Mangalia - frumusete si magie

TIPĂREȘTE

Am redescoperit Mangalia acum cativa ani. Am coborat in gara orasului ametiti de drumul lung de noapte.

Aerul usor sarat te face sa ghicesti doar prezenta Marii si fluturii din stomac au inceput sa zburde. Atunci am inteles:eram indragostita de Mare, eram indragostita de Mangalia.

Orasul era proaspat si curat. Flori agatate pe marginea soselei, strajuind trotuarul si deasupra cerul de un albastru neverosimil.

Chiar si numele - Mangalia - care vine de la Pangalia, in greaca veche inseamna “cea mai frumoasa”.

De atunci revenim in fiecare an cu un dor nemarginit in acest loc minunat, cu sentimentul ca am lipsit prea mult, ca aici este locul nostru.

Plaja este micuta dar curata si cocheta. In zorii fiecarei zile tractoare curata si niveleaza nisipul fin.

Strazile orasului, imbinare de arhaic si modern par ca se topesc sub talpile noastre in aerul fierbinte de amiaza.

Ramanem pe plaja pana seara, dupa apus, cand se strang barcile si sezlongurile, cand de la o terasa razbate o muzica in surdina si pescarusii prind curaj si exploreaza nisipul. Rasare o luna imensa iar valurile se napustesc spre uscat.

Si serile…oh, serile din Mangalia…

Briza blanda rascoleste faleza. De o parte, terasele ce adapostesc cu discretie deopotriva perechi, grupuri, solitari si de cealalta parte marea intunecata, zgomotoasa sau linistita.

Intr-un mic golfulet plutesc cu gratie lebede, o incantare pentru priviri. Seara ne oprim sa mancam la terasa “Amicii” de pe faleza. Sufletul iti zburda la privelistea din fata ta:in stanga Marea, in fata portul cu miile de luminite, Farul si imprejurul nostru gradina de flori si minunatul copac cu lumini de culori schimbatoare.

In portul turistic ne plimbam pe platforma de promenada, admiram ambarcatiunile de agrement dupa care ne continuam plimbarea pana la farul din Mangalia aflat la celalalt capat al falezei. Romantic vestigiu istoric si avand 10 m inaltime farul a fost construit in 1898 si pare ca de atunci timpul s-a oprit in loc.

Am scapat de privirile vigilente ale paznicilor si ne asezam pe sezlongurile de pe plaja. Nu poti incheia mai frumos o seara in Mangalia decat esuat pe plaja privind cerul instelat si ascultand povestile valurilor.

Ne intoarcem la primitoarea noastra gazda putin dupa miezul noptii. Traversez piata din fata Casei de cultura aproape plangand. Nicaieri nu am sa mai simt ca in locul asta cum linistea imi invadeaza fiinta. Piata si strada care se intinde pana in centru sunt luminate ca ziua. Nu pot descrie in cuvinte nici magia locului si nici ce simt in acest loc si la acest ceas din noapte.

As fi tare curioasa daca la fel simt si alti calatori prin acest loc sau este doar un sentiment personal, mistic poate.

Maine am s-o iau de la capat, sa explorez orasul acesta care ma fascineaza.

---

VIZUALIZĂRI: 3149 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI