Porto - tânărul oraș vechi al Portugaliei

TIPĂREȘTE

Inainte să văd orașul Porto, primul lucru la care mă gândeam când auzeam despre acest oraș era vinul de Porto, care, trebuie să recunosc, nu era printre preferințele mele. Asta până să ajung in Porto și să il” cunosc” mai bine, câteva degustări schimbându-mi definitiv părerea.

Așezat pe malul râului Douro, intr-o regiune deluroasă, Porto este cel de al doilea mare oraș al Portugaliei. Orașul a jucat un rol important in Peninsula Iberică incă din vremea romanilor, când se numea Portus Cale, denumire care a fost preluată de regiunea inconjurătoare devenită Portugalia zilelor noastre.

In Porto am ajuns cu mașina, parcurgând de la Tavira, aproape 500 Km de autostradă, dar in oraș se mai poate ajunge cu avionul, aeroportul Francisco Sa Carneiro fiind al doilea cel mai aglomerat aeroport al Portugaliei, atât in ceea ce privește numărul avioanelor care il tranzitează cât și al numărului de pasageri.

Nu este de neglijat nici trenul, și cu el se poate ajunge in Porto, orașul având trei gări importante –São Bento, Campanhãși Vila Nova de Gaia –Devesas.

Două zile și jumătate ne-am plimbat prin Porto incercând să vedem cât mai mult din ceea ce oferă frumosul oraș. Am descoperit un oraș vechi și in același timp tânăr, fremătând de viață, cu străzi animate până târziu in noapte. In Porto este un amestec de stiluri arhitectonice, de la romanic, gotic și renascentist, până la baroc, neoclassic și modern, centrul istoric al orașului fiind inclus in Patrimoniul Mondial Unesco in anul 1996. M-am plimbat pe străduțe foarte inguste, pietruite, mărginite de clădiri vechi, dar și pe bulevarde largi, cu clădiri somptuoase de sfârșit de secol XIX. Am fost cu vaporașul pe Douro și am trecut pe sub frumoasele poduri construite peste râu. Am vizitat una dintre numeroasele crame cu renume, m-am plimbat și am mâncat la restaurantele pitorescului Ribeira, am văzut un apus de soare pe una din plajele de la ocean, intr-un cuvânt, am incercat să aflu ce inseamnă Porto.

Nu am reușit să văd tot, ar fi fost imposibil, dar câte ceva din ce am reușit să văd vă voi spune in ceea ce urmează.

Gara São Bento

Aflată foarte aproape de hotelul unde eram cazați, Gara São Bento a fost primul obiectiv turistic important pe care l-am văzut in Porto. Recunosc, nu știam nimic despre această gară, nu mi-am făcut foarte bine temele inainte, iar frumusețea ei ne-a surprins. Aflată in Praça de Almeida Garret, gara São Bento este o clădire construită in stilul Beaux-Arts după planurile arhitectului Jose Marques da Silva. Numele São Bento a fost dat in amintirea unei vechi mănăstiri Benedictine care a existat in acest loc in secolul al XVI-lea distrusă de un incendiu, reconstruită și intr-un final dărâmată pentru a face loc expansiunii rețelei de cale ferată. Construcția gării a durat 12 ani, intre 1904 și 1916, cea mai frumoasă parte a ei reprezentând-o holul de la intrarea prinicpală. Acesta este acoperit de aproape 20.000 de plăci de azulejo intr-o compoziție artistică realizată de Jorge Colaço, un important pictor de azulejo. Tablourile formate din plăcile ceramice ilustrează diferite momente din istoria Portugaliei, scene din viața rurală și din istoria mijloacelor de transport in Portugalia.

In Praça de Almeida Garret, se află și Igreja dos Congregados, construită in anul 1703, și pe a cărei fațadă același Jorge Colaço a realizat, la inceputul secolului XX, compoziții din azulejo.

Pentru cei care folosesc transportul in comun, Praça de Almeida Garret este locul in care se intersectează câteva linii de autobuz care merg in diferite părți ale orașului. Tot aici este și stația de metrou São Bento, și un centru de informare turistică.

Din Praça de Almeida Garret am pornit pe Rua das Flores, o stradă pietonală, cu foarte multe clădiri vechi, restaurante și magazine. Strada datează din anul 1521, iar numele de Strada Florilor se datorează numeroaselor grădini aflate la acea vreme de-a lungul ei. Strada a fost locuită de familii bogate și influente, care au construit case frumoase, multe dintre ele existând și azi.

Pe Rua das Flores se află Igreja da Misericordia, o biserică din care se vede numai fațada, părțile laterale fiind practic lipite de clădirile alăturate. Biserica a fost construită la mijlocul secolului al XVI-lea, a fost distrusă parțial și reconstruită in stil baroc in secolul al XVIII-lea.

Din Rua da Flores am ajuns intr-o altă piață importantă a orașului, in Praça do Infante, cu o grădină frumoasă in centrul căreia se află statuia Infantelui Dom Henrique, prințul navigator care s-a născut in Porto.

Piața este mărginită de o clădire mare roșie, executată din fier. Este vorba de Mercado Ferreira Borges, construită in anul 1885. Să nu vă așteptați insă să găsiți aici o piață in adevăratul sens al cuvântului, deoarece niciodată nu a funcționat vreuna in această clădire, deși asta s-a intenționat la construcția ei. Pentru ai da totuși o utilitate, edilii orașului au transformat interiorul și au amenajat câteva săli de concerte și cluburi.

Pe o altă latură, Praça do Infante este mărginită de Palacio da Bolsa, sediul Asociației Comerciale din Porto, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Din Praça do Infante coboară Rua de São João, o străduță pietruită, la capătul căreia se vede, ca intr-o pictură, râul Douro și cramele de vinuri de pe malul opus. Strada a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea și face legătura dintre orașul de sus și orașul de pe malul râului, unde găsim cartierul Ribeira, cel mai frumos cartier al orașului. Ribeira este o adevărată emblemă, fotografiile caselor colorate de malul râului Douro putând fi văzute in orice ghid al orașului. Străzi inguste și pietruite, case colorate parcă așezate unele peste altele, multe restaurante și terase intinse de-a lungul râului, artiști stradali și numeroși turiști caracterizează acest cartier pitoresc.

Dacă ajungi in Ribeira nu ai cum să ratezi Praça da Riberira, una dintre cele mai vechi piețe ale orașului. Pe latura dinspre oraș, piața are o fântână inaltă, cu trei etaje, construită in ultima parte a secolului al XVIII-lea. Praça da Riberira era separată de râul Douro de un zid numit Fernandina. Optsprezece porți facilitau trecerea de la casele din piață spre râu, iar din toate aceste porți a mai rămas una, in Muro dos Cobertos da Ribeira. Piața este un loc animat in orice parte a zilei, nenumărați turiști trecând sau oprindu-se aici la una din terase. Din Praça da Riberira pleacă Cais da Ribeira, o stradă pietonală care merge pe faleza râului și ajunge intr-o parte la Ponte Luis I iar in cealaltă se ingustează și se contopește cu Muro dos Bacalhoeiros. O mulțime de turiști traversează dintr-o parte in alta Cais da Ribeira, se opresc pentru a admira casele de malul opus, pentru a lua masa la unul dintre nenumărate restaurante aflate de-a lungul arterei sau pentru a pleca cu micile ambarcațiuni intr-o plimbare pe râul Douro.

Deasupra râului și a intregii piețe se ridică Ponte Luis I, o altă emblemă a orașului, construit in secolul al XIX-lea. Despre râul Douro și podurile din Porto, voi povesti intr-un review separat. La capătul podului există stâlpul din piatră al vechiului pod dintre Porto și Gaia, pod construit in secolul al XIX-lea dar care nu a rezistat decât patruzeci de ani.

Din Ribeira câteva străduțe inguste, pietruite, sau alei in trepte formează zona Baredo, unul din cele mai vechi ansambluri locuite din oraș. Toate aceste străduțe urcă spre SéCatedral, cel mai important edificiu religios și una din cele mai vechi construcții ale orașului. Catedrala a fost construită in secolul al XII-lea in stil romanesc, dar de-a lungul timpului a suferit modificări și extinderi in stil gotic și baroc.

Catedrala este așezată intr-o piață care are in centru o coloană, un pilon numit Pelourinho, unde erau spânzurați criminalii din Porto. De fapt, acest Pelourinho este nou, construit abia in anul 1940, vechiul Pelourinho al orașului a fost amplasat in Ribeira, dar din el nu mai există nimic. Catedrala are in fața intrării principale o terasă mare, un punct de belvedere asupra zonei Barredo a cartierului Ribeira și a râului Douro.

De la catederală am mers pe lângă o parte din vechiul zid Fernandina, și am pornit spre centrul orașului. Am ajuns la Igreja de Santo Ildefonso, o biserică foarte frumoasă, preferata mea din Porto. Biserica a fost construită in prima parte a secolului al XVIII-lea dar frumusețea ei este dată de cele 10.000 de azulejo de pe fațadă și clopotnițe, operă din anul 1931 a aceluiași Jorge Colaço.

De aici incepe Rua de Santa Catarina, cea mai importantă arteră comercială a orașului. Este o stradă foarte animată, cu multe magazine de tot felul, de la cele cu produse tradiționale până la cele cu produse ale unor firme renumite. Strada are o lungime de 1500 m, și este pietonală pe o mare parte. Aici sunt și multe restaurant sau cafenele, iar de-a lungul ei sunt amplasate tarabe ale vânzătorilor de suveniruri și produse artizanale.

Am mers pe Rua de Santa Catarina până la Capela das Almas, o capelă construită la inceputul secolului al XVIII-lea cu o fațadă acoperită de azulejo reprezentând scene din viața Sf. Francisc din Assisi și Sf. Ecaterina.

De aici am pornit pe niște străduțe aflate in reparații, motiv pentru care am rătăcit puțin până am ajuns in Praça da Trindade unde se află Igreja da Trindade, construită in secolul al XIX-lea.

Tot in Praça da Trindade, vis-à-vis de biserică, se află Primăria orașului, o clădire frumoasă, construită la inceputul secolului XX, cu un turn inalt de 70 m.

Din fața primăriri pornește Avenida dos Aliados, un bulevard larg cu clădiri foarte frumoase, impunătoare, adevărate palate. Bulevardul se termină in Praça da Liberdade de unde am intrat pe o altă străduță pietruită, pe care mergea tramvaiul, tot un vagon vechi ca și cel din Lisabona.

Am ajuns la Igreja e Torre dos Clerigos, construită in stil baroc in prima parte a secolului al XVIII-lea. Remarcabil la această biserică este turnul, inalt de 75,6 metri, vizibil aproape din orice parte a orașului. Până in vârful turnului sunt 240 de trepte, pe care nu le-am urcat, fiind puțin in criză de timp.

Căutam Livraria Lello, una din cele mai vechi librării din Portugalia, și, in același timp una din cele mai frumoase din lume. Clădirea in care funcționează librăria a fost construită in anul 1906 și are o fațadă in stil Art-Nouveau iar interiorul este in stil neo gotic. Se pare că interiorul librăriei a fost sursă de inspirație pentru J. K. Rowling in romanele ei cu Harry Potter. Livraria Lello a devenit un adevărat punct de atracție pentru turiști, fiind vizitată de aproape 5.000 de turiști pe zi. Cred că eu am fost ultima la coadă după cei 5.000 de turiști, era o coadă imensă la intrarea in librărie, motiv pentru care am renunțat și am lăsat-o pentru data viitoare.

Foarte aproape de celebra librărie este Praça Gomes Teixeira sau Praça dos Leões, centrul vieții studențești din Porto. Numele de Praça dos Leões vine de la Fonte Leões, amplasată in centrul ei, o fântână a cărei construcție, in anul 1882, a avut drept scop frunizarea de apă potabilă in această parte a orașului.

Chiar lângă piață sunt două biserici foarte frumoase, Igreja dos Carmelitas și Igreja do Carmo. Vrei sau nu vrei aceste biserici nu pot fi văzute decât la pachet, ele fiind despărțite abia vizibil de Casa Escondida (Casa Ascunsă) cea mai ingustă clădire din Porto. Deși alăturate, cele două biserici au o istorie diferită. Cea mai veche este Igreja dos Carmelitas, construită in prima parte a secolului al XVII-lea in timp ce Igreja do Carmo a fost construită in a doua parte a secolului al XVIII-lea. Ca multe alte clădiri și biserici din Porto, și Igreja do Carmo are pe fațadă frumoasele azulejos, amplasate la inceputul secolului al XIX-lea.

Era timpul să ne indreptăm spre Douro pentru o plimbare pe râu, dar până acolo am trecut prin fostul cartier evreiesc și am ajuns la Mănăstirea São Bento da Vitoria și la Igreja de Nossa Senhora da Vitoria. Mănăstirea a fost construită la sfârșitul secolului al XVI-lea iar biserica datează din anul 1706. Lângă biserică este o terasă de unde se deschid priveliști minunate asupra râului Douro. De aici am coborât pe o scară foarte ingustă, numită Escadas da Vitoria, scară care in trecut se numea Escadas da Esnoga, deoarece ducea la sinagoga fostului cartierului evreiesc.

Am ajuns din nou in Ribeira, de unde am pornit intr-o scurtă plimbare cu vaporul pe Douro, despre care voi povesti in alt review.

Ar mai fi de spus că Porto are și plaje la ocean, foarte frumoase, de unde se poate vedea un superb apus. Am făcut o scurtă plimbare pe plajele din Porto, am văzut și apusul, sigur voi povesti in viitoarea scriere.

Se cuvine să spun câte ceva și despre ce putem mânca și bea in Porto. Fiind un oraș aproape de mare și pe malul unui râu, bineințeles că la loc de cinste stau peștele, preparatele din pește și fructele de mare. Un preparat de pește tradițional in Porto este pasties de bacalhau, făcut din cod sărat, am mâncat o singură dată, nu cred că aș mai mânca. Specific Porto-ului este Francesinha, un fel de sandwich uriaș cu sos, care pe mine nu m-a prea convins. Bineințeles că și in Porto sunt celebrele pastel de nata, pe care le poți savura alături de o cafea.

Vinul este, fără nicio indoială, emblema Porto-ului, fie el roșu, alb sau chiar verde. Bineințeles că Vinul de Porto, tare și ușor dulceag, nu lipsește din meniul restaurantelor. Dar, ziua, când este foarte cald, cel mai bine merge o bere rece, iar Porto nu duce lipsă de bere bună.

Aici se sfârșește plimbarea mea prin Porto, un oraș care m-a cucerit și unde oricând m-aș intoarce cu plăcere. Dacă aveți in plan o vacanță in Portugalia, treceți pe listă și orașul Porto. Nu veți regreta.

Rog webmaster-ul dacă poate atașa https://www.youtube.com/watch?v=vfUVqtQ8K6E

Porto este așezat in nordul Portugaliei, pe malul râului Douro, intr-o zonă deluroasă. Este cel de al doilea mare oraș al Portugaliei

Plimbare prin oraș, plimbare cu barca, plajă la ocean, vizitarea unei crame, relaxare pe malul Douro-ului.

---

VIZUALIZĂRI: 3731 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI