Câțiva pași pe frumoasa Vale a Topologului (Cula Șuici)

TIPĂREȘTE

Peisajele, nestemate ale Naturii, se derulează cu repeziciune prin chenarul ferestrei autoturismului, ochii încercând să capteze cât mai multe imagini. Priveliștile submontane de la poalele Masivului Făgăraș sunt pigmentate de acoperișurile de țiglă roșie ale caselor, de căpițele parfumate de fân și gardurile de harțapele înșirate pe costișe.

Zona de nord a județului Argeș pe care am străbătut-o la sfârșit de august, în drum spre Mănăstirea Văleni (vezi impresii) ar putea deveni o „mină de aur” a turismului submontan argeșean dacă arealul ar fi mai mult pus în valoare. Un proiect derulat în ultimii ani, sub denumirea de Zona de nord a Văii Topologului, include deschiderea unor centre turistice locale și promovarea acestei destinații turistice de către comunele beneficiare: Valea Danului, Cepari, Șuici și Sălătrucu.

Acces auto. Noi am sosit în această zonă dinspre Râmnicu Vâlcea pe DN 73C (în zona satului Piatra sunt ceva probleme cu alunecările de teren), în localitatea Tigveni încadrându-ne pe DJ 678A spre Sălătrucu. La întoarcere dinspre Văleni am intrat pe DJ 703H, spre Valea Danului și Curtea de Argeș, un drum ok în principal (câteva porțiuni mai pun mici probleme – alunecări de teren și o bucată neasfaltată).

La Tigveni. În centrul localității am observat Căminul cultural, construcție prevăzută cu un interesant turn utilizat pentru instalația de apă a comunei. Clădirea a fost ridicată în 1939 de frații generali Gabriel și Nicolae Marinescu cu ajutorul fondurilor primite de la Guvernul polonez (interesargesean.ro/index. ... una-generalilor).

Tigveniul are legătură și cu marea familie a Brătienilor, aici aflându-se cula Tigvenilor (secolul al XVIII-lea), modificată de Teodor Brătianu și dispensarul uman construit de Brătieni în stil neoromânesc pe la 1875.

La Șuici. Zona acestei comune ne-a captivat prin peisajele superbe; prin intermediul DJ 703G (parțial neasfaltat) s-ar putea ajunge lejer în Țara Loviștei, la Călimănești – pe Valea Oltului. Este vechiul drum ce lega reședința domnească de la Curtea de Argeș cu zona Râmnicului și a defileului Oltului. Legenda transmisă în popor vorbește despre trecerea lui Mihai Viteazul prin Șuici în 1599 în drumul său spre Transilvania. Drumul urmează cursul râului Topolog șerpuind printre gospodării așezate, multe case tradiționale, fânețe și livezi. Ne oprim în dreptul unui panou turistic care ne prezintă întreaga zonă.

Cula din Șuici. Obiectivul vizat în această localitate, urmărit de ani de zile, este o construcție din categoria locuințelor fortificate, prezente mai ales în zona Dunării, expusă incursiunilor turcești din perioada medievală/modernă. În apropierea Primăriei Șuici se desprinde DJ 703G pe care ne-am încadrat, după 800 m traversăm pe un pod Topologul și coborâm imediat în stânga pe un drumeag neasfaltat. Lăsăm autoturismul la umbra unui copac și parcurgem ultimii 150 m la pas urcând o pantă ușoară. Ajungem în fața obiectivului înconjurat cu un gard de sârmă.

Construcția din cărămidă a fost edificată pe la sfârșitul veacului al XVIII-lea de către căpitanul Balotă (contribuitor și la pictura de la Biserica Domnească din Curtea de Argeș). Fiica lui Balotă se căsătorește cu un membru al familiei Brătienilor, fiica lor purtând numele Sultana. Mitropolitul Neofit vizitează la anul 1746 casele cele mari de piatră care aveau culă de zid înaltă pentru hoți. Ene Brătianu, vătaf al plaiului Loviștei construiește o altă culă (de la care se păstrează fotografii) care arde însă în 1913. Cula existentă azi în Șuici ar putea avea drept nucleu vechea locuință fortificată a căpitanului Balotă. Ene Brătianu (unchiul lui Ion C. Brătianu) ctitorește și biserica cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae”, aflată în apropierea culei de azi.

Reședința fortificată a trecut prin mai multe transformări, adăugându-i-se mai multe aripi. Sultana se va mărita cu un membru al familiei Tigveanu și va da numele ei casei-culă: „Cula Sultănica”. Nucleul clădirii e constituit dintr-o culă dreptunghiulară, cu pivnițe boltite și etaj. Extensiile au condus la o extindere pe trei laturi și la apariția pridvorului cu arcade. În ziduri se mai observă încă meterezele pentru apărătorii micii „cetăți”. În anii ′70 în clădire se deschide un muzeu etnografic dedicat locuitorilor de pe Valea Topologului – mă întreb ce s-a întâmplat cu patrimoniul acestui muzeu după desființare. Ajunsă aproape o ruină cula este consolidată în anul 2015 cu ajutorul banilor dintr-un proiect. Există promisiuni că aici se va reînființa un punct muzeal.

Am privit clădirea, am gustat din prunele ce cresc în livada ce o înconjoară, am schimbat câteva vorbe cu un localnic. În apropiere s-a construit o brutărie, chiar prea aproape; afacerea a apărut în zona de protecție a culei tocmai pentru că aceasta nu se află pe lista monumentelor istorice. Coborând panta spre malul râului Topolog, la o intersecție de drumeaguri, am admirat o troiță, o cruce multiplă pictată, datând din timpul „cucoanii Sultana Brătianca”.

Vă invit la drumeție, România e frumoasă!

---

VIZUALIZĂRI: 3157 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI