O zi la Ohrid

TIPĂREȘTE

Cu turul de o zi în Ohrid - cel mai mare oraş de pe malul lacului cu acelaşi nume şi al optulea ca mărime din Macedonia - închei seria excursiilor pentru care am optat în sejurul petrecut în această vară la Izgrev Hotel Spa & Aquapark Struga.

Ca de obicei, autocarul ne-a preluat din faţa hotelului, iar la ora 08.10 deja ne îndreptam spre Ohrid. Distanţa nu este mare. De la Kalishta, prin Struga, ocolind nordul lacului, ajungi la Ohrid cam într-o jumătate de oră.

Ohrid - denumit şi "Ierusalimul Balcanilor" pentru că a avut cândva 365 de biserici (câte una pentru fiecare zi a anului) - este şi acum o comoară de monumente şi case pitoreşti motiv pentru care, în 1979 şi 1980, împreună cu Lacul Ohrid, a fost inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Nu vreau să intru în amănuntele istoriei locului pentru că știu că cei interesați nu aici le vor căuta, vreau doar să spun că în jumătatea de oră cât a durat drumul de la hotel și până în oraș, ghida ne-a vorbit despre primele triburi care au populat malurile lacului, despre cea dintâi denumire a așezării - Lychnidos, adică "orașul luminii" în accepțiunea grecilor, denumire pe care slavii au schimbat-o mai târziu (879 d. H.) în Ohrid ceea ce înseamnă "pe deal".

Așa cum aveam să constatăm în curând, vechiul oraș Ohrid este situat pe o culme, la malul lacului. Cele mai multe dintre obiectivele turistice se găsesc, firește, în oraşul vechi, la foarte mică distanță unele față de altele.

Teatrul antic, singurul amfiteatru din Macedonia păstrat din perioada elenistică a fost primul obiectiv la care am poposit. Grupați în jurul simpaticei noastre ghide, Svetanka, am aflat că teatrul antic construit în jurul anului 200 î. H., destinat inițial găzduirii spectacolelor de teatru, muzică și poezie, mai târziu a fost folosit de romani ca loc de desfășurare a luptelor de gladiatori și chiar ca loc de execuție a creștinilor persecutați. După retragerea romanilor, teatrul a fost acoperit cu pământ și a rămas în uitare până în 1980 când a fost redescoperit întâmplător atunci când se făceau săpături pentru fundația unei construcții. Și nu e de mirare dat fiind faptul că locuințele oamenilor se înghesuie una în cealaltă, pe tot dealul, până jos la malul lacului.

Am rămas câteva momente admirând și fotografiind înlănțuirea semicirculară de scaune de piatră, am coborât pe scena modernizată care, ocazional, acum găzduiește spectacole în aer liber, apoi ne-am deplasat spre un complex religios demn de a fi vizitat de toți cei care ajung în zona Ohrid. Biserica Maica Domnului Perivleptos o construcție veche, de piatră, având alături un turn clopotniță (în renovare în momentul vizitei noastre) și Biserica Sf. Constantin şi Elena mai retrasă și de mai mici dimensiuni, deși frumoase și ambele importante ca lăcașuri de cult, ca obiective turistice sunt depășite de Galeria de icoane, una dintre cele mai vechi, mai mari și mai valoroase colecții de icoane bizantine. În lumea ortodoxă se spune că doar colecțiile de icoane din Sinai și de la Moscova o întrec pe cea de la Ohrid, din Macedonia. Am vizitat galeria de icoane în care, bineînțeles, nu se pot face poze. În doar câteva încăperi, am văzut expuse foarte multe și foarte vechi icoane de mari dimensiuni ale Maicii Domnului cu Pruncul. Pe lângă acestea, am văzut mai multe reprezentări ale sfinților Chiril, Metodiu, Climent și Naum.

Cel mai vizitat obiectiv turistic din orașul vechi, Fortăreaţa Țar Samuil, se află la capătul din deal al străzii Kuzman Kapidan. Cetatea a fost construită în partea cea mai înaltă a așezării de aceea, văzută de pe impunătoarele ziduri renovate, panorama orașului și întinderea albastră a lacului sunt o bucurie pentru privitori ca și pentru amatorii de fotografie.

După o scurtă oprire în fața porții pentru a ne informa că deși mult mai veche, cetatea a avut cea mai prosperă existență în perioada țaratului bulgar, sub țarul Samuil, când capitala se afla la Ohrid, Svetanka, ghida noastră macedoneancă, ne-a oferit timp pentru a escalada singuri, după plac și după propriile posibilități fizice, zidurile fortificației. Zidurile (cu o lungime de aprox. 3 km și o înălțime de 16 m), ca și meterezele, au fost reconstruite în urmă cu câțiva ani. În interior nu se vede mare lucru, dar scările cu balustradă, destul de abrupte, precum și punctele de belvedere dintre metereze sunt locuri foarte potrivite pentru a admira şi fotografia lacul şi oraşul Ohrid.

La coborâre, în fața standurilor cu suveniruri, grupul s-a reunit din nou. Urma o binemeritată pauză la una dintre cafenelele de sub zidurile cetății. Și cum obosiți de efort și încinși de soarele de pe metereze camarazii noștri de călătorie prelungeau prea mult șederea la umbră, am anunțat ghida că o iau înainte la Plaoshnik sau Biserica Sf. Climent Ohridski. În turul nostru organizat nu figura și acest obiectiv, deși în opinia mea este unul care ar fi meritat cu prisosință. Până să ajung la biserică - locul de naştere al alfabetului chirilic, considerat sfânt în întreaga lume slavă - am trecut pe lângă mormântul lui Sinan Celebi, o mărturie a stăpânirii turcești în aceste locuri, apoi printr-un adevărat șantier arheologic. Podețe de lemn poartă pașii vizitatorului printre și peste ruine proaspăt dezgropate, pe lângă coloane frânte, dar rămase totuși în picioare și pe lângă Vechea basilică. Acoperișul fantezist care mi-a atras privirile de la bun început și despre care nu știam nimic atunci, ascund o adevărată comoară de pardoseli mozaicate și resturi de ziduri ale unei monumentale basilici creştine timpurii (sec. IV-VI).

Complexul arheologic Plaosnik - locul unor descoperiri de mare însemnătate - este poate cel mai important din Macedonia și de aceea cred că nu ar trebui ratat de nici un vizitator. Eu am ajuns acolo singură, mai mult din întâmplare și - după cum veți vedea - am plătit cutezanța de a mă aventura în acest loc istoric.

Actuala biserică este nouă, sfințită după cum aveam să aflu ulterior, prin 2002. Pe temeliile vechii biserici fondate de Sf. Climent, în care odihneau rămășițele pământești ale sfântului, în perioada otomană, a răsărit o moschee. O dată cu refacerea și sfinţirea bisericii, moaştele Sf. Climent s-au reîntors în cripta pe care sfântul însuși și-o pregătise.

Când am ajuns eu acolo, nu am întâlnit pe nimeni. Nici vizitator, nici supraveghetor. Despre vreo taxă de vizitare nici nu putea fi vorba. Am intrat în biserică, am dat un ocol și am descoperit o criptă cu acoperiș de sticlă prin care se vedea o mică raclă. Abia mai târziu, acasă, am aflat că este locul de veșnică odihnă a sfântului fondator, cel care și-a adus o contribuție atât de însemnată la răspândirea creștinismului în zonă.

Când am ieșit din biserică, în jur tot nu se vedea țipenie de om. Odihniți și răcoriți cu înghețată și cola, pe care drum o luaseră oare tovarășii mei de călătorie? Prin pădurea de pin, de la Plaosnik sunt mai multe cărări care coboară spre biserica Sf. Iovan Kaneo. Revenind la drumul principal, cel care vine dinspre cafeneaua la care îmi lăsasem grupul, norocul mi-a surâs prin persoana unei doamne care conducea un grup de asiatici. Ea mi-a indicat drumul, așa încât grăbind pe poteca în coborâre, umbrită și marcată din loc în loc, am ajuns din urmă grupul cu care plecasem în turul orașului Ohrid.

Biserica Sf. Iovan Kaneo cu un mic părculeț în jur, este minunat amplasată pe o stâncă înaltă, deasupra lacului. Se spune că numele bisericii provine de la micul sat de pescari, Kaneo, aflat lângă orașul Ohrid. Nu se știe cu exactitate când a fost construit sfântul lăcaș. Se presupune că prin sec. XIII. Combinația de elemente arhitecturale bizantine și armenești, precum și cele câteva fresce păstrate în interior, sunt importante și atrag atenția specialiștilor. Turiștii apreciază mai mult pitorescul amplasării sale la malul lacului, pe o stâncă, și o fotografiază în special în micile plimbări cu vaporașul pe lac.

După vizitarea Bisericii Sf. Iovan Kaneo, tot coborând, ne-am încheiat circuitul la malul lacului unde ne așteptau bărcile. Cu 2 euro/persoană, în câteva minute, am ajuns în port unde ne-am regrupat pentru masa de prânz. Am tot vorbit despre mesele de prânz macedonene incluse în prețul oricărei excursii opționale. Nu sunt cele mai grozave, dar nici proaste nu sunt. Dacă mai adaug faptul că vara nu obișnuiesc prânzuri copioase, se poate înțelege că și prânzul servit la restaurantul de lângă Biserica Sf. Sofia - constând în obișnuitul aperitiv (salată cu varză, morcov, roşii, castraveţi), apoi tocană de cartofi cu carne de porc şi o prăjitură - a fost pentru mine mai mult decât suficient.

Biserica Sf. Sofia cea mai veche biserică din Ohrid, este o clădire din piatră și cărămidă care a fost transformată de otomani în moschee. Deși picturile și ornamentațiile interioare au fost distruse, clădirea a supraviețuit redându-i-se ulterior destinația inițială.

Am părăsit incinta bisericii și zona restaurantului și în drum spre centrul comercial am vizitat Muzeul arheologic. Nu știu dacă să recomand vizitarea acestui muzeu, știu însă că cei pasionați de acest gen de obiective o vor face. Pentru că merită. Un lapidariu, tot felul de vase și unelte expuse în vitrine, nenumărate decorațiuni sculptate în lemn cu figuri umane și motive florale foarte complicate, icoane sculptate între care și cea a Sf. Climent, precum și minunate piese de mobilier, de asemenea cu sculpturi pretențioase, vorbesc despre istoria, credința și arta acestor locuri.

În centrul comercial, așa cum era de așteptat, grupul s-a împrăștiat, fiecare urmându-și interesul.

Despre perlele de Ohrid

Când am plecat în Macedonia cunoşteam faima perlelor de Ohrid, aşa încât ştiind că voi ajunge în zonă, unul dintre scopurile vizitei mele era să văd aceste minunate perle şi - eventual - să cumpăr ceva în amintirea trecerii mele pe acolo.

În centrul comercial al oraşului, trecând prin faţa magazinului familiei Filevi care perpetuează din 1928 meşteşugul migălos al obținerii perlei de Ohrid, ne-am mulţumit doar cu a admira vitrina. Eram mulţi, prea mulţi pentru mica încăpere a magazinului, aşa încât vânzătoarea (nu ştiu dacă face parte din familia proprietarilor) ne-a întâmpinat în uşă şi ne-a rugat să venim mai târziu, în grupuri mai mici, promiţându-ne că ne va spune toată istoria perlelor familiei Filevi şi ne va ajuta să alegem cel mai potrivit suvenir.

Când am revenit, după terminarea programului de vizite în oraş, deja văzusem sumedenie de perle - coliere, pandantive (simple sau pe lănţişor), broșe, cercei, brăţări - toate la preţuri moderate (5-10 euro). Ştiam şi că numai magazinele de specialitate garantează autenticitatea produsului cumpărat eliberând la cerere un certificat, în fapt o bucăţică de carton care-ţi dă siguranţa că plătind ceva în plus obţii un obiect veritabil.

Arătându-ne tot felul de bijuterii cu perle - simple sau montate în argint şi aur, unele cu design pretenţios şi cu preţuri pe măsură - doamna ne-a povestit ceea ce cred că povesteşte tuturor vizitatorilor dispuşi să o asculte şi anume că familia Filevi deţine secretul şi practică meşteşugul obţinerii perlelor din anul 1928. Totul a început în 1921 când Nikola Filevi - pe atunci proprietarul unui restaurant - a angajat un rus venit tocmai din Baikal. În timp, acesta s-a împrietenit cu Mihajlo - fiul proprietarului. Fiind împreună, pe malul lacului, rusul (regret că nu i-am reţinut numele) a observat la pescari plashica, o specie de peşte din ai cărui solzi, printr-un meşteşug numai de el ştiut, acasă, în Baikal, făcea perle. Drept mulţumire pentru ospitalitate şi prietenie, rusul a dezvăluit familiei Filevi secretul obţinerii perlelor.

De atunci, păstrând cu stricteţe secretul tehnologic, familia Filevi produce manual minunatele perle de Ohrid. Tradiţia a fost transmisă din generaţie în generaţie şi se spune că actualmente numai două familii cunosc şi practică acest meşteşug.

Bijuteriile de aici au ajuns cunoscute şi râvnite de doamne celebre şi chiar au devenit un simbol al locului şi o mândrie a Macedoniei.

Pentru că se fac numai aici, din solzii unei specii endemice din Lacul Ohrid, pentru că presupun o migăloasă muncă manuală, perlele de Ohrid sunt în opinia mea cel mai original, cel mai frumos și cel mai delicat suvenir din Ohrid.

P. S. Preţul acestei excursii opţionale a fost 19 euro/persoană adulţi şi 10 euro/persoană copii.

---

VIZUALIZĂRI: 9972 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI