Limanu, pe apă

TIPĂREȘTE

Nu știu dacă se cheamă croazieră ce am făcut noi. Nu merg des pe mare că nu-s fan. Mai degrabă bat munții. Dar dacă se ivește ocazia, nu scap o provocare.

Am vrut să văd portul. L-am văzut. Și am găsit acolo taxi pe apă ce zice că te plimbă o oră (maxim) cu barca pe valuri cu 20 de lei adulți și 10 lei copii. De ce nu? Hai să vedem cum e!

Pentru că nici o noapte fără ploaie (sau zi) suntem destul de vioi să plecăm în croazieră (sau ce-o fi) că nu ne moleșește soarele și avem și energie.

Mergem la Water Taxi și zicem că vrem și noi. Dar poftim!

Suntem primii pe ambarcațiune și așteptăm să mai vină doritori. Între timp ne fixăm singuri pe noi vestele de salvare portocalii care ne așteaptă pe spătarele banchetelor, câte 3 împreună, legate unele de altele ca să nu le ia vântul.

E o zi însorită dar instabilă, pe apă vântul se simte, evident, și avem pături de polar în caz de necesitate.

Barca - sau ce o fi ea - are cam 30 de locuri la parter și mai puține sus unde stă și căpitanul și unde este și pupitrul de comandă al ambarcațiunii.

Căpitanul se află la etaj și ne povestește la microfon în timp ce fiul lui (cred) se află la parter, se îngrijește de noi și ne ia banii. Tânărul este minor, mai mult decât evident dar trage la parâme și direcționează barca pe valuri cu o dexteritate fantastică.

Ieșim din port.

Avem Limanu pe apă? Habar n-aveam.

Da, avem Limanu pe apă și este fix canalul pe care îl traversam pe pod ca să ajungem din Mangalia în 2 Mai și de pe pod vedeam o mulțime de ambarcațiuni militare.

Acum le-am văzut și de pe apă și am aflat că cele mai mici sunt numite și kamicaze pentru că sunt manevrate teleghidat (ca jucăriile ????) și nu au echipaj deloc adică nici un om la bord.

Dar înainte de asta trecem, pe stânga, pe lângă bărcile pescarilor care se trezesc la 4:00 dimi, merg la pescuit și în zori vând pește proaspăt și îl vând pe undeva prin zonă, pe aici dar nu am înțeles clar unde. Poate veni oricine să cumpere.

Pe dreapta, chiar la docuri, mai la sud de portul turistic, staționează ambarcațiunile Poliției de Frontieră, două mai mari și trei micuțe cărora le zice santinele din ce știu eu.

Trecem de Poliția de Frontieră și ne ocupă orizontul, în față, spre șantierul naval Mangalia, cea mai mare și mai complexă navă pe care am văzut-o vreodată. Căpitanul ne spune că e cel mai mare și complex căutător de diamante din lume, cu o mulțime de laboratoare la bord. Nici habar nu aveam că există așa ceva. Este produsă integral de români - proiecție și execuție - așa am înțeles și se pregătește să plece la anul în Namibia să se apuce de treabă. O avea Namibia multe diamante scufundate în apele sale teritoriale de a solicitat așa o investiție. Nu cunosc detalii.

Pe navă scrie că o cheamă Benguela Gem și chiar arată foarte bine.

Mai multe date tehnice găsiți aici că nu mă pricep la detalii: https://www.google.com/amp/s/www.descopera.ro/dnews/18139526-cea-mai-mare-nava-din-lume-pentru-cautarea-diamantelor-la-mare-adancime-construita-in-romania/amp

Deci construirea navei a fost contractată în 2019 și urmează a fi livrată Namibiei în 2022. Ce noroc să o văd la Mangalia! Când văd ce produc românii îmi crește inima în mine.

Trecem și de Benguela Gem și în fața sa vedem un spărgător de gheață - ne spune căpitanul. Nu știu în ce ape a fost și ce ghețuri a spart.

Mai departe ajungem la ambarcațiunile militare despre care scriam că cele mici sunt kamicaze apoi ajungem la ambarcațiunea prezidențială albă flancată de două nave militare mari, ambarcațiune care tăia panglici și de unde saluta frumos din palmă un cuplu ce a devenit istorie de pește treij' de ani.

Tot pe aici vedem, pe mal, nu-ș' ce catacombe despre care ar fi înțelept să nu scriu prea multe.

Tocmai am trecut pe sub podul peste care trece șoseaua spre 2 Mai, Vama Veche și Varna. În față, dreapta, 4 catarge plutesc pe apă, prinse de un suport metalic. Ne spune căpitanul că sunt ținte mobile care au fost folosite de marina militară la instrucție.

Tot pe dreapta vedem o navă roșie ruginie despre care aflăm că este prima navă românească, construită pe vremea războiului și despre care s-a intenționat a fi transformată în muzeu însă a generat litigii care au determinat abandonarea proiectului.

Capătul călătoriei noastre e în zona golfului de la Limanu unde se află andocată o flotă de veliere exclusiviste, așa cum ne spune căpitanul. Probabil din cauza asta nici nu ne apropiem prea mult, vorbim aici de alt calibru decât velierele din portul turistic Mangalia.

Aici călătoria noastră ia sfârșit însă căpitanul are bunăvoința să ne ducă înapoi de unde ne-a luat astfel că facem traseul invers, de data asta cu viteză mai mare și cu vântul suflând-ne toate cele, din cauza vitezei.

Trecem iar pe lângă Benguela Gem și căpitanul ne arată, peste drum de canal o goeletă despre care ne spune că este cea mai ghinionistă că s-a scufundat de vreo 4 ori, nu prea am înțeles cum. Și acum e cu puntea jumate sub apă, stă înclinată într-un colț de golf, jumate eșuată și bătută de valuri. E frumoasă, din lemn (cam putrezit) și are 2 catarge. Păcat de ea. Poze n-am că era contre jour și nu se vedea nimic.

Cam asta a fost plimbarea noastră pe apă, la Limanu. A fost frumos, m-a impresionat și zău că și-a meritat banii.

Ca o surpriză, după vreo două zile am văzut pe ușa hotelului unde suntem cazați fix poza taxiului pe apă care ne-a dus la Limanu. Înainte nu o văzusem.

Prețul include transport auto pentru că nu am avut opțiunea moto velo că noi de fapt transportul (moto că avea motor) pe apă l-am plătit, însoțit de prezentare.

Pentru informații, Căpitănia Portului Mangalia stă la dispoziție cu amabilitate. Eu am sunat.

Superb, lacustră, nave, poduri, maluri, golfuri, pescari, de toate,

Peisaj acvatic, marin, lacustru și terestru,

---

VIZUALIZĂRI: 5508 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI