroasele opere din Praga ale controversatului sculptor David Černý (n. 1967) și îl înfățișează pe psihanalistul Sigmund Freud în lupta cu proprii demoni, mai precis cu frica de moarte.

Și dacă tot l-am pomenit pe Černý, în drumurile noastre prin Orașul Nou am avut ocazia să îl mai „întâlnim” de două ori, numărul lucrărilor sale din capitala Cehiei fiind însă mai mare.

Din cele două sculpturi dedicate de acesta celui mai iubit fiu al Pragăi, am apucat să vedem Capul lui Kafka. Statuia cinetică de 10,6 m înălțime, alcătuită din 42 de straturi rotitoare independente puse în funcțiune de 21 de motoare, a fost instalată în 2014 într-un mic scuar din spatele centrului comercial Quadrio și simbolizează, potrivit autorului, lumea interioară în continuă transformare și plină de angoase a scriitorului. Inedită abordare, ce altceva aș putea să spun? ???? Am așteptat să se facă ora și l-am filmat pe Kafka învârtindu-se și schimbându-și înfățișarea de la un minut la altul.

În fine, ultimul rendez-vous cu Černý a avut loc în Pasajul Lucerna de pe strada Štĕpanská, unde am intrat cu scopul de a-l admira pe Sfântul Wenceslas într-o ipostază deloc eroică, călare pe un cal răsturnat, cu picioarele îndreptate spre tavan și limba scoasă. ???? Originala lucrare de 4,70 m înălțime, datată 1999, a fost realizată din spumă de polistiren și rășină epoxidică și este o critică la adresa atitudinii nepăsătoare față de trecut pe care sculptorul ar fi detectat-o la conducătorii cehi de după 1990.

Bun, îl trecem pe Černý la capitolul „chestii moderniste de neratat” , și dacă tot am ajuns în pasaj, să aruncăm o privire imensului Palat Lucerna, proiectat în 1921 în stil Art Nouveau de bunicul lui Václav Havel, intelectual de seamă și disident comunist, președinte al Cehoslovaciei între 1990-1992 și al Cehiei între 1993-2003.

Nu e singurul pasaj din Václavské náměstí (Piața Wencenslas/Václav) , centrul Nové Mĕsto. Nu are aspect de scuar, ci e de fapt un bulevard de 750 m lungime și 60 m lățime, cu spațiu verde și băncuțe pe mijloc și multe clădiri Art Nouveau sau Art Deco pe ambele laturi care adăpostesc hoteluri, restaurante, cafenele, galerii de artă, birouri de schimb valutar și magazine scumpuțe.

Așa cum spuneam, piața a găzduit timp de secole târgul de vite, remodelarea din secolul al XIX-lea transformând-o în loc de defășurare a întrunirilor și demonstrațiilor publice sau a pieței de Crăciun.

În capătul sudic al pieței se înalță o clădire impunătoare în stil neorenascentist: Národní Muzeum (Muzeul Național) , construit în 1890, cu fațada decorată cu statui alegorice, unul dintre simbolurile Pragăi vizibil din multe alte puncte din oraș. În fața sa, la o mică distanță, se află statuia ecvestră a Sfântului Wenceslas, înconjurat de patru sfinți patroni - Adalbert, Prokopie, Agnes și Ludmila -, iar în imediata sa apropiere, o placă comemorativă onorează martirii regimului comunist, printre care Jan Palach, studentul care și-a dat foc în semn de protest pentru invazia Cehoslovaciei de către Uniunea Sovietică și țările Tratatului de la Varșovia (în afara României) din 1968.

Din păcate, am avut ghinionul unei zile cu vreme proastă care ne-a împiedicat să ajungem până la muzeu, așa că m-am mulțumit să-l fotografiez de la distanță. Îl văzusem însă cu alte ocazii. De data aceasta, coborând pe strada Štĕpanská, ne-am trezit în fața uneia dintre cele mai cunoscute construcții, în fața căreia am rămas, așteptând (în zadar) să treacă ploaia: Grand Hotel Europa, un superb exemplu de arhitectură Art Nouveau, dar nu unicul din zonă. De-a lungul bulevardului pot fi admirate și Palatul Koruna, Palatul Letka, Palatul Star (Hvězda) sau Adria Hotel.

O parte din aceste frumoase clădiri conțin pasaje: Rokoko, Světozor, U Stýblů, Koruna, Lindtova, Fénix etc. Dacă aveți timp, vă recomand să vizitați cât mai multe din ele, măcar pentru a vedea tavanele și luminatoarele din vitralii, dacă nu pentru a poposi la o cafenea/patiserie sau a intra într-unul din magazinele de firmă.

Într-o altă zi, mult mai prietenoasă cu noi, am ajuns la Františkánská zahrada (Grădinile franciscane) , aflate la foarte mică distanță, „ascunse” între Piețele Wenceslas și Jungmannovo. Ne-am bucurat mult de această oază de liniște plină cu flori, sculpturi, bănci și fântâni, dar și cu parcele cultivate cu legume și ierburi de către călugării franciscani, care au obțin custodia spațiului în 1604, au pierdut-o în 1950 și au recăpătat-o parțial după 1992.

Superba grădină se află în vecinătatea unul locaș de cult deținător al celei mai înalte bolți (34 m) dintre bisericile Pragăi. Kostel Panny Marie Sněžné (Biserica Maicii Domnului a Zăpezilor) a fost ridicată la 1347, cu ocazia încoronării împăratului Carol IV, dar nu a fost niciodată terminată, construcția fiind întreruptă din cauza războaielor husite. De altfel, Jan Želivský, liderul mișcării protestante husite, a fost înmormântat aici după ce a fost executat în 1422. Vă sfătuiesc să intrați pentru a vedea arcele bolților, altarul monumental și picturile baroce.

De aici să facem un mic salt spre Praha Hlavní nádraží (Gara centrală din Praga) , una dintre cele mai emblematice clădiri Art Nouveau din oraș, pe care am admirat-o la sosirea de la aeroport cu Airport Express Service (AE) și plecarea cu același autobuz. „Blazonată” , cu două ceasuri și tot atâtea turnuri de sticlă în vârf și decorată cu statui alegorice, a fost proiectată de doi arhitecți cehi și construită între 1901-1909 pentru a înlocui gara datând din 1871.

Vă propun acum să ne îndreptăm spre malurile Vltavei pentru a vă prezenta unul dintre cele mai frumoase edificii din Praga, cel puțin după părerea mea: Národní divadlo (Teatrul național) . Clădirea neorenascentistă construită în 1881 și refăcută doi ani mai târziu după un incendiu devastator este considerată cea mai importantă scenă din capitala cehă pentru spectacole de operă, teatru și balet. Îmi pare rău că nu am reușit până acum să o vizitez la interior????, însă i-am admirat de fiecare dată loggia cu 5 arcade împodobite cu fresce și delimitate de coloane corintiene de deasupra intrării principale, de-a lungul căreia se înșiră statuile lui Apollo și ale celor nouă muze. Pe alte laturi sunt statui de care de luptă conduse de zeița Victoriei sau reprezentând Drama, Comedia, Poezia, Istoria și Opera. Pentru a răspunde cererii mari, alături a fost ridicată o sală de spectacole nouă.

În dreptul teatrului, Most legii (Podul legiunii) face legătura cu Orașul Mic. Construit între 1899-1901 într-o combinație de stiluri neobaroc și Art Nouveau și având 343 m lungime, podul are două turnuri în ambele capete și trece pe deasupra Střelecky ostrov (Insula Střelecky), loc de desfășurare a multor evenimente culturale.

Ne vom deplasa acum un pic mai la sud, către zona I. P. Pavlova náměstí, un foarte important nod de transport în comun al Pragăi ce poartă numele celebrului fiziolog rus Ivan Petrovici Pavlov (cel cu reflexele condiționate și cu câinele... ????). Aici se află stația de metrou cea mai aglomerată din oraș, dar și stații de tramvai, iar cele două artere care o traversează - Ječná and Jugoslávská - sunt mărginite de clădiri cu 4-5 etaje având la parter magazine mai puțin scumpe decât cele din Piața Wenceslas. Interesant mi s-a părut și faptul că din piață pot fi văzute Muzeul Național și Biserica Maicii Domnului din Piața Orașului Vechi.

Ne continuăm drumul spre sud, pe malul Vltavei, către mica Jiráskovo náměstí, după numele romancierului și dramaturgului Alois Jirásek (1851-1930), care a locuit mult timp într-o clădire neorenascentistă din piață. Statuia sa din bronz, înfățișându-l șezând, a fost amplasată în centrul scuarului în 1960.

Nu numai piața poartă numele acestui cunoscut scriitor ceh, ci și Jiráskův most, podul de 310 m lungime cu 6 arce ridicat între 1929-1933 din beton și fier forjat. La picioarele sale am văzut mai multe restaurante și hoteluri plutitoare drăguțe, dar care șomau în lipsă de clienți???? - o fi fost din cauza vremii destul de reci? Poate.

Piața Jiráskovo e înconjurată de superbe clădiri neorenascentiste și Art Nouveau, dar cea care atrage cel mai mult privirea este o construcție avangardistă, sediu de birouri - Tančící dům (Casa care dansează) , poreclită și Ginger și Fred datorită vagii asemănări cu faimosul cuplu de dansatori.

Această „ciudățenie” este opera lui Vlado Milunič, un arhitect de origine slovenă și croată, și a americanului Frank O. Gehry, și a fost ridicată pe un teren de pe malul Vltavei rămas viran după un bombardament al Aliaților din 1945, situat în vecinătatea unei clădiri care îi aparținea lui Václav Havel și în care locuia Milunič. În 1986, Havel i-a cerut lui Milunič să elaboreze un proiect de împărțire a clădirii în două părți și au discutat și despre o posibilă valorificare a spațiului alăturat. După Revoluția de catifea, beneficiind de sprijinul lui Havel, proaspăt ales președinte al Cehoslovaciei, Milunič a primit aprobarea pentru construirea unui imobil pe terenul viran.

Milunič a dorit să realizeze o clădire simbol al revoluției, formată din două părți: una statică, rigidă, reprezentând trecutul totalitar refractar la schimbări (turnul din beton - elementul masculin), și o alta dinamică, flexibilă (turnul din sticlă - elementul feminin), vestitoarea transformărilor sociale post-revoluționare. „Dansul” lor marchează, în opinia arhitectului, sfârșitul epocii comuniste.

Ginger și Fred completează într-un mod surprinzător de fericit ansamblul de construcții din piața Jiráskovo și a devenit deja o atracție majoră pentru turiști. Succesul său nu face decât să confirme realitatea capitalei cehe ca oraș cu o excepțională tradiție istorică și culturală care privește în același timp încrezător spre viitor.

Un loc musai de văzut! ❤️

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 6791 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI