Dimineaţa pe răcoare la Wolfsklamm

TIPĂREȘTE

Într-o altă zi a vacanţei noastre din Tirolul de Est am hotărât să-i vizităm şi capitala, Innsbruck. Studiind un pic traseul am descoperit că în drumul nostru, la un kilometru de autostradă, în localitatea Stans, se află încă o perlă a acestui ţinut , Wolfsklamm (Cheile Wolf), un defileu uimitor frecventat de foarte mulţi turişti.

Defileul, deschis în urmă cu peste 100 de ani, nu poartă numele râului Stans ce-l străbate, ci pe cel al lupilor (wolfs) care, potrivit legendelor, locuiau cândva în număr mare pe aceste locuri. Traseul are în jur de 354 de trepte şi este folosit şi ca drum de pelerinaj spre mănăstirea St. Georgenberg.

Este presărat de cascade, mici iazuri, grote şi terase, iar unele scări din lemn sunt amenajate sub stâncile din care cad picături reci de apă. La inundaţiile din anii ’50 cea mai parte a scărilor au fost distruse, dar au fost înlocuite în timp record.

Accesul la Cheile Wolfs (Cheile Lupilor) se face de la Parkplatz Wolfsklamm, o parcare privată aflată în apropierea casei de bilete (coordinate GPS 47.370968/11.714629) sau din centrul satului dintr-o altă parcare. Este uşor de ajuns la cascadă, chiar şi fără un GPS. Odată intrat în localitatea Stans, sunt foarte multe indicatoare care de duc direct la defileu.

Noi am ajuns în parcarea privată, Parkplatz Wolfsklamm, după indicatoare, coordonatele GPS le-am aflat ulterior. Am tras maşina în parcare şi am constatat că nu aveam cei 4,5 euro să-i introducem în automatul de taxare. Am aşteptat aproximativ 10 minute să mai vină turişti, dar cum era cam devreme nu apărea niciunul.

Salvarea a venit de la şoferul unei autoutilitare de transport marfă, care, foarte amabil, ne-a schimbat o hârtie de 5 euro în mărunţiş. A fost un pic cam greu prin semne, dar până la urmă s-a rezolvat.

Din parcare am intrat pe un drum asfaltat, destul de îngust, am trecut pe lângă nişte căsuţe de munte înconjurate de grădiniţe cu flori (una din ele avea un aranjament floral şugubăţ) şi am ajuns la casa de bilete.

Aici altă surpriză: se putea intra pe traseu, dar nu era nimeni în acea gheretă pentru a plăti alţi 4,5 euro, preţul pentru vizitarea cheilor. Am mai aşteptat şi aici încă 10 minute şi dacă am văzut că nu vine nimeni, am intrat pe traseu urmând să achităm taxa de vizitare la întoarcere.

Nu departe de casa de bilete am intrat pe traseul cheilor şi după un mic urcuş am ajuns la primele trepte din lemn şi am auzit vuietul râului de munte. Traseul alternează cu mici urcuşuri şi porţiuni de şes, cu trepte amenajate din lemn şi poteci naturale croite prin stâncă. Poate fi străbătut destul de uşor atât de copii mici cât şi de vârstnici, chiar dacă pe alocuri nu sunt bare de sprijin.

Nu departe de intrarea în adevăratul defileu ne apar în faţă şi apele spumoase, de culoare albastruie, ale râului Stans. Lumina nu mai este ca cea de la intrare, răcoarea se simte destul de bine, chiar dacă suntem în luna august şi, prevăzători, ne-am îmbrăcat ca de toamnă.

În continuare traseul începe să urce, trecem pe sub stâncile care ne picură apa pe creştet, zgomotul apei e asurzitor şi nu ne mai auzim unul cu altul nici de aproape. Apar cascadele, semn că ne apropiem de zona cea mai înaltă a traseului.

Pe un podeţ de lemn trecem pest râu în partea stângă a cheilor, revenim pe partea dreaptă şi ajungem la cea mai mare cascadă din traseu. Deasupra ei sunt amenajate trepte la cea mai mare înălţime a chelor. Urcăm pe ele, facem poze, apoi luăm hotărârea să ne întoarcem. Nu mai aveam timp să urcăm la mănăstirea St. Georgenberg, pentru că urma să ajungem în capital Tirolului de Est, Innsbruck.

Nici nu am început bine coborârea şi ne-am şi întâlnit cu primele grupuri de turişti. Nu au fost probleme cu trecerea unul pe lângă altul, dar la înghesuială a fost mai greu de făcut poze.

După ce am admirat şi la coborâre frumuseţile cheilor, am ajuns la casa de bilete şi cum nu ne-a întrebat nimeni nimic, ne-am văzut de drum şi am ajuns în final în parcarea unde lăsasem maşina. Şi uite aşa, cine s-a sculat de dimineaţă a făcut o economie de nouă euroi. :)

Dacă vă aflaţi în zonă, într-o zi călduroasă de vară, nu ezitaţi să vă răcoriţi pe minunatul traseu de la Wolfsklamm.

Vacanţe cât mai placute!

---

VIZUALIZĂRI: 933 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI