Cu vaporaşul la Mănăstirea Sf. Naum

TIPĂREȘTE

Una dintre cele mai frumoase excursii pentru care am optat în sejurul petrecut la Izgrev Hotel Spa & Aquapark Struga a fost plimbarea cu vaporaşul pe Lacul Ohrid având ca destinaţie finală Mănăstirea Sf. Naum situată la extremitatea sudică a lacului, aproape de hotarul cu Albania. Pentru că o plimbare cu vaporaşul este întotdeauna mai tentantă decât una cu autocarul, participarea la această excursie a întrecut cu mult pe oricare dintre celelalte - multe şi foarte variate - cuprinse în ofertă. Am observat pe feţele tuturor bucuria acestei zile frumoase de vacanţă de aceea mă aşteptam ca impresiile celor care au trăit-o aievea să fie pe măsură.

Marţi 25 august, la ora 09.30, noi românii - membri ai grupului AmFostAcolo - dar şi olandezii găzduiţi în acelaşi hotel, toţi cei care am optat pentru plimbarea pe lac, eram deja la pontonul de pe plajă privind apropierea şi acostarea lui Galeb, vaporaşul care urma să ne preia.

Fără a fi unul luxos, dar oferind turiştilor strictul necesar într-o minicroazieră, vaporaşul este închis în partea inferioară astfel că în caz de vreme rea nimeni nu are de suferit. Puntea de sus, deschisă, dar cu acoperiş protector pentru momentele în care soarele bate prea tare, ne aştepta cu scaune pliante, simple, din lemn.

Curând vaporaşul s-a desprins de ponton şi după un parcurs de numai câteva minute, traversând lacul prin partea de nord, a făcut prima oprire la Ohrid pentru a prelua şi alţi turişti. Oraşul construit pe coastă, cu case îngrămădite în jurul portului, dominat de zidurile Cetăţii Samuil şi de biserici străvechi, oferă frumoase panorame amatorilor de fotografie. Chiar dacă a doua zi urma să fac turul oraşului Ohrid cu autocarul şi să vizitez cele mai importante dintre obiectivele sale turistice, imaginile surprinse de pe lac, cu ineditul lor, îşi au un loc special în colecţia mea.

Muzeul de pe apă

Muzeul din Golful Oaselor - Bay of the bones - este un loc cel puţin surprinzător pentru mine. La aprox. 15 km sud de oraşul Ohrid (cei care au fost acolo cu maşina poate că ştiu mai bine), într-un golf, vaporaşul acostează, iar noi debarcăm privind extaziaţi o amenajare bizară, un muzeu în aer liber alcătuit din gospodării refăcute după ceea ce s-a presupus a fi o aşezare umană preistorică datând din sec. XII - VII î. H. Acest important reper cultural şi istoric al Macedoniei, o vie atracţie pentru vizitatorii zilelor noastre, reprezintă numai o mică parte din ceea ce a fost aici în trecutul foarte îndepărtat.

Vizitarea satului de pe apă se poate face în tot cursul anului. Taxa de intrare este de 2 euro/persoană, dar cei veniţi în grup organizat au intrarea inclusă în costul excursiei.

Pe o platformă susţinută de piloni de lemn, deasupra apei verzulii, numai cu lemn, lut, nuiele şi stuf s-au reconstituit mai multe case. Mai mari sau mai mici, cu bază dreptunghiulară sau circulară, cu intrare directă sau cu un pridvor acoperit precedând intrarea, în toate aceste case se poate vedea vatra focului, locul de dormit acoperit cu stuf şi piei de animale, câte un leagăn pentru copil, vase, unelte, chiar şi dispozitive de împletit coşuri şi rogojini.

Am aflat că doritorilor li se poate oferi şansa unei scufundări sub muzeul de pe apă. Desigur, o incursiune printre pilonii de lemn, înotând alături de peştişori prin apa deosebit de limpede a lacului, este ceva cu totul special, dar... nu şi pentru noi.

Mănăstirea Sf. Naum

Punctul final al călătoriei noastre a fost Mănăstirea Sf. Naum, aproape de locul în care râul Crn Drim cu izvoarele lui subterane se varsă în Lacul Ohrid. Situată la numai 1 km distanţă de graniţa cu Albania, Mănăstirea Sf. Naum este una dintre cele mai frumoase din Macedonia şi totodată un important loc de pelerinaj pentru credincioşi. În ultimii ani, datorită ostrovului, parcului, plajei şi restaurantelor amenajate aici, zona a devenit importantă şi din punct de vedere turistic.

O parte dintre vechile chilii călugăreşti au fost transformate în spaţii de cazare pentru vizitatori, în incinta mănăstirii funcţionând astăzi St. Naum Hotel.

De la debarcader, pe lângă statuia neagră a Sf. Naum, o alee pietruită, uşor în pantă, duce la poarta arcuită dincolo de care - pe alte alei umbrite şi pe lângă un izvor ce curge în mici cascade - se ajunge la intrarea în curtea bisericii.

Ghida ne-a informat că prima biserică a fost înălţată aici în anul 910 de Naum, un călugăr ucenic al fraţilor Chiril şi Metodiu, propovăduitori ai creştinismului în ţările slave. Biserica pe care o vedem astăzi este ceva mai nouă (datând din sec. XVI), din cea iniţială păstrându-se doar o capelă laterală, cea în care se află mormântul Sf. Naum. Ştiam că cei care ajung acolo se aşează în genunchi şi-şi apropie urechea de lespedea funerară încercând să desluşească bătăile inimii Sf. Naum. Legendă sau nu, am încercat şi eu să desluşesc ceva prin velinţa de pluş, dincolo de lespedea de piatră. Fie din cauză că nu sunt atât de profund credincioasă, fie pentru că auzul meu nu este atât de fin, eu n-am perceput nici bătăile inimii sfântului şi nici clipocitul izvoarelor care trec pe sub biserică. Dar, pentru frumuseţe şi pentru inedit, amintesc această legendă şi îndemn pe viitorii turişti să facă şi ei ceea ce fac ceilalţi. Cine ştie? Poate că ei vor auzi şi chiar vor comunica cu sfântul.

Pe lângă toate acestea, eu am fost împresionată de străvechimea lăcaşului, de zidurile lui solide şi de picturile murale. În capela mormântului frescele înfăţişează viaţa şi minunile Sf. Naum, iar în naos pot fi văzuţi Chiril şi Metodiu - propovăduitori ai creştinismului în zonă - precum şi ucenicii lor, Climent şi Naum. Catapeteasma foarte iscusit sculptată în lemn, a fost realizată în prima jumătate a sec. XVIII. Tot din aceeaşi perioadă datează şi multe dintre cele mai valoroase icoane pe care le vedem aici.

Trebuie să mai spun că atunci când am fost noi acolo afluxul turistic era atât de mare încât nu am suportat să rămân prea mult în spaţiul strâmt din interiorul bisericii. Nici aer nu era suficient. Dacă veniţi cu autoturismul personal, dacă nu nimeriţi în momentul în care de pe vreun vaporaş năvălesc turişti în număr mare, aveţi şansa unei vizite mai tihnite la Mănăstirea Sf. Naum.

Mai trebuie să amintesc faptul că în incinta mănăstirii, dar şi în parc, pe alei printre oameni, peste tot, veţi întâlni păuni. Foarte frumoşi şi deloc sperioşi, ei se lasă admiraţi şi fotografiaţi de oricine.

Restaurant Ostrovo

Masa de prânz, inclusă în preţul excursiei, a fost servită la Restaurant Ostrovo amplasat într-unul dintre cele mai pitoreşti locuri în care am fost vreodată.

Izvoarele subterane cu apă provenind din lacul Prespa (aflat la 10 km distanţă şi la o altitudine mai mare cu 150 m faţă de cea a Lacului Ohrid în care se deversează) apar la suprafaţă în această zonă creând un ecosistem incredibil de frumos.

Zona este protejată, iar ceea ce s-a construit aici respectă natura şi se încadrează perfect în peisaj. Terasele sunt de fapt pontoane amenajate pe apă, iar puntea de acces în restaurant, având drept balustradă câteva roţi de căruţă, are de o parte şi de cealaltă mici iazuri cu peştişori şi broaşte.

Doritorii, cei care au mai mult timp la dispoziţie, trebuie să ştie că aici se pot face şi plimbări cu barca. Zona fiind declarată monument UNESCO, doar bărcile fără motor pot pătrunde pe canale. Există şi o mică plajă cu nisip, dar... mult prea mică pentru avalanşa zilnică de turişti.

La intrarea în restaurant, de ambele părţi, eşti întâmpinat de magazine cu bijuterii handmade executate din perle de Ohrid.

Meniul a fost destul de modest. Salată (varză roşie şi albă, sfeclă roşie, morcov, castravete şi roşii într-un minunat aranjament coloristic) pe care trebuia să o asezonăm după preferinţă cu ulei, oţet şi sare, doi ardei umpluţi scăldaţi în sos având alături şi piure de cartofi, apoi o feliuţă de pepene roşu.

Nu trebuie să uit a menţiona căsuţele cu suveniruri. Amenajate una în continuarea celeilalte, acestea oferă turiştilor mici obiecte personalizate care să le amintească de vizita lor aici, dar şi îngheţată, răcoritoare şi - bineînţeles - nelipsitele perle de Ohrid, cel mai sugestiv suvenir de prin partea locului.

După o plimbare pe malul lacului urmată de câteva clipe de relaxare pe podul care traversează râul Crn Drim, la ora 15.30, am revenit la vaporaş şi ne-am preluat locurile pe puntea superioară pentru că urma drumul de întoarcere.

Copţi de soare, am ajuns la Izgrev Hotel Spa & Aquapark Struga puţin după ora 17.00. A fost o zi frumoasă, cu locuri minunate, dar şi cu fotografii şi amintiri nenumărate.

P. S. Preţul acestei excursii opţionale a fost 29 euro/persoană adulţi şi 15 euro/persoană copii.

---

VIZUALIZĂRI: 5552 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI