Pe pământ, pe apă, prin vazduh – sau o zi minunată în zona lacului Achensee

TIPĂREȘTE

Cum imi pregatisem doar ca idee traseele, iar Achensee aparuse pe final, initial planuisem Chimsee dar mi s-a spus ca Achensee e mult mai frumos, m-am uitat la niste poze, am zis ok, mocanita si vapor, restul vedem pe parcurs. Acum inversand duminicile a trebuit sa aflu niste ore, preturi si cateceva, si mi-am zis ia sa vad ghidul AFA ce spune, si frumos mi-a spus, un singur articol mi-a fost suficient si acela a fost articolul lui @Claudiu71: vezi impresii

Acum poate sunt putin subiectiva, Claudiu mi-a fost de mare ajutor in mutarea mea aici, faptul ca cineva se straduieste sa iti ofere sfaturi fara sa te cunoasca, ca te suna sa vada cum te-ai acomodat si sa vada de ce mai ai nevoie, inseamna foarte mult si astept acel moment in care sa ajung sa il si cunosc.

A fost suficient sa citesc articolul lui, si sa constat ca l-am comentat la momentul aparitiei, insa la acea vreme nu credeam ca voi ajunge pe aici, asa ca nu stim niciodata pe unde ne poarta pasii. Cu ocazia asta insa m-am lamurit asi asupra unei terminatii mult intalnita in zona si asa cum explica Claudiu

Asa cum am spus, sambata am primit telefonul ca s-a anulat excursia de duminica (5 august) si atunci am reprogramat-o pentru 12 august si am facut rocada cu Achensee.

Asadar, urmand articolul lui Claudiu si intrand pe net mi-am ales orele pentru mocanita si vapor, astfel incat dimineata la 8.36 luam trenul spre Jenbach unde am ajuns la ora 9.00. Prima mocanita este la ora 10.00 asa ca am avut timp suficient de bilete si sa studiem putin zona garii. Am fi avut si un alt tren care ajungea la 9.50 aici dar nu am vrut sa riscam sa pierdem primul trenulet.

Biletele pentru mocanita, asa vreau sa-i spun pentru ca mereu ma gandeam la mocanita noastra de pe Valea Viseului si cu mare mandrie pot spune ca traseul nostru este mai frumos orice ar spune oricine, se iau de la o anume casa pozitionata separat in gara.

Aici in gara am mai aflat un lucru util, de aici se ia un microbuz pentru a ajunge la castelul Trazberg (inca nu l-am vazut dar il am in plan) si exista anumite conditii in care acesta este gratuit (conditiile sunt puse pe un afis in gara), prima cursa este la ora 10.00.

Deci, la ora planificata, am urcat in mocanita si am pornit la drum…... cu spatele, o buna bucata de drum, dupa care locomotiva s-a mutat in fata pentru a avea putere pe mai departe. Pe traseu exista cateva statii intermediare, dar capatul se afla chiar la lac si foarte aproape astfel aveti si “portul de imbarcare” pentru vaporas.

Daca va intereseaza preturi pentru trenulet le puteti afla aici http://www.achenseebahn. at/index.php/achenseebahn-tirol. html si tot aici la capat de linie puteti lua un pliant care va prezinta orele atat pentru trenulet cat si pentru vaporas.

Ce mi-a mai placut a fost ca biletele de tren sunt cum erau la noi odata si asta iti da un sentiment placut. De asemenea controlorii erau simpatici cum se deplasau de la un vagon la altul in mers asta deoarece exista o margine de lemn de parte si de alta a trenuletului, cam de vreo 15-20 cm pe care mergeau.

Calatoria a fost frumoasa si in Maurach m-am uitat cam pe unde opreste si pe unde s-ar ajunge la telecabina, dar am zis ca facem asta la intoarcere. Asadar am ajuns la capat de drum (de mocanita) si repede la bilete pentru vaporas, atentie nu se poate plati cu cardul.

Am urcat pe punte si din pacate nu mai erau locuri decat la soare, dar a fost ok, am putut sa admiram lacul si imprejurimile in toata splendoarea lor. Pot sa va spun sincer ca aici le-a ramas sufletul copiilor, o zona in care poti face un concediu astfel ca in fiecare zi sa ajungi sa strabati alte locuri. Exista si in jurul lacului o poteca care te face ca in timp ce mergi sa poti trage cu ochiul si la splendoarea lacului. Si daca va intereseaza un drum acolo sigur nu veti regreta, locuri sunt dupa placerea fiecaruia, fie hoteluri cu piscina la marginea lacului, fie locuri de campare exact langa marginea lacului, dupa dorinta.

Normal ca soare, soare, trebuia sa de hidratam asa ca ne-am racorit cu ceva bere. Calatoria pe lac daca nu cobori de pe vas dureaza cam vreo 2 ore. Acum ce sa spun, mi-ar fi placut sa cobor si sa ma misc putin si prin zona, dar mai aveam de facut una alta dar ne-am promis ca va fi un concediu si pe aici.

Ar trebui sa va povestesc cum arata locurile, insa nu am o fire de poeta, poate doar de “poiata” ????, si mi-ar fi greu sa descriu frumusetea asa cum merita, asa incat va spun doar sa va uitati la poze si sa va imaginati ca este si mai frumos decat in poze.

Bun, am ajuns la locul de pornire, ne-am uitat la ceas si conform programului mocanita avea o pauza de pranz asa ca cel mai bine a fost sa pornim spre Maurach pe jos ca nu aveam mai mult de jumatate de ora de facut (mai ales ca aveau grija baietii sa fie in fata si sa ma tarasca si pe mine in ritmul lor, insa nu comentam, incercam sa tin pasul).

Si uite asa spre pranz am ajuns si la Maurach, la telecabina. Aici m-am uitat intai la preturi si incercam sa-mi dau seama daca am bani suficienti pentru telecabina si barzoi (tiroliana skyglider) pentru toti trei (sperasem ca vaporasul sa-l platesc cu cardul), am zis ca daca nu imi ajung, cu barzoiul merg doar ei, problema s-a rezolvat usor, puteam plati cu cardul asa ca fara sa ma gandesc la nimic am luat direct trei bilete, cursa totala.

Am luat telecabina, cursa cateva minute (Claudiu spune ceva de vreo 15) si nu as fi luat-o pe jos decat daca faceam doar asta toata ziua. Din telecabina insa si traseul se vedea minunat. Am coborat din telecabina si ne-am indreptat spre tiroliana. Acolo baietii m-au intrebat putin socati: “Te dai si tu? ” si le-am spus ca da, binenteles, dar atunci am realizat de fapt ca nu gandisem decat daca am bani sa platesc sau nu biletul, nu si ce inseamna asta ????.

Asadar am prezentat biletele, am fost echipati (in functie de marime) cu niste veste care mai adaugau cateva kg bune apoi am fost ancorati (prinsi cu niste carlige) sub burta barzaunelui, picioarele le-am sprijinit pe niste suporti in spate si am asteptat decolarea. Ni s-a facut intai proba daca suntem bine ancorati si ni s-a spus “Hands free! ” dar noi nu aveam nici un telefon la noi ????, dar am dat drumul la maini si am constatat ca suntem bine prinsi. Si a pornit calatoria noastra cu spatele spre Cuibul Vulturului, o calatorie lunga de vreo 600 m, pe o diferenta de nivel de 200 m. Odata ajunsi in varf, ni s-a dat drumul la vale, din cate am inteles viteza maxima este de circa 80 km la ora, astfel incat la coborare destul am ajuns de repede.

Daca ma intrebati acum daca as mai face-o as raspunde fara nici o urma de indoiala DA, a fost o senzatie extraordinara, si as face-o inca o data ca sa ma pot bucura de tot ceea ce vad in jurul meu. Dar as face acest traseu si pe jos pentru a admira de acolo de sus totul. La final am luat si o poza cu noi (4 euro) chiar daca nu sunt chiar de calitate asa cum sunt prezentate pe pagina lor oficiala. Daca vreti sa aflati mai multe despre telecabina si skyglider aveti pagina oficiala aici: rofanseilbahn.at/sommer/d ... ofan/willkommen.

Si deoarece noi am facut calatoria vara, va invit sa vedeti o astfel de calatorie iarna: youtube.

Acum dupa aceasta minunata experienta adrenalina era inca la un nivel ridicat, asa incat ne-am zis sa ramanem la inaltime si sa luam masa. Am reusit sa prindem o masa la terasa exact la marginea terasei, astfel incat de acolo de sus lacul si imprejurimile se vedeau superb. Cat despre mancare, normal ca intai am comandat cate o bere (sotule asta e, aici copiii si-au spalat rinichii) apoi o ciorba gulas (portie mica cica) cel mare, cel mic snitel cu cartofi prajiti, dar snitelul era mai mare decat farfuria, iar eu o friptura de vita cu cartofi prajiti si inele de ceapa, cu o pasta de ardei si unt cu ierburi (m-as intoarce acolo oricand pentru asa ceva). A fost unul dintre locurile unde am mancat cel mai bine, la preturi ok si portii imense. Am avut un loc unde am fost usor dezamagiti am sa va povestesc la momentul potrivit.

Intre timp a dat si o scurta ploaie doar cat am stat noi la masa.

Acum hai sa purcedem la drumul de intoarcere si spre ghinionul nostru telecabina tocmai plecase de cateva minute, asa ca pana a venit urmatoarea, pana s-a incarcat si a pornit la drum ne-am zis ca am pus-o cu mocanita o pierdem si mai stam 50 de minute. Am coborat din telecabina, ne cam uitasem de sus cam pe unde ar trebui sa fie gara si le-am zis baietilor sa o ia pe repede ‘nainte. Ei in fata mea dibuind drumul, eu in spatele lor, uite asa alergam toti trei, si la un moment dat s-a auzit locomotiva fluierand (era in gara). Unde-i gara, le-am zis uite fumul, asa ca luati-o pe acolo. Nu cred ca vreti sa stiti ce am alergat, simteam la un moment dat ca am sa ma prabusesc, dar am izbandit si o sa spuneti, ce conteaza, mai venea alta, nu era vorba despre asta, ci despre reusita in sine.

Asadar am luat mocanita, un controlor foarte simpatic (mai ciudatel si toata lumea il fotografia, si eu normal).

In Jenbach am ajuns la marele fix, in 10 minute aveam trenul spre casa, timp de relaxare dupa o zi minunata.

Chiar daca au urmat zile frumoase, parca aceasta excursie la Achensee ne-a ramas la suflet si v-o recomand cu mare drag indiferent de costuri. Nu am detaliat statiile mocanitei si nici ale vaporasului acestea le puteti vedea in pliantul pe care il puteti lua cand luati biletele iar de coborat de pe vaporas este in functie de inspiratie, dupa cum va place locul. Si pentru ca am vorbit despre costuri sa vi le descriu putin (ma refer la bilet de adult, fara alte reduceri):

-Mocanita (dus-intors) – 31 euro

-Vaporas – 21 euro

-Telecabina – 21 euro

-Tiroliana – 11 euro

Si acum va las in compania pozelor dar si a unui scurt filmulet sa vedeti cat de frumoasa este zona https://www.youtube.com/watch?v=nN9_QMqQpvQ

---

VIZUALIZĂRI: 1341 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI