Plimbare prin centrul vechi al orașului Eumolpias (Plovdiv)

TIPĂREȘTE

În noiembrie anul trecut am vizitat Plovdiv-ul cu ocazia participării la o instruire pe tema – energie regenerabilă. Am fost cazat la Hotel Expo vezi impresii – destul de aproape de centrul vechi al orașului.

Din păcate cursurile se terminau în jurul orei 17-18, când afară deja era întuneric, așa ca nu am avut la dispoziție decât ultima zi pentru a putea vizita cât de cât orașul pe lumină.

Sincer nu sunt deloc de acord cu cele scrise despre Plovdiv, de alt user al siteului vezi impresii, motiv pentru care am decis să îmi spun și eu părerea.

Orașul bulgar Plovdiv este situat de-a lungul celor două maluri ale râului Marița (Maritsa) și „împraștiat’’ pe o serie de dealuri – 7 la numar- (numite "Tepe" de către localnici – cred că provine din limba turcă), de aceea el mai este cunoscut și ca orașul „celor 7 coline”.

Plovdiv este situat în partea de centru/sud a Bulgariei, în partea de sud a Câmpiei Plovdiv, fiind considerat al doilea mare oraș din Bulgaria.

De-a lungul istoriei orașul a fost cunoscut sub diferite nume: inițial a fost o așezare tracă Eumolpias, numită după regele trac Eumolpos, fiul lui Poseidon. Filip (Philip) al II-lea al Macedoniei, tatăl lui Alexandru Cel Mare, a cucerit zona în 342-341 î. Hr. schimbandu-i numele în Philippopolis. Mai târziu, numele orașului a fost schimbat în Pulpudeva. După ce romanii au preluat controlul în zonă, orașul a fost numit în latină Trimontium, adică Trei Dealuri (Coline). Ulterior, de-a lungul timpului orașul a mai fost cunoscut ca Pulden, Populdin, Ploudin. În timpul Imperiului Otoman orașul a primit numele Filibe, nume folosit încă în limba turcă. Numele Plovdiv a apărut pentru prima dată în documente în secolul 15 și a rămas până în ziua de azi.

Spuneam mai sus ca orașul este situat de-a lungul celor două maluri ale râului Matița (Maritsa).

De-a lungul timpului, râul a fost cunoscut sub numele de Hebur, Hebros și Evros și este cel mai mare râu / fluviu care curge exclusiv prin Balcani. Izvorăște din Munții Rila și se varsă în Marea Egee, pe teritoriul Turciei. Potrivit cercetătorilor bulgari, numele râului are origine tracă și provine dintr-un cuvânt care înseamnă mlaștină. Timp de secole, Marița (Maritsa) a jucat rolul unui canal de transport, deoarece acesta a fost navigabil până în a doua jumătate a secolului 19.

În partea centrală a orașului este un pod pietonal, care recent a fost acoperit. Podul a găzduit întotdeauna magazine de îmbrăcăminte și suveniruri, iar în perioada în care am fost eu era și un mic restaurant cu autoservire unde se putea servi masa foarte bine si ieftin.

Nu aș putea spune ca e un obiectiv de vizitat, dar dacă sunteti prin zonă e un loc bun pentru astâmpărat foamea și a face mici cumpărături (suveniruri).

De aici se ajunge foarte ușor si repede - luând la pas ulița Rayko Daskalov - în centrului vechi al orașuui, care începe din Piața Giumaia (Dzhumaya - джумая) – sper că așa se pronunță - și se continuă în jurul uliței Staborna (Съборна).

Orașul vechi Plovdiv a fost restaurat și conservat ca un muzeu deschis, în aer liber. Casele din centrul vechi sunt azi transformate în muzee, galerii, magazine, restaurante și pub-uri.

Plimbarea în centrul vechi începe din Piața Giumaia (Dzhumaya - джумая) (GPS N42.14795, E24.747728), primul lucru care ne iese în cale fiind statuia din bronz a lui Filip (Philip) al II-lea al Macedoniei, cel care după ce a cucerit zona a schimbat denumirea orașului în Philippopolis.

Mai departe, se gasesc ruinele Stadionului Roman (cand am fost noi toată zona era încercuită cu panouri, și se efectuau lucrări de restaurare, așa ca mare lucru nu se putea vedea, mai ales ca era întuneric afară).

Stadionul roman antic – una dintre cele mai mari structuri din timpul Romei Antice, în Peninsula Balcanică - fost construit în Philippopolis (Plovdiv) la începutul secolului al doilea. Acesta era situat în partea de nord a orașului fortificat înconjurat de zidurile de aparare, între Taksim Tepe și Sahat Tepe.

Numai capătul nordic al edificiului poate fi observat in Piața Giumaia (Dzhumaya – джумая). Aici se pot vedea câteva rânduri de scaune etajate, un pasaj boltit, desupra căruia în trecut erau scaunele regale. Mare parte se află încă sub clădirile înșirate de-a lungul străzii principale, excavarea suplimentară fiind foarte dificilă și costisitoare.

După ce orașul a fost cucerit de otomani, acesta și-a schimbat denumirea în Filibe. În perioada de dominație otomană, două dintre bisericile orașului s-au transformat în moschei. Cea mai mare moschee din Plovdiv și chiar din Bulgaria, Moscheea Giumaia, a fost construită pe locul unei fostei biserici St. Petka, în timpul Sultanului Murad II. Informații exacte despre anii construcției se pare ca nu sunt. Din cele cititie zidurile masive sunt făcute din piatră, fiecare piatră fiind înconjurată de cărămizi, aceasta fiind o tehnică bizantină. Decoratiunile interioare sunt foarte frumoase, picturi murale și scrieri din Coran acoperă pereții interiori, 4 coloane masive și 9 arcade fiind prezente la interior. În spatele moscheei se poate vedea și un cadran solar, care face locul și mai atractiv.

La mică distanță, găsim Casa Danov pe ulița Mitropolit Paisiy. Hristo Gruev Danov a fost unul din primii editori bulgari, care împreună cu profesorul Yacho Truvchev și un legător de cărți Boyadzhiyski Nyagul a fondat în 1857 la Plovdiv o legătorie. Ulterior afacerea a crescut, transformându-se pe rând în librarie apoi în editură. El a fost cel care a publicat primul ziar al Plovdivului, Marița.

După eliberarea Bulgariei în 1878, a fost și unul din primarii orașului (1897 -1899), pe durata mandatului său cerând să nu primească salariu. Nu am avut timp să vizităm, dar am înteles ca în prezent acolo este un muzeu al presei scrise, dar și lucruri care au aparținut lui Danov.

Continuând plimbarea, la capătul unor trepte vi se arată ochilor turnul roz al Bisericii Sveta Bogodoritsa – Fecioara Maria. În curtea bisericii se află mormintele mai multor personalități, unul din morminte fiind al lui Danov.

Biserica nu are cupolă, din câte am citit datorită restricțiilor impuse bisericilor creștine în trecut. Turnul roz a fost proiectat de Joseph Schnitter în 1880-1881.

Prima slujbă în limba bulgară a avut loc în ziua de Craciun a anului 1859. În fiecare an la 15 august are loc un pelerinaj în oras, cu punct final biserica, zona devenind foarte aglomerată.

Mai departe la intersecția uliței Todor Samodumov cu ulița Kniaz Tseretelev (Knyaz Aleksey Tseretelev), se afla Lamartine's house. Poziționarea ei la intersecția a trei străzi a dus la o artitectură atipica a casei - dând senzaţia că s-ar putea răsturna în orice moment - după cum se poate vedea și în poza atașată. Casa a fost construită de Georgi Mavridi în 1829 și apoi numită după poetul francez Alphonse de Lamartine. Lamartine a fost găzduit 3 zile în această casă în 1833 „au cours de sons voyage en Orient”. Când am fost acolo, era totul închis, strada pustie, așa că nu știu dacă se vizitează sau nu.

De la Casa lui Lamartine pâna la Teatrul (Amfiteatrul) Antic considerat cel mai reprezentativ pentru Plovdiv, sunt cca 200m, .

Deși această structură arată ca un amfiteatru, acesta este de fapt un teatru tradițional roman, fiind o atracție turistică majoră pentru turiștii care vin în zonă. Se pare că teatrul a fost găsit la începutul anilor 1970 din cauza unei alunecări de teren. Teatrul este situat în partea veche a orașului, în apropierea Academiei de Muzică și în prezent găzduiește concerte în aer liber şi stagiuni de vară ale Operei.

Ultimul lucru vizitat- mai degrabă văzut - în puținul timp rămas la dispoziție a fost Odeon-ul, aflat pe bul. Tsar Boris III Obedinitel [Unificatorul] (бул. „Цар Борис III-ти Обединител“) (GPS N42.143583, E24.75155). Ruinele au fost găsite în 1988, în timpul săpăturilor din partea de nord a Forumului Antic, unde se aflau în trecut clădiri publice – administrative.

Patru perioade de construcție au fost identificate în rămășițele excavate la Odeon. Clădirea a servit ca sediu al consiliului municipal al orașului Philippopolis. După reconstrucție a fost folosit pentru spectacole de teatru, evenimente muzicale și literare.

Datorită timpului scurt avut la dispoziție, sunt convins ca au rămas multe lucruri pe care nu am apucat să le vedem – Muzeul Etnografic (Casa Koiumjioglu), Galeria de pictură modernă (Casa Balabanov), Muzeul Rennaissance al luptei naționale (Casa Georgiadi), Muzeul Farmaciei, etc – având în vedere că în centrul vechi al orașului se află cca 150 monumente. Poate cu altă ocazie, având mai mult timp, le voi vedea și pe acestea.

Nu am pus prea multe coordonate GPS, pentru că majoritatea locurilor vizitate se afla în zona pietonală, unde ori nu se ajunge de loc cu mașina, ori se ajunge foarte greu.

Poze am mai multe, dar în mare parte din ele apar prieteni și colegi din grup, și fără acceptul lor nu le voi posta pe site.

---

VIZUALIZĂRI: 4467 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI