Curtea Domnească - Curtea de Argeş

TIPĂREȘTE

Cum în ziua de Paşte, la Râmnicu Vâlcea a fost înnorat, am căutat pe un site specealizat în predicţii meteo o zonă în apropiere unde să facem şi noi o ieşire după ce am servit masa de Paşte. Locul în care se arăta soarele şi pe care l-am ales a fost Curtea de Argeş.

Distanţa dintre Râmnicu Vâlcea şi Curtea de Argeş este de numai 35 kilomatri care în mod normal ar trebui parcurşi în jumătate de oră, dar am făcut mult mai mult. Am pornit pe DN 7 care este foarte bun, iar după vreo 10 kilometri am ajuns la intersecţia cu DN 73 C, ce duce spre Curtea de Argeş. De la intersecţie până la Curtea de Argeş drumul este prost, pe alocuri foarte prost, poate candida cu succes la cel mai prost drum din ţară. Cică s-ar repara o dată cu construirea autostrăzii Piteşti –Sibiu pentru că pe acest drum se face legătura dintre RM. Vâlcea şi autostradă, dar cum drumarii noştri ne ameniţă că autostrada o termină în 2021, am uitat şă pun după primul 2 un 1 ca să fim mai siguri că se realizează, drumul o să rămână prost pentru o perioadă lungă de timp.

Am ajuns în Curtea de Argeş, oraş curat, liniştit cu puţini oameni pe stradă (era Paştele oameni mai stau şi în casă nu umblă pe străzi). Am ajuns în parcarea cu plată (care a fost gratis în aceea zi) de lângă Mănăstirea Argeşului. Dar nu despre mănăstire o să vă povestesc astăzi ci despre un alt obiectiv foarte frumos din localitate şi anume Curtea Domnească.

Aşadar am pornit la picioar de la Mănăstirea Meşterului Manole până la Curtea Domnească. Distanţa dintre aceste două obiective este de peste un kilometru, dar plimbarea (pe Bulevardul Basarabilor) ne-a făcut foarte bine, am admirat în voie frumuseţile fostei capitale a Ţării Româneşti (şi nu sunt puţine).

Am ajuns şi la zidurile Curţii, care sunt destul de groase şi nu prea înalte (astăzi) probabil în perioada lor de glorie erau mai înalte. Înainte de a pătrunde în interiorul Curţii să vă spun coordonatele GPS ale parcării de lângă acest obiectiv turistic, ele sunt următoarele: N – 45.142049 şi E – 24.676064.

Am trecut de turnul clootniţă şi am intrat pe domeniul Curţii Domneşti. Ansamblul Curţii Domneşti de la Curtea de Argeş cuprinde ruinele caselor domneşti ale lui Neagoe Basarab şi a lui Basarab I precum şi Biserica Domnească care s-a conservat foarte bine. Nu ştiu dacă în mod obişnuit se plăteşte o taxă de intrare, dar nouă nu ne-a cerut nimeni nici un leu – poate era gratuit fiind Paştele.

Prima dată ne-am îndreptat spre Biserica Domnească. Am intrat în biserică şi am admirat picturile. L-a un moment dat ne-a abordat un tânăr care ne-a întrebat dacă dorim să ne povestească despre istoria acestei biserici. Răspunsul nostru a fost afirmativ şi am aflat o mulţime de lucruri despre biserică care dacă nu era acest ghid (băiatul ne-a spus că este cântăreţ în biserică) nu le aflam poate niciodată, ca de exemplu că în biserică sunt trei straturi de picturi din diferite timpuri şi că s-a reuşit în mare parte să se ajungă la cea mai veche care datează din secolul al XIV-lea. Unele dintre picturi sunt aproape unicat în Europa prin reprezentarea unor scene biblice (se mai găsesc doar la Istanbul) s-au nu aflat că domnitorii aveau un pasaj secret pe unde ajungeau la etajul superior al bisericii de unde asistau la slujbă fără să-i vadă cineva. Am mai aflat că sub podeaua bisericii se află mai multe morminte care au fost descoperite în timpul lucrărilor de restaurare dar care au rămas tot acolo jos deoarece dacă piatra de mormânt o puneau la suprafaţă nu se mai putea circula prin biserică aşa că mai multe pietre de mormânt sunt puse pe partea laterală a biserici. Un singur mormânt se află in interiorul biserici ridicat la suprafaţă, a uni mitropolit. Am aflat şi că uşa pe care am intrat nu este cea originală. Prima uşă era în partea dreaptă a bisericii (privind din curte biserica) şi că era de dimensiuni mai mici. Uşa era făcută de dimensiuni mai mici pentru că în timpul năvălirilor tătarilor aceştia să nu poată intra cu caii în biserică şi să producă stricăciuni. V-am spus că în biserică sunt picturi unicat în Europa Creştină (aşa ne-a spus ghidul nostru), într-una din ele este prezentată Fecioara Maria însărcinată cu Isus. În altă pictură este reprezentat Iosif care o cere pe Maria de la părinţii acesteia Ioachim şi Ana. Iosif fiind mai învârstră decât Maria a cerut-o pe acesta pentru a avea grijă de el la bătrăneţe. Tot o pictură unicat îl reprezintă pe Isus care merge cu mielul la templu. Catapeteasma altarului este construită din piatră nu din lemn cum este de obicei la biserici. Lângă catapeteasmă, în partea stângă există o gravură, care prin semne, atestă moartea voievodului Basarab I, în 1352. Pe acelaşi perete se află o hartă care ne arată toată Curtea Domească de la Curtea de Argeş şi poziţia biserici în întreg ansamblul. Tot de la ghid am aflat că moştele Sfintei Filofteia au fost ţinute aici prima dată apoi au fost mutate la mănăstirea Argeşului.

Arhitectura bisericii este de tip bizantin, a fost construită între anii 1352-1369, find prima biserică voievodală din Ţara Românescă. Biserica are o singură turlă deasupra naosului. Are hramul Sfântul Ierarh Nicolae. Acesta este reprezentat într-o pictură aflată deasupra uşii de la intrarea în biserică.

I-am mulţumit ghidului, l-am răsplătit benevol, pentru informaţiile oferite, şi am ieşit în curte. Aici sunt mai multe ruine, o singură clădire este în picioare, o casă tradiţională din zona Argeşului cu prispă şi cu parter peste pivniţă, construită în anul 1867.

În curte am întâlnit un alt băiat care s-a oferit să facă pe ghidul pentrua ne povesti despre Curtea Domnească. Am aflat că acesta iniţiatorul acestei construcţi este voievodul Seneşlau la începutul secolului XIII. La începutul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Basarab I a fost ridicată biserica, palatul domnesc de pe latua de sud, turnul de la intrarea pe domeniul şi zidul care înconjoară domeniul. Apoi în secolul al XVI-lea domnitorul Neagoie Basarab construeşte palatul de pe latura sudică.

Ne-am plimbat puţin printre ruinele celor două palate, primul a fost cel ridicat de către Basarab I, de pe o tăbliţă aflăm că acest palat a fost construit prin 1345 şi era folosit ca reşedinţă a voievodului. De-a lungul timpului paltul a suferit mai multe modificări efectuate după placul voievodului care era la putere. Astăzi după ruinele care au rămas nu îţi prea dai seama ce a fost aici.

Am pornit şi spre celălalt palat care este mai ˝nou˝ datează din secolul al XVI-lea, au fost construit ca şi reşedinţă a domnitorului Neagoie Basarab. Reşedinţa este formată dintr-un parter ridicat peste pivniţe ample, o prispă adâncă înconjurând casa, două încăperi şi dependinţe.

Ne-am întors la ghidul nostru care ne-a mai devăluit câte ceva, cum că Curtea Domnească a fost mult mai mare decât ce vedem noi acum, cuprizând şi clădirile de după zid, cea a muzeului oraşului, a vechii primării şi altele. În turnul de la intrare pe actual domeniul se poate urca printr-o scară interioară de lemn. Ne-a mai povestit mai multe dar nu neparat despre acestă locaţie.

L-am întrebat de ce nu se face mai multă reclamă acestui important obiectiv turistic, pentru că multă lume nu ştie de existenţa unei Curţi Domneşti la Curtea de Argeş ci doar de Mănăstirea Argeşului. Ne răspuns că nu ştie (e corect) dar speră că va fi mai bine pentru că s-a încheiat de vreo 3 luni un litigiu dintre Ministerul Culturii şi Biserica Română pentru administrarea domeniului, apoi mi-a zis că bani pentru publicitate nu prea sunt şi nici Mănăstirii Argeşului nu i se face publicitate dar aceasta are un foarte mare avantaj – se studiază la şcoală, la literatură, la istorie toată lumea a auzit de legenda Meşterului Manole – i-am dat dreptate.

Am plecat mulţumiţi de ce am vazut şi am aflat aşa că dacă aveţi drum prin acestă urbe a ţării noastre vizitaţi şi Curtea Domnească de la Curtea de Argeş.

---

VIZUALIZĂRI: 1852 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI