Restanță turistică bifată cu succes, 4 ore în inima Argeșului

TIPĂREȘTE

În martie anul acesta având un drum de făcut spre/dinspre Otopeni nici la întoarcerea spre casă nu am dorit să ard benzina degeaba. Pentru mine o oprire undeva pe drum și vizitarea unor locuri noi adaugă plus-valoare traseului. M-am tot gândit ce nu am văzut pe traseul Otopeni-Sibiu și gândul mi-a fugit instant la Pitești, și spre rușinea mea deoarece orașul era încă nevizitat de mine.

Aici în Pitești locuiesc și câțiva colegi/colege AFA dar ziua cu pricina era a treia zi de Întâlnire AFA 2026 organizat la Mamaia, iar ei se aflau ori pe drumul de întoarcere, ori tocmai ajunși înapoi, astfel nu i-am deranjat cu o eventuală vizită.

Piteștiul este un important centru urban, economic și cultural al României, fiind reședința și cel mai mare oraș al județului Argeș. Cunoscut istoric drept „orașul lalelelor” , (tradiție floricolă începută în anii 70 plin plantarea masivă a bulboaselor (lalele și zambile, ulterior existînd și un festival Simfonia Lalelor cu început de 1978) acesta îmbină un trecut bogat cu o dezvoltare industrială modernă și o poziție geografică strategică, fiind situat în zona de contact dintre Câmpia Română și Platforma Cândești, pe cursul râului Argeș.

Din punct de vedere al accesului și al infrastructurii, orașul beneficiază de o poziție excelentă în rețeaua de transport a țării. Acesta se află la o distanță de doar 120 de kilometri de București, legătura principală cu capitala fiind asigurată rapid prin autostrada A1 (prima autostradă din România construită în 1972)

Piteștiul reprezintă un nod rutier major care conectează Muntenia de regiunile Transilvania și Oltenia, asigurând legături facile către Sibiu prin Valea Oltului sau către Brașov prin culoarul Rucăr-Bran. De asemenea, orașul este conectat eficient la rețeaua feroviară națională, având trenuri directe către București, Craiova, Slatina și Curtea de Argeș.

Istoria Piteștiului este îndelungată și documentată încă din perioada medievală. Prima atestare oficială a localității datează din 20 mai 1388, fiind menționată într-un hrisov emis de domnitorul Mircea cel Bătrân. Datorită poziției sale, a funcționat secole de-a rândul ca o importantă rezidență temporară pentru domnitorii Țării Românești și ca un nod comercial de prim rang pentru mărfurile care circulau între Sibiu și Dunăre. În perioada postbelică, orașul a trecut printr-o industrializare masivă și rapidă, devenind inima industriei auto românești după deschiderea uzinei Dacia de la Mioveni, aflată în imediata vecinătate.

În planul istoriei politice recente, numele orașului rămâne legat și de o pagină tragică, respectiv „Experimentul Pitești” , un program violent de reeducare prin tortură psihică și fizică aplicat de regimul comunist împotriva opozanților săi în penitenciarul local între anii 1949 și 1952. Va urma un articol pe această temă.

Pe plan turistic, deși este perceput adesea drept un centru eminamente industrial, Piteștiul ascunde numeroase atracții locale de interes cultural și recreativ. Cel mai faimos eveniment al orașului este „Simfonia Lalelelor” , o expoziție dendro-floricolă internațională organizată anual în fiecare primăvară, care transformă centrul urban într-un uriaș spectacol de culoare. Vizitatorii pot explora Muzeul Județean Argeș, care găzduiește colecții valoroase de istorie, artă și științe ale naturii, dar și un planetariu modern. Pentru pasionații de istorie contemporană, Memorialul Închisoarea Pitești oferă un spațiu muzeal cutremurător dedicat memoriei victimelor totalitarismului.

Orașul dispune și de spații verzi generoase, precum Parcul Ștrand și Pădurea Trivale, un plămân verde ce adăpostește Grădina Zoologică. Din punct de vedere arhitectural și religios, un punct de reper central este Biserica Domnească „Sfântul Gheorghe” , ctitorită în anul 1656 de domnitorul Constantin Șerban. Prin amplasarea sa la poalele Carpaților Meridionali, Piteștiul constituie totodată o excelentă bază de plecare pentru explorarea altor obiective majore din județ, cum sunt Curtea de Argeș, Barajul Vidraru sau celebrul drum montan Transfăgărășan. Aceste obiective din urmă sînt mult mai cunoscute de mine având mai multe vizite la activ.

Scopul meu cu cele 4 ore petrecute în Pitești a fost să-mi fac o idee, nefiind până acum aici. Am încercat o plimbare în centru, am reușit să vizitez 3 muzee și să dau o fugă și la cel mai mare parc din oraș. Am fost relativ mulțumit de vizită asta nu înseamnă că n-o să mai pășesc pe aici. La descrierea obiectivelor m-am documentat din diferite surse și mai ales despre date istorice despre care nu pot afla altfel.

O să descriu ceea ce am văzut adăugând și texte din preluări și în ordinea în care m-am deplasat pe jos pe traseul propus.

Am cerut waze să mă ducă la o parcare centrală. Astfel am parcat la capătul străzii Victoriei la intersecția cu strada Ana Ipătescu. În cursul săptămânii parcarea este 3 lei/h, duminică este gratuit altfel nu am plătit nimic.

Imediat după parcare am vizitat cel mai apropiat obiectiv turistic observat de mine Biserica romano-catolică Sfinții Apostoli Petru și Paul. Biserica neogotică a fost construită în 1897, arhitect fiind Lapiere. Comunitatea romano catolică din Pitești care până în acest an (1897) și-au organizat evenimentele/slujbele într-o capelă au reușit să fondeze o parohie proprie în cadrul Arhidiecezei din capitală.

Ieșind din biserică am parcurs la pas strada Victoriei o arteră pietonală. În imediată vecinătate a bisericii am observat o clădire impozantă cea a teatrului Alexandru Davila.

Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești este o instituție publică de cultură reprezentativă pentru județul Argeș, înființată în anul 1948 și aflată sub autoritatea Consiliului Județean Argeș. Purtând numele cunoscutului dramaturg Alexandru Davila, instituția funcționează ca un teatru de repertoriu complex, structurat pe trei secții distincte: Secția Dramă „Liviu Ciulei” , Secția de Revistă „Constantin Zărnescu” și Secția pentru Copii și Tineret „Așchiuță” . Prin această organizare, teatrul acoperă o paletă largă de genuri artistice, de la spectacole dramatice clasice și contemporane, până la piese muzicale, de estradă și teatru de păpuși dedicat celor mici. Situat chiar în centrul municipiului Pitești, teatrul reprezintă principalul pilon cultural al orașului, iar programul actualizat al spectacolelor și detaliile despre bilete pot fi consultate direct pe platforma sa oficială. În fața teatrului am observat și bustul lui Alexandru Davila.

Circulând mai departe am ajuns în Piața Primăriei. Aici putem observa clădirea primăriei, fântâna muzicală, statuia lui Mircea cel Bătrân și Galeria de Artă.

Clădirea Primăriei din Pitești a fost inaugurată în anul 1933 și se remarcă prin arhitectura sa în stil neoclasic cu influențe românești interbelice, fiind un simbol administrativ și vizual al centrului civic.

Galeria de Artă „Rudolf Schweitzer-Cumpăna” , adăpostită în fostul Palat Administrativ ridicat în 1899 în stil eclectic francez; aceasta găzduiește colecții impresionante de pictură și sculptură românească clasică. Galeria de Artă a fost vizitată de mine când m-am întors de la muzeul județean. În martie nu se plătea bilet de intrare galeria aflându-se încă în re-amenajare. Am putut face fotografii în interior.

Galeria de artă este deschisă marți-duminică 9.00-17.00, luni este închis.

Statuia lui Mircea cel Bătrân, un monument din bronz ridicat în cinstea domnitorului care a atestat documentar Piteștiul pentru prima dată în anul 1388.

Seara, probabil în sezonul cald atmosfera din Piața Primăriei este completată de Fântâna Muzicală, o atracție modernă care oferă un spectacol sincronizat de apă, lumini colorate și muzică. La momentul vizitei nu am avut parte nici de apă, nici de muzică nici de lumini, fiind extrasezon și rece.

Continuând traseul am remarcat o altă clădire frumoasă Curtea de Apel Pitești.

Clădirea Curții de Apel Pitești este un monument istoric de o importanță deosebită. Edificiul a fost construit între anii 1912 și 1914 pentru a servi ca sediu al Tribunalului Argeș, fiind opera renumiților arhitecți Eracle Lăzărescu și Arghir Culina. De-a lungul timpului, destinația clădirii a variat: a funcționat ca tribunal până în 1946, a găzduit ulterior Palatul Culturii și Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” , iar din anul 1993 a redevenit Palat de Justiție. Din punct de vedere arhitectural, fațada principală impresionează prin stilul neoclasic, fiind dominată de șase coloane masive care susțin frontonul, în timp ce restul clădirii îmbină elemente de stil eclectic francez într-o structură în formă de careu cu o curte interioară.

Filarmonica Pitești care se află la stânga de clădirea Curții de Apel este una dintre cele mai dinamice și apreciate instituții muzicale din regiune, fiind înființată relativ recent, în anul 2007. Aceasta își desfășoară activitatea în clădirea fostului Cinematograf „București” , un spațiu complet modernizat și transformat într-un veritabil Centru Multifuncțional situat pe Calea București nr. 2. Edificiul pune la dispoziție săli moderne pentru evenimente culturale, printre care se remarcă sala principală de concerte, numită „Simfonia” . Pe lângă stagiunile simfonice clasice de înaltă ținută, orchestra instituției colaborează frecvent cu artiști pop și rock în cadrul unor concerte de fuziune de mare succes, fiind supranumită în presa locală drept „vioara întâi a culturii argeșene” . De asemenea, complexul găzduiește și Cinematograful de Artă „Mircea Diaconu” , oferind publicului proiecții de film.

Biblioteca județeană Dinicu Golescu își are originile în anul 1869, când s-au pus bazele primei biblioteci publice din Pitești în urma unui legat testamentar. Instituția funcționează din anul 2003 într-un sediu modern și impunător de aproape 5.000 de metri pătrați, situat central pe strada Victoriei nr. 18. În fața clădirii te întâmpină bustul din bronz al cărturarului Dinicu Golescu, fixat pe o coloană înaltă placată cu granit. În prezent, biblioteca adăpostește un patrimoniu impresionant de peste 450.000 de documente, cărți vechi și colecții speciale, fiind nu doar un spațiu de lectură, ci și un centru cultural vibrant unde se organizează anual sute de ateliere, expoziții și lansări de carte. În spatele clădirii se află Grădina de Vară.

Între clădirea bibliotecii și curții de apel se află o altă clădire istorică și fotogenică Teatrul Victoriei. În interiorul clădirii funcționează o sală de teatru cu o capacitate de 200 locuri, aici se organizează regulat piese de teatru, spectacole de stand-up comedy, concerte, conferine și spectacole pentru copii. La intrare funcționează și o cafenea Ale Cafe. Cafeneaua la momentul vizitei era deschis și erau și 2 domuri transparente care adăposteau clienții care în ciuda vremii doreau să-și consume cafeau afară.

Circulând mai departe am ajuns la Parcul Central. Cunoscut sub denumirea Parcul 1907 sau Grădina Publică, este o oază verde simbolică situată chiar în inima orașului. Poziționat strategic pe strada Victoriei, parcul este încadrat de clădiri-monument de o importanță deosebită, aflându-se chiar între Muzeul Județean Argeș și Cercul Militar. Spațiul este dominat în prezent de impunătoarea statuie din bronz a omului politic Ion C. Brătianu. Peisajul său urban include alei curate destinate promenadei, bănci, spații de joacă pentru copii recent modernizate și un canal ori lac artificial sinusoidal traversat de podețe, care găzduiește o fântână arteziană, dar care la momentul vizitei era golit și în stare de conservare pentru sezonul rece.

Parcul servește ca loc principal de relaxare pentru localnici și se transformă într-o adevărată expoziție botanică în perioada celebrului festival anual „Simfonia Lalelelor. La capătul parcului am zărit altă biserică și am pornit acolo s-o vizitez.

Biserica Domnească Sfântul Gheorghe din Pitești este cel mai vechi lăcaș de cult medieval și totodată clădirea de cult istorică cea mai importantă din centrul municipiului, situată simbolic la kilometrul zero al orașului.

Monumentul a fost ridicat în anul 1656, fiind ctitorit de către domnitorul Țării Românești, Constantin Șerban Basarab, și soția sa, Doamna Bălașa. Din punct de vedere arhitectural, edificiul are un plan trilobat și oglindește rafinamentul stilului ecleziastic muntenesc de la mijlocul secolului al XVII-lea. Fațada sa principală atrage atenția prin pridvorul deschis supraetajat, prevăzut cu arcade și coloane groase de formă octogonală realizate din zidărie.

Lăcașul are o valoare istorică rară deoarece a fost salvat miraculos de la demolare în anii ’60, în timpul sistematizării comuniste a centrului civic, fiind ulterior restaurat pentru a i se reda înfățișarea sa originală. În plus, în interiorul bisericii se află o pictură deosebită realizată de Gheorghe Stoenescu în anul 1876, dar și o serie de icoane și detalii de patrimoniu de mare însemnătate spirituală pentru comunitatea argeșeană.

Lângă biserică se află o altă piață centrală, Piața Vasile Milea. În această piață se organizează de regulă o serie de evenimente culturale, sociale sau comerciale (târguri, concerte, spectacole, etc)

Dar aici m-am întors să ajung spre Muzeul Județean Argeș. Ca să ajung la muzeu am trecut pe lângă clădirea Cercului Militar, am traversat Bulevardul Republicii, Parcul 1907 cu Statuia I. C. Brătianu și iată-mă în fața muzeului.

Edificiul a fost construit între anii 1898 și 1899 pentru a servi ca sediu al Prefecturii Județului Argeș, fiind ridicat exact pe locul unde s-a aflat vechiul Schit Buliga. Planurile impunătorului palat au fost realizate de renumitul arhitect Dimitrie Maimarolu, o figură proeminentă formată la École des Beaux-Arts din Paris

Din punct de vedere arhitectural, clădirea este concepută într-o simetrie clasică, având un plan în formă de „U” care se deschide către grădina publică (Parcul Central). Fațada și structura îmbină un limbaj sobru, dar extrem de decorativ, specific stilului eclectic francez. O particularitate deosebită a construcției este rezistența sa, elementele decorative exterioare fiind realizate parțial din celebra piatră calcaroasă extrasă de la Albeștii de Muscel. În interior, clădirea impresionează prin holurile monumentale, scările masive din marmură și decorațiunile fastuoase care reflectă importanța administrativă pe care palatul a avut-o în trecut, înainte de a fi predat definitiv muzeului în anul 1970. Edificiul a beneficiat recent de lucrări complexe de consolidare și restaurare istorică, fiindu-i redate splendoarea originală și detaliile de epocă.

Muzeul Județean Argeș este cea mai importantă instituție de profil din județ, fiind adăpostit într-un superb edificiu de patrimoniu construit în stil eclectic la sfârșitul secolului al XIX-lea, fost sediu al Prefecturii. Instituția adăpostește colecții valoroase de istorie, arheologie, științele naturii și artă. După o perioadă lungă în care clădirea centrală a fost închisă complet pentru lucrări majore de consolidare și restaurare, muzeul și-a redeschis parțial porțile pentru public chiar la începutul primăverii.

În luna martie, vizitatorii au avut acces la toate expozițiile organizate la parterul corpului central, la Planetariul digital, precum și la Galeria Națională de Artă Naivă și la renumita expoziție „Flori de mină” . Eu nu am văzut nici astea la momentul vizitei era altă expoziíe temporară vizitabilă.

În schimb, secțiile mari de la etaj, respectiv Secția de Istorie, Secția de Științele Naturii și Muzeul Sportului Argeșean, au rămas închise pentru public, fiind în plin proces de reamenajare muzeografică și modernizare a vitrinelor pentru remontarea pieselor de patrimoniu. Nici la acest muzeu nu am plătit nimic, dar nici nu am văzut prea multe, am avut acces doar la expoziția temporară aflat la parter și constând în afișe, fotografii despre oraș, istorie, arheologie, etc fără alte exponate. În mod normal muzeul se vizitează pe 3 nivele (parter, etaj 1 și subsol)

Și la acest muzeu orarul este de marți până duminică 9.00-17.00

Așa cum am povestit anterior de la muzeul județean am trecut pe lângă galeria de artă pe care l-am vizitat.

De aici am mers un pic mai mult pe jos (dar nu exagerat) ca să ajung la Memorialul Închisorii Pitești.

Acesta este un muzeu memorial privat, de o importanță istorică sumbră, amenajat în interiorul fostului penitenciar de pe strada Negru Vodă. Clădirea a fost construită între anii 1937 și 1941, fiind la acea dată cea mai modernă închisoare din România, prevăzută cu sistem de încălzire centralizat și utilități avansate. Locul a devenit cunoscut pe plan mondial din cauza „Fenomenului” sau „Experimentului Pitești” din perioada 1949–1951, considerat a fi cel mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură continuă din blocul comunist, aplicat asupra studenților anticomuniști. Penitenciarul a fost dezafectat în anul 1977, clădirea fiind declarată ulterior monument istoric de importanță națională. În prezent, spațiul funcționează ca muzeu, adăpostind expoziții de documente, celule restaurate, mărturii ale supraviețuitorilor, o capelă și Muzeul comunismului pentru copii.

La acest muzeu am plătit 25 lei intrare. Deoarece vizita muzeului m-a marcat (am trăit și crescut pe perioada comunismului) aș dori să scriu un articol separat doar despre acest obiectiv. Am multe de povestit pe această temă.

După vizita muzeului m-am întors la locul de parcare. M-am întâlnit și cu foamea dar nu am mai căutat nici o mâncătorie, pur și simplu am cumpărat niște plăcinte calde de la un magazin aflat în drumul meu. Astfel potolindu-mi parțial foamea am urcat în mașină și am dat o fugă la cel mai mare parc din Pitești, Trivale. Acolo am parcat la intrare după care am făcut pași prin parc.

Parcul Trivale este cea mai mare și reprezentativă zonă verde din Pitești, fiind de fapt o prelungire naturală a vastei Păduri Trivale în interiorul orașului. Amenajarea sa a început în secolul al XIX-lea, mai exact în anul 1900, sub îndrumarea inginerului peisagist francez Édouard Redont, cel care a transformat pădurea sălbatică de stejari și fagi într-un parc de promenadă remarcabil. Parcul este faimos pentru aleile sale lungi și umbroase, aerul extrem de curat și relieful deluros spectaculos, fiind locul preferat al localnicilor pentru plimbări, alergare sau ciclism. În inima parcului se află Schitul Trivale, un monument istoric de secol XVII reconstruit din cărămidă în timpul domniei lui Brâncoveanu, care oferă locului o atmosferă unică de liniște și spiritualitate. În plus, zona găzduiește Grădina Zoologică Pitești, o altă atracție majoră modernizată complet, ideală pentru familii. Am sărit peste vizita grădinii zoologice dar am intrat în biserica din parc.

Biserica Schitului Trivale este monumentul istoric și spiritual aflat în inima parcului, fiind oază de liniște ascunsă printre stejari.

Lăcașul de cult a fost ctitorit inițial din lemn în secolul al XV-lea de către marii boieri din neamul Goleștilor, dar a fost reconstruit din piatră și cărămidă între anii 1672 și 1674 de mitropolitul Varlaam al Țării Românești. Biserica actuală poartă hramul „Sfânta Treime” și a fost rezidită din temelii în stil brâncovenesc între anii 1698 și 1704 de domnitorul Constantin Brâncoveanu, după ce se prăbușise la un cutremur. Din punct de vedere arhitectural, edificiul impresionează prin proporțiile sale zvelte, pridvorul deschis susținut de stâlpi de piatră și pictura interioară restaurată care păstrează spiritul epocii brâncovenești. Schitul a fost un important centru de cultură în perioada medievală, funcționând aici o școală de copiști (multiplicare cărți prin scriere de mână, un fel de xerox uman medieval) unde se traduceau și se scriau cărți bisericești

Aici finalizez articolul despre vizita mea în Pitești, mă bucur enorm că am putut bifa acest oraș. Este un oraș frumos, recomand vizita.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 69 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI